Romanii au trait 45 de ani modelati de o mentalitate care excludea categoric religia din viata omului si facea acest lucru apeland la un stufos instrumentar stiintific. Pe de alta parte, educatia lor, de masa, solida, era fundamentata pe un bogat continut stiintific. De aceea, acum, un dialog Stiinta-Religie, onest, bine informat si deschis catre logica interioara a Religiei si spre realitatile Stiintei, le-ar putea reaseza pe amandoua la locul lor in viata omului.

Romania este un important nucleu ecumenic. Ca nicaieri, aici, la portile Orientului, se intrepatrund si coexista toate religiile Terrei, romanii, primordial ortodocsi, fiind recunoscuti pentru toleranta lor.

Mai mult, in Romania, ca in toti Balcanii, poate ca o reactie fata de comunism, receptat la un moment dat ca o ideologie antiromaneasca, desacralizarea a fost mai lenta: romanul este mai deschis fata de religie decat un occidental, care a fost supus desacralizarii de la Renastere incoace.

Dupa Revolutia anti-comunista au aparut foarte multe facultati de Teologie, ergo vor fi foarte multi preoti. Acestia vor influenta viata si comportamentul credinciosilor, deci este necesar ca viitorii preoti sa aiba si o minima cultura stiintifica. In plus, sunt semne ca limbajul teologic s-a modificat, se incearca acum mai degraba o dezbatere a problemelor specifice religiei, decat un ton apodictic si fara reactie. Acest nou curent trebuie sa fie receptiv fata de provocarile stiintei.
In ultimii ani, dupa prabusirea comunismului, societatea romaneasca a fost martora unei deschideri, initial timide, atat din partea comunitatii stiintifice, cat si din partea membrilor inaltului cler al Bisericii Ortodoxe Romane - ambele parti manifestandu-si dorinta de a explora relatia dintre domeniile specifice fiecareia dintre ele.

Pentru ca intentiile de mai sus sa nu ramana intr-un stadiu pur declarativ, o serie de persoane tentate de strapungerea acestei interfete fundamentale s-au implicat in publicarea de articole dedicate chestiunii in cauza, organizarea de simpozioane si conferinte specifice, uneori ca sectiuni in cadrul unor astfel de manifestari cu un caracter mai larg. Interesul pentru investigarea raporturilor dintre stiinta si religie a fost receptat si din punct de comercial de catre o serie de edituri de prestigiu, care au consacrat temei respective cateva titluri sau chiar colectii, ce s-au impus ulterior printre preferintele publicului cititor. Astfel, inca din 1990-1992, toata lumea atrasa de subiect a reusit sa aiba acces, in limba romana, la scrierile fundamentale ale unor Stephane Lupasco, David Bohm sau Imre Toth, pentru a nu mentiona decat cateva nume mai populare. De un mai mic succes, in termeni de penetrare pe piata, s-au bucurat emisiunile de radio si televiziune, care nu au abordat decat marginal si accidental relatia dintre stiinta si spiritualitate sau pe cea dintre religie si ultimele progrese tehnico-stiintifice. De asemenea, cadrul institutional a reactionat lent, neadaptandu-se apetentei pentru explorarea acestui fecund obiect de studiu.

De aceea, poate pentru a forta putin desfasurarea evenimentelor, urmatoarea etapa a constat, firesc, in organizarea la Bucuresti a unui colocviu international cu titlul: “Stiinta si religie. Antagonism sau complementaritate”. Colocviul – organizat de catre Comisia Nationala UNESCO a Romaniei si Academia Romana, cu sprijinul Fundatiei John Templeton si a Universitatii Inter-disciplinare din Paris – s-a inscris in cadrul programului “Science and the Spiritual Quest II” al Centrului pentru Teologie si Stiinte Naturale de la Berkeley, California. Beneficiind de o importanta participare internationala, precum si de reunirea exceptionala a celor mai interesante personalitati din tara, evenimentul s-a dorit a fi un impuls declansator al unei suite de alte manifestari similare. De altfel, revista Stiinta si tehnica a raspuns acestei intentii, initiind, dupa un numar special dedicat stiintei si religiei, un amplu serial ce incearca familiarizarea cititorilor sai cu cele mai uzuale concepte si idei utilizate in aceasta dezbatere, precum si cu cercetarile si opiniile momentului sau cu personalitatile in voga si calendarul manifestarilor viitoare.

Dar pentru continuarea rationala si coerenta a acestui gen de demersuri, in noua etapa ce ni se deschide, avem nevoie de un cadru de actiune mai strict, precum si de gestionarea institutionalizata a unui anumit tip de astfel de masuri organizatorice.
Acesta este proiectul “Stiinta si religie in Romania”, proiect pilot pentru dezvoltarea dialogului dintre stiinta si religie in fostele tari comuniste.

Proiectul este sustinut de Fundatia John Templeton, are o durata de 18 luni si este implementat de Academia Romana, Universitatea Interdisciplinara din Paris si Centrul International pentru Cercetari Transdisciplinare. Ceilalti parteneri romani ai proiectului sunt Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO, Institutul Astronomic al Academiei Romane, Biserica Ortodoxa, Universitatile de stat din Bucuresti, Craiova si Cluj-Napoca, Universitatea “Spiru Haret” din Bucuresti, Colegiul “Noua Europa”, Fundatiile Socrate si Nationala pentru Stiinta si Arta.

Proiectul cuprinde conceperea si sustinerea unor cursuri si lectorate de Stiinta si Religie in universitati din Romania, publicarea unor lucrari stiintifice si de popularizare care sa acopere tematica data, realizarea unor studii si cercetari de catre doua grupe interdisciplinare care isi vor promova rezultatele in cadrul unui seminar national cu participare internationala, invitarea unor personalitati internationale pentru a conferentia in Romania pe tema acestui dialog si crearea unui centru de documentare pilot in cadrul Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta.
Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO incurajeaza si sprijina institutionalizarea dialogului dintre stiinta si spiritualitate si organizeaza de mai bine de doi ani o suita de manifestari in aceasta arie de activitati.

Elementele de baza ale strategiei de actiune a UNESCO - educatia pentru toti, combaterea saraciei si eradicarea saraciei absolute, promovarea eticii in dezvoltarea tehnologica si in acelasi timp justitia sociala - aduc Proiectul “Stiinta si religia ortodoxa” propus de Romania Fundatiei Templeton la nivelul unui demers esential pentru atingerea obiectivelor amintite.

Elementele concrete ale Proiectului “Stiinta si religia ortodoxa” - cum sunt: crearea de centre de documentare, producerea si distribuirea de carti, CD-uri, publicatii periodice, seminarii nationale si internationale, premii pentru studenti, pentru tinerii cercetatori, pentru oamenii de stiinta si pentru teologi, crearea unei catedre de stiinta si religie la o universitate particulara si nu in ultimul rand crearea unui sistem de promovare in mass-media a dialogului dintre stiinta si religia ortodoxa - propun proiectul cu fermitate ca un element important in constructia sistemului democratic in era postcomunista.

Se creaza in acest mod o noua viziune sociala locala, proiectul constituindu-se astfel si intr-un laborator test pentru fostele tari comuniste si pentru capacitatea lor de a se adapta unei noi ordini sociale.

.