Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 1 septembrie pe Sfantul Dionisie Exiguul, Smeritul sau 'cel Mic'. Parintele erei crestine, cum a fost supranumit, a fost una dintre marile personalitati ale teologiei straromane, care a fixat 'cronologia erei crestine', luand pentru prima oara ca punct de plecare pentru numararea anilor Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos.
Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul s-a nascut in Scythia Minor, Dobrogea de astazi, in jurul anului 465. A intrat intr-o manastire dobrogeana inca din copilarie, dar, datorita formatiei sale duhovnicesti si teologice deosebite, a fost chemat la Roma de papa Ghelasie (492-496). Aici a fost inchinoviat la Manastirea 'Sfanta Anastasia', ctitoria Sfantului Imparat Constantin cel Mare. A primit insarcinarea de a se ocupa de arhiva Cancelariei Pontificale, reorganizand-o si devenind noul ei fondator.
Despre smeritul monah straroman, Casiodor ofera o caracterizare de o frumusete greu egalabila: 'A fost in zilele noastre calugarul Dionisie, scit de neam, dar dupa caracter cu totul roman, foarte invatat in amandoua limbile, dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc pe care il invatase in Cartile Domnului. A cercetat Scripturile cu o ravna atat de mare si le-a inteles astfel incat ori de unde ar fi fost intrebat avea raspunsul pregatit, dandu-l fara nici o intarziere. (...) In el era multa simplitate impreuna cu intelepciune, smerenie impreuna cu invatatura, moderatie impreuna cu talentul de a vorbi, incat se socotea un nimic, sau unul dintre cei din urma slujitori, desi era vrednic, fara indoiala, de societatea regilor. (…) El se folosea cu o pricepere atat de mare de latina si de greaca, incat orice carti grecesti lua in maini, le traducea fara poticnire in latineste si, la fel, pe cele latinesti le citea pe greceste, incat credeai ca aceasta este scrisa asa cum pronunta gura lui cu o iuteala nestavilita. Este lung sa spun cu de-amanuntul toate despre acel barbat care intre celelalte virtuti este dovedit ca a avut si acest lucru admirabil, anume ca desi se daruise lui Dumnezeu in intregime, nu refuza sa ia parte la intalniri cu oameni de lume. Era de o castitate rara, desi vedea zilnic sotiile altora; bland, desi manat de firea patimasa a celor maniosi.'
Sfarsitul vietii a fost in anul 545 in localitatea italiana Vivarium. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta din 8 iulie 2008, l-a trecut in randul Sfintilor cu data de praznuire 1 septembrie.
A impartit timpul
In ceea ce priveste opera Sfantului Dionisie, ea consta intr-un numar de traduceri patristice in limba latina, opere personale, in legatura cu sarbatorirea Sfintelor Pasti, dar si prefete elaborate de el la traducerile facute, in care delimiteaza si evidentiaza cu precizie informatiile din cuprinsul lucrarilor teologice traduse si reformuleaza in limbaj propriu unele invataturi dogmatice. Dintre operele traduse, mentionam: 'Despre crearea omului la Sfantul Grigorie de Nyssa' (cu unele observatii critice), 'Epistola 17 impotriva lui Nestorie', cu cele 12 anatematisme si alte epistole ale Sfantului Chiril al Alexandriei, 'Tomosul Patriarhului Proclu al Constantinopolului catre armeni', 'Viata Sfantului Pahomie', 'Pocainta minunata a Sfintei Thalsia', 'Colectiune de canoane cele zise 'apostolice', ale primelor patru sinoade ecumenice si ale unor sinoade locale' (in doua versiuni). De asemenea, a intocmit o 'Colectie de decrete' (decretate) a opt papi: ambele colectii au cunoscut o larga circulatie in Biserica Apuseana. Tot Sfantului Dionisie i se atribuie si culegerea unei colectii de texte patristice - 'Florilegiu' - din Sfintii Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Ciprian din Cartagina, Ilarie din Pictavium, Ambrozie al Milanului si Fericitul Augustin.
A avut un rol important in ceea ce priveste calculul pascal, astfel mai multe lucrari de acest gen ii sunt incluse in 'Liber de Pashatae' sau 'Carte despre Pasti': 'Pascalia adevarata si regulile indreptarii ei', 'Precizari pentru stabilirea datei Pastilor', 'Elementele calculului calendaristic si pascal'.
Inceputul Anului Nou Bisericesc
S-a hotarat de catre Sfinti Parinti (318) participanti la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, pe considerentul ca inceputul activitatii de propovaduire a Evangheliei de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-a facut la inceputul lunii septembrie, deoarece dupa calendarul iudaic intrarea in sinagoga din Nazaret (Luca 4, 14-19) a Mantuitorului, dupa intoarcerea din pustia Carantaniei, a fost in luna a saptea, numita Tisri (care corespunde in calendarul nostru lunii septembrie).
Biserica Mantuitorului Hristos praznuieste inceputul anului crestinesc in locul celui vechi, calauzindu-se la viata cea noua, cum spune Sfantul Apostol Pavel: 'Impreuna cu El ne-am ingropat prin botez intru moarte: precum Hristos a inviat din morti prin slava Tatalui, asa si noi intru innoirea vietii sa umblam' (Romani 6, 4).
Darul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh (II Cor. 13, 13) sunt comoara nepretuita a Legii cele Noi, pe care o aflam in anul Domnului inceput in luna septembrie.
Dupa traditia Bisericii noastre Ortodoxe, in toate bisericile din tara se oficiaza Slujba Te Deum-ului la inceputul anului nou bisericesc, pe data de 1 septembrie.
In septembrie incepea anul iudaic
In Vechiul Testament, noul an incepea tot in luna Tisri (septembrie in calendarul nostru) dupa porunca lui Dumnezeu catre Moise ca ziua intai a lunii a saptea sa fie si zi de odihna (Numeri 29, 1).
Inceputul anului in aceasta luna amintea israelitilor urmatoarele evenimente: momentul cand corabia lui Noe s-a oprit dupa potop pe Muntele Ararat in luna a saptea (Facere 8, 4); Moise a coborat din Muntele Sinai cu tablele Legii celei Noi cu legea Domnului, in luna a saptea - luna septembrie in calendarul nostru (II Cronici 7, 9-10). Marele arhiereu intra in Sfanta Sfintelor o data pe an, si anume in luna Tisri (septembrie in calendarul nostru). Ziua ispasirii, cand se aducea jertfa, era a zecea zi din aceeasi luna (Levitic 23, 27). Sarbatoarea corturilor era in ziua a cincisprezecea a lunii Tisri (Levitic 23, 34). Anul sabatic si cel jubileu incepeau in luna a saptea (Levitic 25, 3-4 si 8-10). Lumea crestina nu praznuieste insa anul Legii vechi, ci Darul noului praznic, cel ce incepe cu intrarea Domnului in lume, cand El insusi S-a aratat Datatorul Legii celei Noi. Mantuitorul a scris Noua Lege a lui Dumnezeu pe lespezile inimilor noastre si ne-a curatat de pacate prin scump Sangele Sau.
Sursa: basilica.ro
-
Anul Nou bisericesc
Publicat in : Religie -
Un altfel de inceput
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.