Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, Denia Prohodului Domnului (Vineri seara) - Mormantul lui Hristos - izvorul invierii noastre - din lucrarea Foame si sete dupa Dumnezeu - intelesul si folosul postului, aparuta la Editura Basilica, Bucuresti, 2010:

Taina mare a Sambetei este praznuita prin rugaciunile si prin cantarile de vineri seara si prin slujbele de dimineata din ziua mare a Sambetei. De dimineata, se savarseste Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, iar seara ne pregatim pentru slujba Sfintei Invieri de la miezul noptii.

Taina sederii Domnului in mormant este taina smereniei Lui pana la capat. De aceea, slujba Prohodului este unul dintre cele mai frumoase imne de inmormantare si, in acelasi timp, de speranta si de lauda a lui Dumnezeu pentru iubirea Lui smerita si nesfarsita fata de noi. Aceasta capodopera a evlaviei, a spiritualitatii ortodoxe, contine atata teologie in fiecare strofa, incat chiar unele tratate de teologie nu au reusit sa concentreze asa de multe sensuri duhovnicesti in cateva pagini cat concentreaza acest Prohod, tanguire de ingropare in jurul icoanei Mantuitorului pus in mormant, numita Epitaf.

Slujba Prohodului este deosebit de impresionanta prin continutul si prin frumusetea ei, care imbina teologia cu poezia, metafora cu sentimentul prezentei in fata tainei Celui necuprins, zacand in mormant, a Mantuitorului Iisus Hristos, Izvorul vietii vesnice. Aceasta slujba incepe printr-o mirare, o minunare, o exclamatie: „In mormant, Viata,/Pus ai fost, Hristoase,/Si s-au spaimantat ostirile ceresti/Plecaciunea Ta cea multa preamarind”. Cine a fost pus in mormant? Cel ce este Viata, Cel ce da viata la toata faptura, Cel ce tine intreg universul prin puterea Sa, Cel ce a zis sa fie lumina si s-a facut, Cel ce a adus la fiinta toate cele ce exista, caci toate le-a facut Dumnezeu-Tatal prin Dumnezeu-Cuvantul. Cand in Vechiul Testament se spune ca Dumnezeu vorbeste, in actiune se afla si Dumnezeu-Cuvantul, adica Dumnezeu-Fiul. Cu vrerea Tatalui, El, impreuna cu Duhul Sfant, a scris Vechiul Testament, El a inspirat pe autorii Vechiului Testament sa scrie si sa pregateasca poporul ales pentru taina Intruparii, Rastignirii, Ingroparii si Invierii Sale.

Cu cat avanseaza stiinta astazi mai mult, cu cat se va cerceta universul mai mult, ne vom mira si mai mult de legatura dintre atotputernicia si smerenia lui Hristos Cel mort si inviat. Cel ce este in mormant tine milioanele de galaxii ale universului. Tot acest univers care ne impresioneaza pe zi ce trece, pe masura ce ne largim sfera cunoasterii, pe masura ce cunoastem maretia lui, ne determina sa meditam mai adanc la cuvintele: „In mormant, Viata,/ Pus ai fost, Hristoase”.

Aici, pe aceasta planeta mica, neinsemnata - Pamantul-, S-a facut Om si a patimit pentru noi oamenii Cel pe Care nu-L poate cuprinde universul, dar Care poarta universul in El. In Hristos, prin Hristos si pentru Hristos a fost facut intreg universul (cf. Coloseni 1,16), iar El, Cel infinit, Se face atat de smerit, incat incape intr-un mormant sapat in stanca. Dar nici mormantul acesta nu-i apartinea, ci era un mormant de imprumut! Insa taina mortii lui Hristos este in primul rand o mirare pentru ingeri. Puterile ingeresti care-L cunosc pe Hristos-Domnul in slava Lui impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant s-au mirat de smerenia „Domnului slavei'. Serafimii si Heruvimii si-au acoperit privirile, pentru ca nu puteau sa inteleaga taina aceasta a smereniei Lui necuprinse cu mintea si negraite.

Expresia „Plecaciunea Ta cea multa preamarind” traduce in romaneste cuvantul din Noul Testament, „chenoza” (chenosis), care semnifica golirea de sine, renuntarea la slava si smerenia cea mai adanca.

Taina inmormantarii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ca si taina Crucii, ne arata ca iubirea nesfarsita a lui Dumnezeu este o iubire smerita, ca Dumnezeu nu vrea sa fie iubit cu forta, ca El poate fi acceptat sau respins. Atat de mult a respectat libertatea noastra, incat S-a lasat respins, omorat si inmormantat, tocmai pentru ca iubirea Lui nu forteaza pe nimeni. Cu cat iubirea este mai smerita, cu atat este mai adevarata. Dar aceasta smerenie a lui Hristos, aceasta „plecaciune” a Lui negraita este si pregatirea Invierii Lui. De unde stim aceasta? Din Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Filipeni (cap. 2), unde ni se spune ca „Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o rapire a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand', chip de sclav, intrucat numai sclavii erau omorati prin rastignire. Cetatenii romani condamnati la moarte erau decapitati, dar robii sau sclavii erau pedepsiti prin rastignire. De aceea, „chip de rob luand, S-a smerit pe Sine pana la moarte, adauga Sfantul Apostol Pavel: si inca moarte pe cruce”, cea mai dispretuita forma de moarte si cea mai chinuitoare. Si continua Sfantul Apostol Pavel: „Pentru aceea si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui Nume care este mai presus de orice nume; ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor de dedesubt si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos intru slava lui Dumnezeu-Tatal” (Filipeni 2, 9-11).

Sambata Mare leaga Taina Crucii de Taina Invierii lui Hristos. Hristos trece prin moarte „cu moartea pe moarte calcand” si, cand inviaza, nu mai revine in lumea aceasta, ci trece deja cu sufletul si trupul in viata vesnica din Imparatia cerurilor. Hristos Se mai arata dupa Inviere de cateva ori, ca sa certifice ca Invierea Sa este reala, dar viata Lui nu mai este existenta biologica din lumea aceasta. Moartea si Invierea lui Hristos concentreaza in ele taina crestinismului care nu este simpla morala sau o doctrina filosofica, ci este taina vietii vesnice daruita oamenilor incepand din lumea aceasta. De aceea, fara Sarbatoarea Sfintelor Pasti, crestinismul nu ramane decat morala filosofica. Insa el este in primul rand viata in Hristos Cel Rastignit si Inviat.

Sa rugam pe Hristos-Domnul ca in ziua Sfintelor Pasti sa cantam asa cum Biserica lui Hristos, inca din secolul al IV-lea, marturiseste folosindu-se de cuvintele Sfantului Grigore Teologul: „Ieri m-am rastignit impreuna cu Tine, Hristoase, astazi inviez impreuna cu Tine”.

Prin participarea la slujbele din Saptamana aceasta Sfanta si Mare a Pastilor, prin ascultarea Evangheliilor Patimirilor, prin participarea la slujba Prohodului Domnului, ne-am rastignit duhovniceste impreuna cu Hristos si ne-am ingropat duhovniceste impreuna cu El, iar in noaptea de Pasti, la miezul noptii, sufletul nostru se umple de bucuria Invierii Lui.

Sursa: basilica.ro

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: