Eveniment cutural de înaltă ţinută în Drobeta Turnu Severin: PS Părinte Nicodim a sfinţit Palatul „Theodor Costescu”

Într-o atmosferă de sărbătoare, duminică, 21 februarie, la Drobeta Turnu Severin a fost inaugurat Palatul Culturii ,,Theodor Costescu”. Cu acest prilej, a fost oficiată o slujbă de Sfeştanie de către Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei şi a fost dezvelit bustul lui Theodor Costescu.

La eveniment au participat sute de severineni, cei mai mulţi foşti laureaţi ai Galei Premiilor de Excelenţă, organizată de Primăria municipală. Ca în fiecare an, oameni din diferite domenii primesc Diplome de Excelenţă pentru activitatea lor. Pe plan religios, în acest an va primi o Diplomă de Excelenţă, părintele Constantin Brumar, protoiereu al protopopiatului Vânju Mare, din anul 2004. Din partea Arhiepiscopiei Craiovei, ca delegat al Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a participat la eveniment pr. consilier cultural Grigorie Vulcănescu.

Palatului Cultural „Teodor Costescu”, scurt istoric
Theodor Costescu, directorul prestigiosului Liceu „Traian” din localitate, a fost cel care a avut iniţiativa construirii Teatrului din drobeta Turnu Severin. Piatra de temelie a Palatului Cultural „Teodor Costescu” a fost pusă în anul 1912, dar în loc de sala de conferinţe şi spectacole cum se proiectase la început a fost realizat maretul edificiu Palatul Cultural, care şi-a putut începe rodnica sa activitate în anul 1924 şi în scurt timp a reuşit să imprime oraşului şi judeţului o viaţă nouă.

Măreţul edificiu, opera arhitectului Grigore Cerchez, are un plan cu totul deosebit şi a fost proiectată să cuprindă şapte săli mari: trei săli suprapuse cu destinaţia de bibiliotecă (Bibilioteca I. G. Bibicescu), cinematograf şi restaurant, formând aripa de nord ; alte trei săli la fel aşezate formează aripa de apus în care s-a aflat Muzeul “ Dr. C.I. Istrati ”, salonul de festivităţi şi Sala ajutătoare; iar a şaptea la mijloc între cele două aripi arătate mai sus, este marea Sală de teatru care a fost terminată mai târziu.
Edificiul inaugurat în 1924 n-avea însă terminată sala mare de spectacole. Cum nu mai primea sprijin de nicaieri, Costescu a apelat la ultima soluţie salvatoare: şi-a scos la mezat propria avere pentru interesul obştesc. Acoperişul teatrului era ciuruit din vremea războiului, iar tabla plumbuită nu se găsea. Costescu n-a stat pe gânduri: şi-a decopertat dependinţele sale, care aveau acoperişul dintr-o astfel de tablă, şi a oferit tabla gratuit teatrului.

Văzând că existenţa tinerei instituţii de cultură naţională este periclitată – deoarece veniturile nu puteau asigura nici macar dobânzile la suma datorată –, binefăcătorul a mai făcut un sacrificiu, vânzându-şi o parte din pământul său de la Vanjuleţ. Bătrân şi bolnav, el vedea cum frumosul său vis nu putea fi împlinit. Spre a termina, în sfârşit, şi sala de spectacole – cu o capacitate de 700 de locuri, cu loji şi balcoane –, cu o uriaşă scenă rotativă unică în ţară, a luat o dureroasă hotărâre: vânzarea casei personale din oraşul dunărean, pentru a putea plăti lucrările.

Theodor Costescu şi-a vândut casa la un preţ redus şi a locuit în clădirea teatrului, umilit şi uitat de către contemporani. Apoi a ajuns într-un sanatoriu bucureştean unde şi-a şi dat obştescul sfârşit, pe 25 martie 1939. Singura apreciere care l-a emoţionat până în străfundul inimii a fost, fără îndoială, alegerea sa, în 1934, ca membru de onoare al Academiei Romane.

Începând cu toamna anului 2010, Palatul Cultural „Theodor Costescu” a intrat într-un amplu proiect de reabilitare totală cu fonduri europene.

Pr. Viorel Vlăducu
Sursa: mitropoliaolteniei.ro