Sfantul Andrei era fratele lui Simon Petru, amandoi fiii pescarului
Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre.
Nu se cunoaste anul martiriului sau; unii istorici il fixeaza in timpul persecutiei imparatului Nero, prin anii 64-67, altii mult mai tarziu, pe la sfarsitul veacului "apostolic", in cursul persecutiei imparatului Domitian.
In popor, Sf. Andrei i s-a spus Santandrei, iar luna decembrie, ce urmeaza imediat zilei sale de praznuire, a fost numita Undrea, Luna lui Andrei.
Se crede ca Sf. Andrei este un fel de conducator al lupilor si varcolacilor, credinta derivata din vechea denumire a dacilor, daoi, insemnand "lupi", dar si de la simbolul lor - lupul. In popor noaptea de 29 spre 30 decembrie a devenit noaptea varcolacilor, a strigoilor, care nu dau pace oamenilor vii. Acestia se pot apara de strigoi prin diverse mijloace, intre care "priveghiul usturoiului" se afla la loc de cinste. In aceasta noapte, flacaii si fetele obisnuiesc sa vegheze si sa joace printre funiile de usturoi, bautura si mancare. Usturoiul capata astfel proprietati benefice, protectoare. Tot in ziua de Santandrei se crede ca lupii isi pot intoarce capul (gatul lor fiind teapan tot lungul anului), devenind periculosi. Pentru a scapa de pericolul lor, oamenii, in special cei ce pleaca in calatorie, trebuie sa manance usturoi si sa se roage Sf. Andrei.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.