Poporul roman este singurul din estul Europei ce apartine popoarelor de sorginte latina. El s-a format ca rezultat al simbiozei populatiei autohtone traco-geto-dace cu cea romana si a asimilarii treptate a altor neamuri stabilite in decursul istoriei in spatiul carpato-danubiano-pontic. Este cunoscut faptul ca, din primul secol crestin, Sfantul Apostol Andrei a propovaduit Cuvantul Evanghelie in Dobrogea. Numarul credinciosilor de la nordul Dunarii a inceput sa creasca dupa cucerirea romana (106 d.H) fie prin venirea aici a unor adepti ai noii credinte, fie prin cei sositi in aceste locuri odata cu colonistii, armata, minerii si negustorii, trimisi de Imperiul Roman in noua sa provincie.
Prea Fericitul Parinte TEOCTIST
A vazut lumina zilei la 7 februarie 1915, in satul Tocileni, judetul Botosani, din parinti agricultori Dumitru si Marghioala Arapasu, ca al zecelea fiu din cei unsprezece copii ai acestora, primind la botez numele de Toader.
Inca de la inceputul inscaunarii sale, cel de-al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a fost preocupat de implinirea nevoilor spirituale ale credinciosilor. Dupa 1989 asistenta religioasa a fost prezenta oriunde a fost nevoie, pentru a mangaia suferinta umana si pentru a vesti cuvantul lui Dumnezeu, in spitale, in inchisori sau in unitati militare.
In cei peste saizeci de ani de slujire a Bisericii si pe o arie geografica cuprinzatoare de locuri si de trepte ale slujirii bisericesti, Patriarhul Teoctist a desfasurat de la intrarea sa pe portile manastirii si cele ale Sf. Altar o activitate statornica de slujire liturgica, predicatoriala, a scrisului bisericesc si de gospodarire a institutiilor si eparhiilor incredintate spre raspundere. A mentinut contactul direct cu credinciosii prin intermediul Pastoralelor adresate cu ocazia marilor sarbatori ortodoxe Sfintele Pasti, Nasterea Domnului, prima duminica din postul mare, a Ortodoxiei.
A promovat invatamantul religios dupa 1989, infiintand noi seminarii teologice, scoli medii de cantareti bisericesti, de pregatire a asistentilor sociali, baieti si fete, de restauratori de monumente istorice si a organizat obtinerea de burse in strainatate pentru studentii dornici de studiu. In invatamantul general de toate gradele si profilurile a fost introdus invatamantul religios.
Impreuna cu Sfantul Sinod a infiintat eparhii noi, a reactivat mitropoliile si episcopiile desfiintate de dictatura comunista, a intreprins demersurile pentru canonizarea unor sfinti romani, a reorganizat Biserica Romana de peste hotare prin organizarea unor noi episcopii si alegerea unui numar corespunzator de ierarhi dintre tinerii teologi cu studii in tara si in strainatate si dintre cei care s-au distins prin cunoasterea vietii bisericesti si monahale.
Dupa Revolutia din decembrie 1989 a inteles contestatiile de ordin politic, in legatura cu demolarea unor biserici in Bucuresti de catre regimul de dictatura, la sedinta Sfantului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut in scris retragerea din slujirea sa, in semn de pocainta. Primind cereri din toata tara din partea credinciosilor, a clerului de la parohii si manastiri, pentru revenirea Patriarhului, precum si a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfantul Sinod in sedinta sa din aprilie a hotarat chemarea Patriarhului la locul sau. Dand ascultare Sfantului Sinod, Patriarhul Teoctist si-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales in noiembrie 1986.
Patriarhul Iustin Moisescu (1977-1986)
Nascut la 5 martie 1910, in Candesti, jud. Arges, a trecut la cele vesnice la 31 iulie 1986, in Bucuresti.
Ca mitropolit al Moldovei, a desfasurat o activitate prodigioasa, care-l aseaza in randul marilor ierarhi carturari ai Bisericii noastre.
Ales arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane 12 iunie 1977 (inscaunat 19 iunie 1977), a pastorit pana la moarte.
In calitate de patriarh, a acordat o atentie deosebita activitatii editoriale si a publicat multe lucrari de specialitate.
Prin bogata sa activitate carturareasca, ecumenica si pastorala, patriarhul Iustin isi inscrie numele in randul ierarhilor de mare prestigiu ai intregii Ortodoxii.
Patriarhul Iustinian Marina (1948-1977)
S-a nascut la 22 februarie 1901 (din botez Ioan), in Suesti, jud. Valcea
iar la 26 martie 1977 s-a mutat la Domnul, in Bucuresti (inmormantat in biserica “Radu Voda”). In ciuda tuturor dificultatilor, in cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seama de evenimente si schimbari care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei romanesti in lumea crestina si l-au facut o figura reprezentativa a intregii Ortodoxii. La 19-20 octombrie 1948 Sf. Sinod a votat Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhia avand acum numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii sufragane, la care se adauga doua eparhii romanesti in “diaspora”. In 1948 s-a procedat la reorganizarea invatamantului teologic ortodox; de atunci si pana in 1989 au functionat doua Institute teologice cu grad universitar (Bucuresti si Sibiu) si sase Seminarii teologice (Bucuresti, Buzau, Manastirea Neamt, Cluj, Craiova si Caransebes). In 1950 Sf. Sinod a hotarat - pentru prima oara - trecerea unor ierarhi, calugari si credinciosi romani in randul sfintilor si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra, iar canonizarea lor solemna s-a facut in 1955.
Patriarhul Justinian a publicat 12 volume sub titlul semnificativ Apostolat social (Bucuresti, 1948-1976), cu toate pastoralele, cuvantarile si articolele sale.In timpul arhipastoririi sale, Patriarhul Justinian a gasit solutii tuturor problemelor Bisericii noastre, care trebuia sa-si implineasca misiunea sa, in vremuri de cumplita prigoana comunista atee. Atunci, vizitele reciproce intre conducatorii sau reprezentantii Bisericilor, au avut menirea sa contribuie, atat la “promovarea legaturilor de prietenie intre Biserici”, cat si la “crearea si dezvoltarea unor bune si fructuoase relatii intre popoare”, intr-o vreme in care “Cortina de fier” despartea lumea in doua tabere complet izolate: a lumii libere si a lumii oprimate de regimul comunist-ateu.
Patriarhul Nicodim Munteanu (1939-1948)
Nascut la 6 decembrie 1864 (din botez Nicolae), in Pipirig, jud. Neamt a trecut in vesnicie la 27 februarie 1948, in Bucuresti.
Ca staret a infiintat un Seminar monahal la Neamt (1925-1928) - mutat apoi la Cernica - si o scoala pentru fratii din manastire (1928-1937), mai tarziu un Seminar de muzica bisericeasca (1937).
Ca mitropolit a ridicat, tot la Neamt, palatul mitropolitan si actuala cladire a seminarului teologic; in tipografia reutilata de la Neamt s-au imprimat peste o suta de lucrari.
In 1927 - delegat de Sf. Sinod la Marele sobor de la Moscova care a hotarat reinfiintarea Patriarhiei Ortodoxe Ruse.
In toamna anului 1946 a condus o delegatie sinoidala romana intr-o vizita in Moscova.
La 30 iunie 1939 a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane (inscaunat 5 iulie), pastorind pana la moarte.
Este unul din traducatorii Bibliei romanesti, el a tradus si prelucrat din ruseste peste o suta de lucrari teologice, carti de predici sau brosuri religioase (dupa arhiepiscopii Sergiu al Valdimirului si Inocentiu al Odessei, preotii Constantin Stratilatov, Grigorie Petrov si Serghei Cetfericov, profesorul A. P. Lopuhin, Lev Tolstoi, teologul englez F. V. Farrar - tot din limba rusa s. a.); cateva lucrari teologice originale, mai ales de zidire sufleteasca pentru credinciosi, cuvantari, pastorale, carti de rugaciuni s. a.
In timpul razboiul, ca episcop de Husi, a reprezentat Biserica noastra la Marele Sobor al Bisericii rusesti, intrunit la Moscova, in 1917, care a hotarat reinfiintarea Patriarhatului rusesc. Revolutia l-a surprins in Rusia. S-a intors cu o experienta care-i va prinde bine mai tarziu.
Dupa revenirea Basarabiei la patria-mama, i s-a incredintat, in iunie 1918, ca loctiitor de arhiescop al Chisinaului si Hotinului, conducerea si reogarnizarea Bisericii din aceasta provincie. Dupa alegerea arhimandritului Gurie Grosu in scaunul acestei eparhii, in decembrie 1919 Nicodim a revenit la Husi, unde a pastorit pana la 31 decembrie 1923, cand s-a retras la metania sa de la Neamt.
Pe temeiul operei sale carturaresti, recunoscandu-i-se contributia pe taramul literaturii bisericesti, la 15 octombrie 1918 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane. A fost, de asemenea, proclamat “Doctor Honoris Causa” al Universitatii din Cernauti.
Patriarhul Miron Cristea - primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane (1925-1939)
S-a nascut la 18 iulie 1868 (din botez Ilie), in Toplita, jud. Hunedoara
iar la 6 martie 1939 a plecat catre Domnul, la Cannes - Franta, unde plecase pentru cautarea sanatatii, fiind inmormantat in catedrala patriarhala din Bucuresti
Participant la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 si membru al delegatiei romanilor transilvaneni care a prezentat actul Unirii la Bucuresti.
Membru de onoare al Academiei Romane (7 iunie 1919). Pe plan politic a facut parte din Regenta (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) si a fost prim ministru (10 februarie 1938 - 6 martie 1939). La 18 decembrie 1919 a fost ales, iar in ziua urmatoare investit si inscaunat. La 4 februarie 1925 devine, fiind instalat in noua demnitate la 1 noiembrie 1925.A urcat si primele trepte ale Slujirii Altarului, fiind hirotonit diacon, la 30 ianuarie 1900, tuns in monahism, la 23 iunie 1902, la manastirea Hodos - Bodrog, de langa Arad, cand a primit numele monahului Miron, iar in vara anului 1903 a fost hirotonit ieromonah. Desfasurand o lupta sustinuta pentru emanciparea culturala a romanilor din Transilvania, prin infiintarea Bancii Culturale Lumina, care-si propunea sa acorde din dobanzi burse de studii tinerilor romani si sa contribuie la sustinerea familiilor care doreau sa invete meserii, pentru ca cei din neamul lui sa nu mai fie dependenti de altii sub raportul serviciilor si industriei, facandu-i apti pentru tehnica si comert. A fost unul din animatorii cei mai entuziasti ai “Asociatiei pentru cultura si literatura poporului roman din Transilvania” (ASTRA), fiind, din 1905, presedintele Despartamantului Sibiu. A militat pentru infiintarea “Muzeului etnografic si de arta” din Sibiu, caruia i-a scris Statutele. Acelasi lucru I-a facut si in legatura cu infiintarea “Societatii pentru crearea unui fond de teatru roman”. A infiintat la Sibiu o “Reuniune romana de muzica”, careia i-a fost si presedinte.
Angajat in astfel de actiuni de trezire a constiintei nationale prin cultura, fara de care nu se putea duce lupta pentru dobandirea de drepturi si libertati, a adunat si publicat proverbe, strigaturi si zicale romanesti, s-a ocupat intens de scolile confesionale, aflate sub indrumarea Bisericii, initiind si prezidand conferintele invatatoresti si a purtat o intensa corespondenta cu oameni de cultura ai vremii din toate partile pamantului romanesc impreuna cu marele filantrop basarabean Vasile Stroescu, de pilda, cu care era prieten apropiat, a ctitorit si a salvat numeroase biserici si scoli romanesti din Transilvania.
Patriarhul Miron Cristea a corespuns, prin insusirile sale, intru totul inaltelor trepte la care s-a ridicat, si a ramas pentru totdeauna in istoria Bisericii si a neamului romanesc.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.