Ortodoxia nu dispretuieste stiinta
Aceasta atitudine a Ortodoxiei fata de stiinta pare justa, caci orice stiinta are finalmente ca baza un sistem axiomatic necontradictoriu in sine, pe care apoi prin experimente si descoperiri se construieste ceva ce are un aer foarte coerent. Si chiar daca nu se schimba radical, ele sufera o evolutie care ne scapa intotdeauna si care totdeauna va fi imperfecta.
“Sistemul ortodox”, daca ne putem exprima asa, se bazeaza pe credinta, care e un dar si o degustare a unei experiente tainice de Viata. Nu sunt nelinistitoare teoriile noi din fizica contemporana, si nu trebuie sa le dam neaparat un raspuns. Nu asa stau insa lucrurile cu adevaratele descoperiri ale.
Aceste descoperiri, daca sunt autentice, iar nu ipotetice, trebuie sa se articuleze la viziunea noastra despre om si despre lume. De fapt nu este nici o contradictie intre religie si stiinta, pentru ca sunt doua lucruri complet diferite care nu incearca a se exclude una pe cealalta. Pana acum, de-a lungul timpului, paradigmele stiintifice s-au schimbat continuu de la o epoca la alta, au suferit chiar o evolutie care nu totdeauna va fi imperfecta. Ortodoxia a lasat intotdeauna stiinta sa-si vada de treaba ei, stiind ca paradagmele ei sunt in continua schimbare, si maine va spune altceva, lucru vizibil cu ochiul liber in istoria oricarei stiinte. Stiinta nu poate aduce nici un fel de contrazicere religiei, sau mai precis crestinismului, deoarece stiinta a ajuns in punctul in care nu poate explica anumite lucruri din punct de vederea ateist ci trebuie sa treaca in taram duhovnicesc. Acesta este un lucru care tine de credinta, adica de un ceva care se petrece in partea cea mai tainica a inimii omului, de unde iasa apoi Viata si Adevarul si Calea. Crestinismul a dat putere si viata si bucurie crestinilor, ceea ce mai rar se vede in viata ateilor. Fara indoiala ca pentru un ateu religia nu este altceva decat “o suma de legende, basme, fabulatii, nedemne de crezut si de luat in seama”. Acesta nu trebuie sa fie un punct de disputa. Pur si simplu persoana care nu are credinta nu accepta adevarul descoperit de credinta, care este lucrarea lui Dumnezeu in inima omului si in creatia Sa. Desigur ca stiinta aduce o anumitaa cunoastere si o anumita “descoperire” a creatiei lui Dumnezeu, dar omul credincios vede si altceva in aceasta creatie. Energia necreata a lui Dumnezeu in toata creatia Sa, care face ca viata sa curga in creatie si care in acelasi timp ii face pe cei credinciosi sa vada in creatie o icoana a lucrarii divine, prin care omul intra intr-un soi de relatie cu El. Acest sambure de energie necreata din creatia lui Dumnezeu ne poate face ca atunci cand privim o floare sa avem o bucurie care nu e una estetica sau rationala, ci una interioara, sufleteasca. Acesta este un exemplu de impletire a stiintei si a credintei. .
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.