La mai putin de cinci kilometri de Ploiesti se afla unul dintre cele mai cunoscute lacasuri de cult din Prahova, Manastirea Ghighiu. Vatra monahala situata la Barcanesti este una dintre putinele care au hramul "Izvorul Tamaduirii". Ridicata acum mai bine de patru secole, in mijlocul unei paduri care facea parte din legendarii Codrii ai Vlasiei, manastirea atrage credinciosi din toata tara. Doua sunt motivele principale pentru care oamenii vin sa se roage aici: icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, adusa tocmai din Siria, si cunoscutul izvor tamaduitor.
Colectia de arta bisericeasca a Manastirii, organizata in anul 1964, desi de mici dimensiuni, este deosebit de importanta pentru istoria mai veche si viata monahala de aici, adapostind unele piese de o deosebita valoare artistica, informeaza TRINITAS TV.
Actuala biserica a fost zidita intre anii 1858-1866 (si sfintita la 31 martie 1866), de staretii Eftimie si Antonie, ajutati de mitropolitul Nifon, pe temelia fostei biserici de lemn (construita in 1817), care nu se stie cand a fost daramata si in ce imprejurari.
Pictura a fost lucrata in ulei de Gheorghe Tattarescu in anul 1865, sub influenta scolii italiene, exceptand pe cea a cupolei. Aceasta a fost restaurata intre anii 1954-1958 si 1984-1990, cand au fost facute si unele reparatii bisericii.
Pe plan istoric, Manastirea Ghighiu a pus si pune si astazi la indemana celor interesati numeroase documente legate de viata poporului roman.
Eruditul carturar Nicolae Iorga, dupa lungi si minutioase cercetari, apreciaza efortul tuturor celor ce au contribuit la inzestrarea neamului cu o literatura sfanta in care s-a si plamadit graiul romanesc, si sintetizeaza aceste eforturi in manunchiul unui catalog elaborat in 1904 sub titlul Doua biblioteci de manastiri – Ghighiu si Arges.
In fructuoasele sale pelerinaje la manastirile si bisericile din tara, facute la inceputul secolului XX, atunci cand isi alesese ca loc de creatie si de activitate culturala Valenii de Munte, marele istoric Nicolae Iorga a poposit si aici, lasand insemnari pline de culoare si spirit evocator:
„Langa Ploiesti, de unde te duce o buna sosea, se afla pe sesul bogat, in vederea muncelelor impodobite, Schitul Ghighiu, caruia i se zice si manastire, si cu drept cuvant. Frumoasa biserica e inconjurata de pasnice cladiri gospodaresti, cu acoperamantul de sindrila suptire, bine asezata. In fata e o curte de intrare, cu arbori batrani, inalti. In spate, unde curge limpede un „izvor al tamaduirii,” se insira pomii roditori si via se mladie pe haragi”.
Sursa: basilica.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.