Mai ieri ne ingrijoram la vestea sosirii luptelor celor duhovnicesti, de la inceputul Postului. Cateva saptamani ne despart de cutremurul si tanguirea Golgotei. Bucuria pascala si lumina invierii se vor revarsa peste noi cu imbelsugare. Mirele Hristos ne-a poftit pe toti la ospatul Sau de nunta.
Sfintele Patimi ale Domnului ne-au aratat mai deplin rostul pregatirii noastre: de a ne impotrivi din rasputeri raului si a ne lasa scrisi cu Degetul Tatalui Ceresc. Caci mantuirea este marele dar pe care ni-l face Mantuitorul Hristos, prin Sfintele Sale Patimi, si nu rod al ostenelilor noastre. Nu exista alta cale pentru a ajunge la marea bucurie a invierii. Pe ea trebuie sa calatorim toata viata, caci Pastele din acest an si din fiecare an este numai o arvuna, o repetitie pentru Pastele cel vesnic. De aceea, Sfantul Ioan Gura de Aur zice la Pasti:
"A trecut vremea Postului, dar n-a trecut si rostul postului". Va veni insa vremea cand calatoria pe calea cea stramta se va fi sfarsit pentru totdeauna. Cand va fi trecut putina osteneala si vom fi ancorat in limanul odihnei celei vesnice. Cu ochii mintii atintiti necontenit spre acest tarm, sa ne ducem mai departe calatoria. Putina este osteneala. Gandurile de fata, un tovaras smerit pe aceasta cale. (de Protosinghel Petroniu Tanase)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.