Mesajul de condoleante al Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la slujba de inmormantare a Parintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, Manastirea „Sfanta Maria” – Techirghiol, joi 21 iulie 2011:

Cu tristete, am aflat de trecerea din aceasta lume a Parintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, unul din cei mai mari duhovnici ai poporului roman.

Un simbol al monahismului romanesc din a doua jumatate a veacului al XX-lea si inceputul veacului al XXI-lea, Parintele Arsenie Papacioc a fost un mare sfatuitor prin viaţa lui pilduitoare si prin folositoarele cuvinte de invatatura rostite cu multa caldura si dragoste pentru numerosii sai fii duhovnicesti si pentru multmile de pelerini care-i treceau pragul chiliei pentru a primi binecuvantare. El era pentru tot o marturie vie a prezentei si lucrarii Duhului Sfant in Biserica noastra dreptmaritoare.

Nascut in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, anul 1914, in satul Misleanu, comuna Perieti, judeţul Ialomita, Parintele Arsenie, cu numele de botez Anghel, a fost al saptelea copil al instaritilor si milostivilor sai parinti Vasile si Stanca. A cinstit-o atat de mult pe ocrotitoarea nasterii sale in aceasta lume, incat isi va dedica toata viata slujirii Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si Bisericii Mantuitorului Iisus Hristos.

Simtind chemare pentru viata monahala, a ucenicit mai intai la Manastirea Cozia, iar apoi a devenit monah la Manastirea Antim din Bucuresti sub mantia parintlor Petroniu Tanase, Benedict Ghius si Sofian Boghiu. Si-a desavarsit apoi formarea duhovniceasca in Moldova, la Manastirile Sihastria, Neamţ si Slatina. In vremurile grele ale comunismului ateu, Parintele Arsenie a continuat lucrarea in duh a parintelui Cleopa Ilie de la Manastirea Slatina, fiind o adevarata piatra vie la Academia duhovniceasca, care a fiinţat o vreme in ctitoria domnitorului Alexandru Lapusneanu al Moldovei, impreuna cu Ieroschimonahul Paisie Olaru, Ieromonahii Antonie Plamadeala, Andrei Scrima, Petroniu Tanase, Daniil Sandu Tudor si alti.

El a vieţuit un timp in singuratatea muntlor Neamtului, insotndu-l pe Arhimandritul Cleopa Ilie in anii grei de prigonire a monahismului romanesc.

Parintele Arsenie a cunoscut amarul si incercarile temnitelor comuniste unde a fost umilit si batut pentru credinta sa in Dumnezeu. Suferind pentru convingerile sale religioase, parintele si-a facut din temnita o fereastra catre cer, deoarece credinta si dragostea nu pot fi niciodata incarcerate intre ziduri. Dupa eliberarea din inchisoare, Parintele Arsenie a slujit ca preot misionar in Ardeal si in Arhiepiscopia Bucurestilor, la Cheia, Cernica si Caldarusani, iar din anul 1976 la Manastirea „Sfanta Maria” de la Techirghiol, Stavropighie patriarhala.

Parintele Arsenie a fost un bun orator si un iscusit manuitor al cuvantului scris. Cartile sale sunt pentru cititori lumini si trepte catre Inviere, intrucat ele ne arata ca vesnicia poate sta ascunsa si intr-o clipa, asa dupa cum si-a intitulat una din cartile sale (Vesnicia ascunsa intr-o clipa – 2004), clipa intalnirii cu Dumnezeu, transfigurata intr-o necontenita inaintare in lumina si iubirea Preasfintei Treimi.

Ca parinte duhovnicesc al multor slujitori ai Bisericii si al multmilor de credinciosi, Arhimandritul Arsenie Papacioc era un inţelept sfatuitor, echilibrat si milostiv, care indemna permanent credinciosii sa cultive virtutea crestina cea mai mare: iubirea faţa de Dumnezeu si faţa de aproapele. Parintele Arsenie era mai mult un vindecator de suflete ranite de pacate, decat un judecator al pacatosilor. Imbina armonios bunatatea milostiva cu indemnul la indreptare duhovniceasca. Era totdeauna un om al pacii si al bucuriei duhovnicesti. Faţa sa plina de lumina, pace, bucurie si nadejde era mereu o icoana a prezenţei harului sfinttor in viaţa si lucrarea sa duhovniceasca. Purta in suflet pacea si bucuria din Imparata cerurilor pe care a cautat-o si binevestit-o in toata viaţa sa pe pamant.

Acolo, in Imparata cerurilor, a plecat acum sufletul Parintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, incarcat de ani, virtut si daruri duhovnicesti pe care le-a cultivat prin multa rugaciune, rabdare si osteneala.

Ne rugam Preamilostivului Dumnezeu sa aseze sufletul lui in ceata dreptlor si a sfintlor Lui slujitori, iar obstii Manastirii Sfanta Maria – Techirghiol, tuturor ucenicilor lui indoliat si tuturor celor care l-au cunoscut si iubit, le impartasim cuvant de mangaiere si binecuvantare intru nadejdea neclintita a Invierii, a luminii si pacii din Imparata lui Dumnezeu.

Vesnica lui pomenire din neam in neam!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Sursa: basilica.ro

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: