La finele anului trecut, Uniunea Scriitorilor din Romania, filiala Craiova, si-a premiat cei mai buni oameni de litere si poezie, pe anul 2011. Intre ei s-a numarat si preotul Mihalache Tudorica, slujitor la Biserica „Sfantul Nicolae – Ungureni” din Craiova.

Maiestria condeiului si ascutimea viersului au fost rasplatite la cumpana dintre ani de cea mai prestigioasa institutie de literatura din tara, Uniunea Scriitorilor. Pentru prima data, unul din premiile acordate a purtat numele marelui nostru mitropolit carturar, trecut la cele vesnice, Nestor Vornicescu. Intre laureati s-a numarat si preotul craiovean Mihalache Tudorica, un vrednic slujitor si manuitor iscusit al condeiului.

Mai mult, parintele Mihalache a fost un apropiat colaborator al vrednicului de pomenire arhiereu craiovean.

Cele doua slujiri ale preotului Mihalache Tudorica

Preotul Mihalache Tudorica impleteste cu succes slujirea sacerdotala cu literatura si poezia. Recunoscut in randurile celor mai de seama scriitori craioveni, slujitorul de la Ungureni a stiut foarte bine sa culeaga din misiunea care i-a fost incredintata, prin punerea mainilor arhiereului, cele mai frumoase roade pe care le-a imbracat mai apoi in versul izvorat din maiestria condeiului sau.

S-a nascut in localitatea doljeana Balta, foarte aproape de orasul Filiasi, intr-o familie de oameni simpli, cu frica de Dumnezeu. Aici a invatat sa iubeasca Biserica si toate frumusetile ei. Imaginea acelor locuri a ramas astazi desprinsa dintr-o alta temporalitate. „Eu vin dintr-un alt mileniu si dintr-un alt secol. De aceea, lasandu-ma macinat de moara vremii, ma simt cateodata foarte batran, aproape contemporan cu piramidele. Primul drum pe care mi-l amintesc ca l-am facut cu mama, tinandu-ma de fusta ei, a fost drumul la biserica, unde era un preot batran, Iunian Popescu, slabut, subtire ca un fir de pai, dar exceptional de bogat pe dinauntru, un preot de o frumusete interioara si de o bunatate pe care de putine ori am intalnit-o”, masturisea parintele Tudorica intr-un reportaj publicat in urma cu cativa ani in paginile Ziarului Lumina (Editia nationala, 12 iulie, 2009, p. 16). Dupa absolvirea cursurilor primare din localitatea natala, preotul Tudorica a batut la poarta Seminarului Teologic din Craiova. In 1970 fost admis la cursurile Institutului de Teologie din Bucuresti. In 1971 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Mihaita, judetul Dolj.

Cenzurat in epoca comunista

Pasiunea pentru scris a nutrit-o din tinerete. Cu toate acestea, opera sa a fost gasita neconforma cu principiile socialismului, fiind cenzurata pana in anul 1986, atunci cand, in sfarsit, i-a aparut prima carte. „Prima data am inceput sa scriu poezii in timpul studiilor. La inceput e greu, pana te formezi. In primul rand, trebuie sa inmagazinezi foarte mult, dar mai intai trebuie sa te nasti cu bobul acela de lumina din mama, cu acest dar de a mangaia cuvintele si de a le suda. Poetii ar trebui sa fie socotiti, de cele mai multe ori, sacerdoti. Aceasta s-ar datora faptului ca poezia a aparut in templu: Psalmii, Cantarea Cantarilor, si cata vreme poezia s-a mentinut in Templu, in Biserica, a avut si darul mantuirii. Cand a iesit din Biserica n-a mai mantuit. La mine, poezia a facut casa buna cu preotia, dar daca n-as fi fost in Biserica, daca n-as fi fost preot, n-as fi fost nimic in viata mea”, mentiona in paginile aceleiasi publicatii.

Patru distinctii din partea Uniunii Scriitorilor

Astazi, preotul Mihalache Tudorica se poate mandri cu o opera de peste 20 de volume de poezie si proza. Este membru activ al Uniunii Scriitorilor, primind in numeroase randuri premii si distinctii pentru activitatea desfasurata. Pe langa distinctia „Nestor Vornicescu”, primita la finele anului trecut, i-a mai fost decernat de trei ori, din partea aceleiasi institutii, marele premiu pentru literatura si premiu pentru intreaga opera: in 1995 – pentru volumul „Melancolia Ingerului” , in 2002 – pentru volumul de versuri „Ultimul Orb” si in 210 – Premiul „Omnia”, la implinirea varstei de 60 de ani.

“Parintele Mihalache Tudorica a adus in poezia contemporana drama crucificarii prin cuvant, logosul sau incarcat de patima cautarii lui Dumnezeu provocand adevarate drame celui care rosteste cu buzele insangerate “Quo vadis, Domine?” – scriitorul Mihai Dutescu

Sursa: mitropoliaolteniei.ro

.