Cat este Belcestiul de mare, nu-i om care sa nu-ti poata spune o vorba buna despre parintele Vasile Florariu. De cand a venit in comuna, la Satu-Nou mai exact, a muncit necontenit. A ctitorit doua biserici, iar pe cea din parohia pe care o pastoreste a renovat-o capital. Munca neincetata, stresul, grijile unei familii numeroase, toate i-au subrezit incet starea de sanatate. Azi, parintele Vasile Florariu se afla internat intr-o clinica medicala din Germania, necesitand de urgenta un transplant de ficat. Un ajutor cat de mic din partea fiecaruia dintre noi ar putea face ca acest vrednic parinte sa se intoarca acasa si in satul lui drag, sanatos, asa cum era odinioara.

De 22 de ani, de cand e preot paroh la Satu-Nou, o localitate din comuna ieseana Belcesti, parintele Vasile Florariu n-a stiut ce-i odihna. A fost mereu pe drumuri, mereu pus pe treaba, mereu cu gandul la ce mai e de facut, mereu preocupat sa rezolve problemele parohiei. Nici nu se putea altfel, mai ales ca la venirea sa in sat biserica ducea in spate urmele grele ale comunismului: turla era neterminata, biserica trebuia renovata de urgenta, la fel si clopotnita, nu exista casa parohiala. Cu rabdare si tact, cu multa dragoste si intelegere fata de nevoile fiecaruia, a reusit sa-i convinga pe enoriasi sa faca, impreuna cu el, un efort pentru biserica lor. In numai sapte ani de la venirea la Satu-Nou, in 1996, a reusit sa finalizeze pictura interioara, sa ridice turla, sa construiasca o casa parohiala si, in cele din urma, biserica sa fie sfintita de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei.

Dar stradaniile neobositului preot nu aveau sa se incheie aici. Inca doua biserici il pomenesc drept ctitor: Biserica „Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul“, parohia Rusi (comuna Belcesti), si biserica din Rediu (comuna Scobinti). Biserica de la Rusi a construit-o din dragoste pentru oamenii de acolo, care veneau sa se roage in Biserica „Sf. Nicolae“ de la Satu-Nou, unde era paroh. A vrut ca si acestia sa aiba la ei acasa un loc vrednic de inchinaciune.

Problemele comunitatii pe care o pastoreste nu i-au ramas nicicand indiferente. S-a gandit intotdeauna si la cei tineri, si la cei mai batrani. Pentru toti, deopotriva, a construit un centru social, in care actiunile dedicate batranilor se impletesc cu cele pentru copii si tineri. N-a uitat nicicand de misiunea sa de preot, ajutandu-i si sfatuindu-i dupa nevoie, desfasurand activitati cu tinerii, incercand sa-i uneasca si sa-i apropie pe oameni in spiritul principiilor crestine. Si a reusit.

Cinci din cei sapte copii urmeaza calea preotiei

Pe langa crucea dificila a preotiei, parintele Vasile a dus cu sine si grija unei familii numeroase, cu sapte copii, precum si boala crunta a sotiei, un cancer pe care l-au invins luptand impreuna, rugandu-se si punandu-si nadejdea in puterea lui Dumnezeu. L-au considerat o incercare grea, din care au iesit mai uniti si mai puternici. „Dumnezeu ne-a iubit si ne-a incercat. Cand vine vorba de incercare, ca sa te vindeci de o boala atat de grea, de cancer, este mana lui Dumnezeu. Si poate si pentru ca mama lor, doamna preoteasa, a supravietuit celor patru operatii si s-a facut bine, fiii mei au inteles ca exista un Dumnezeu care trebuie slujit si slavit. Boala ne-a unit, ne-a intarit, insa cu fericire pot spune ca am invins-o. Cum spunea Sfantul Apostol Pavel: cand suntem slabi, atunci suntem tari“, isi marturisea aceste convingeri, din care a facut aproape un crez in viata, parintele Florariu, in urma cu trei ani.

Familia Florariu a fost binecuvantata cu sapte copii: cinci baieti si doua fete. Baietii, fara exceptie, au urmat studii de teologie. Ioan si Alexandru sunt deja preoti, primul in parohia Rediu-Scobinti, iar celalalt la Hodora - Cotnari. Andrei este masterand la Teologie, iar alti doi frati sunt inca studenti la aceeasi facultate (anul IV si anul II). Una dintre fete este absolventa a Facultatii de Arte, iar cealalta este eleva de liceu. O familie implinita, cu sapte copii vrednici de parintii care i-au crescut cu dragoste si cu frica de Dumnezeu. Acum, cand toti copii par sa-si fi gasit calea si rostul, cand treburile bisericii si ale parohiei s-au mai asezat, parintele Vasile a fost lovit de o suferinta grea.

Lupta cu o boala necrutatoare

Cancerul sotiei, grija pentru cei sapte copii, greutatile intampinate in lungii ani in care se chinuia sa refaca biserica, toate si-au pus amprenta asupra sanatatii parintelui Vasile. „Implicandu-se mult in toate aceste sarcini dificile, a facut o hepatita B, a facut o hemoragie interna, i s-a extirpat o portiune din intestinul subtire si a trebuit sa stea o vreme in spital. Doctorii l-au pus pe picioare si s-a intors acasa. A inceput apoi constructia Bisericii de la Rusi, unde a muncit fara odihna, apoi s-a imbolnavit si mama - alta incercare, alt necaz…“, povesteste parintele Alexandru Florariu, unul dintre fiii parintelui Vasile. „A fost o perioada critica pentru el. Se intampla in urma cu 10 ani. Noi eram mici, iar el s-a consumat foarte mult“, isi aminteste si Andrei, celalalt fiu, masterand la Teologie.

Chiar daca se refacuse, organismul avea sa-i fie dat din nou peste cap din cauza grijilor si a necazurilor. Incet-incet boala hepatica s-a instalat, fara sa dea prea multe semne. Pana anul trecut, cand starea sanatatii a inceput sa se agraveze, iar de atunci suferintele s-au tinut lant. In urma cu trei saptamani, familia l-a internat la Spitalul „Sf. Spiridon“ din Iasi. Medicii de aici nu i-au mai dat nici o sansa. Si totusi, dovada ca Dumnezeu nu ne paraseste niciodata, o sansa s-a ivit pentru parintele Vasile. Obisnuiti sa lupte pentru familia lor, pentru parinti, copiii parintelui s-au interesat peste tot si au aflat ca exista in Germania, la Regensburg, o clinica medicala in care, in urma unui transplant de ficat, parintele si-ar putea redobandi puterile. „In cel mai fericit caz, ar putea beneficia de un transplant de ficat. Aici, in tara, medicii nu i-au dat nici o sansa de supravietuire. In ultimele cinci zile doar l-au hranit“, ne-a explicat Andrei Florariu.

Cat timp a stat internat in spitalul din Iasi, parintele Vasile i-a avut zilnic alaturi pe cei sapte copii, sotia, toti rugandu-se neincetat pentru sanatatea lui. De altfel, in fiecare zi, cei doi fii preoti, alaturi de alti cativa preoti, au savarsit slujba Sfantului Maslu acolo, in spital, la capataiul sau. Inalt Preasfintitul Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a fost si el la capataiul parintelui Vasile, binecuvantandu-l si mangaindu-i suferinta prin rugaciune. „Dupa Sf. Maslu, parca Dumnezeu ne-a luminat, am trimis repede analizele si diagnosticul prin e-mail, cei de la Regensburg ne-au spus ca e destul de grav, dar ne-au spus ca mai exista o speranta“, ne-a marturisit si parintele Alexandru. Medicii de la clinica din Germania au trimis un avion medicalizat, iar parintele Vasile a fost deja transportat la Regensburg, la inceputul acestei saptamani.

Parintele Florariu are nevoie de 100.000 de euro pentru tratament

Singura sansa de salvare a parintelui Vasile Florariu este o clinica specializata in transplant hepatic din Regensburg, Germania. Desi cazul este destul de grav, medicii de acolo i-au asigurat ca inca nu e prea tarziu, ca inca se mai poate face ceva. Costurile tratamentului, estimate preliminar, ajung la 100.000 de euro in cazul in care va fi nevoie de un transplant hepatic. Daca va fi nevoie de o alta terapie, costurile nu vor depasi 60.000 de euro. Si intr-un caz, si in celalalt, sumele depasesc cu mult posibilitatile familiei. „Pentru a-l duce acolo, doar transportul ne-a costat 10.000 de euro, iar primele investigatii alte 12.000 de euro. Chiar astazi ne-au sunat si ne-au spus ca trebuie sa mai trimitem alte 10.000 de euro“, ne-a povestit Andrei. Banii folositi pana acum au fost cu greu adunati. Biroul de Asistenta Sociala al Centrului eparhial Iasi, prin Fondul eparhial „Pastorul cel Bun“ pentru sprijinirea parohiilor sarace, precum si a preotilor si familiilor cu diverse probleme sociale, a donat familiei Florariu suma de 10.000 de lei. Acestui gest de solidaritate i se pot alatura si altele, cat de mici, dar care devin mari prin aceea ca pot salva o viata. Lacrimile din ochii copiilor, suferinta de pe fetele lor, neputinta in fata acestei sume uriase, pe care ei nadajduiesc, totusi, sa o adune, pentru a-si face tatal bine, ar trebui sa ne inspire pe toti, sa stim sa fim alaturi de cei aflati in suferinta. „Noi, copiii, facem un apel catre toti oamenii care doresc sa faca un bine, catre cei care pot sa intinda o mana de ajutor, sa ne ajute sa salvam o viata de om, o persoana care pentru noi, ca tata, a facut totul“, spun, la unison, fratii Florariu.
Orice ajutor financiar poate salva viata parintelui Vasile

In spiritul traditiei crestine, de dragoste fata de aproapele aflat in suferinta, ar trebui sa intelegem drama prin care trece familia acestui vrednic preot si sa o ajutam, dupa masura puterilor noastre, sa stranga banii necesari terapiei. De altfel, prin intermediul „Ziarului Lumina“, familia pr. Florariu face apel catre toti cei care pot face un efort financiar cat de mic, sa doneze sumele in conturile deschise la BRD, sucursala Iasi:

Cont in euro: RO65BRDE240SV86989232400
Cont in lei: RO69BRDE240SV86989152400 (Otilia Balinisteanu)

Sursa: mmb.ro