Saptamana trecuta am deschis un ziar, in care am putut citi ca "prima internare a Irinei in spital a fost pe 20 aprilie".
De o saptamana, Irina se afla in vizita la Manastirea Tanacu, perioada in care a fost in permanenta agitata, dupa cum spun martorii. "Auzeam voci diavolesti care imi spuneau ce sa fac, ca am pacatuit cu gandul." La data de 9 aprilie, ora 22:30, fata a fost adusa la spitalul judetean cu un autoturism particular de catre doua maicute ale caror nume nu se gasesc trecute in nici unul dintre registrele la care am avut acces. Internarea a fost facuta in aceeasi seara, in Sectia ATI, de catre doctorita Lelia Croitoru, medicul de garda, care acum se afla in concediu de odihna. Diagnosticul a fost "sindrom de agitatie psihomotorie", iar la Observatii era specificat: debut de psihoza majora, vorbire incoerenta, halucinatii vizuale si auditive. De a doua zi dimineata, Irina a intrat in atentia medicului Gheorghe Silvestrovici si mutata la Bunavestire, o alta cladire a spitalului judetean, unde se afla Sectia de Psihiatrie.
LA SPITAL – SEDATA SI LEGATA. Medicul spune ca a auzit ca, la data de 9 aprilie, fata a fost adusa legata la spital. I s-a recoltat sange pentru analize si i s-a facut radiografie pulmonara. Irina a fost sedata cu Diazepam si Blegomazin la 9 aprilie, iar intre 10 si 14 aprilie, s-au mai administrat patru fiole de Diazepam, sase de Haloperidol si inca doua de Blegomazin. Medicul Silvestrovici spune ca si in spital fata a fost contentionata (legata), dar intermitent, in perioada 10-14 aprilie. Procedura de imobilizare a fost tradusa chiar de el dintr-o metodologie englezeasca, specificand ca nici in original nu era data o durata in care pacientul trebuie sa stea legat. El a apreciat ca este suficienta o jumatate de ora, timp in care sedativele isi fac efectul, iar metodologia de contentionare a fost afisata in holul sectiei.
Pe toata durata internarii, Irina a fost vizitata de maicute si, dupa spusele dr. Silvestrovici, fata incepuse sa isi mai revina, asa ca a fost mutata la Reanimare, unde a stat pana la 19 aprilie, iar a doua zi a fost readusa la Psihiatrie pentru externare. Diagnosticul a fost: bufeu delirant halucinator. Pe romaneste, asta inseamna ca pacientul se simte urmarit, persecutat, are halucinatii, in special auditive, si prezinta o stare de agitatie si de incoerenta. Ca si conduita, se trateaza asemanator cu schizofrenia.
Dr. Silvestrovici afirma ca, de obicei, medicii pun acest diagnostic, si nu pe cel de schizofrenie, deoarece tratamentul este asemanator si, in plus, se evita stigmatizarea pacientului dupa revenirea acestuia in societate. Dezavantajul apare la ridicarea medicamentelor de pe reteta, caci schizofrenicii "sunt serviti fara amanari sau complicatii". Externarea s-a facut la pranz, in prezenta maicii starete Neonila (Arcaleanu Nicoleta) de la Tanacu. Dupa spusele medicului, Irina era relativ vesela si comunicativa si chiar a zambit de cateva ori catre maica Neonila. "Pacienta comunicativa fara disociere psihica. Recunoaste halucinatiile auditive si delirul mistic de la internare. In prezent, nu le are. Are critica asupra lor."
Toate acestea, cumulate cu faptul ca in spital nu se mai gasea Ziprex, medicamentul de care avea nevoie Irina, si pentru ca prelungirea sederii ei acolo ar fi influentat-o negativ, "pentru ca pacientii vorbesc intre ei si au o comunicare deliranta", l-au facut pe dr. Silvestrovici sa o externeze. Medicul mai spune ca i-a recomandat, in prezenta staretei, sa nu se priveze de somn, sa nu depuna efort fizic si sa evite certurile, iar la intrebarea Irinei, daca poate sa se roage, i-a raspuns ca "da, dar numai de doua-trei ori pe zi, nu mai mult de cinci-zece minute".
Dr. Silvestrovici spune ca i-a atras atentia maicii Neonila ca trebuie sa o aduca pe fata la consult dupa maximum zece zile si ca starea acesteia nu are nici o legatura cu diavolii. "Daca recaderea psihica a fetei s-ar fi produs dupa o saptamana de la externare, m-as fi considerat vinovat, dar decompensarea s-a produs la o luna si ceva dupa iesirea din spital. Adica dupa ce s-a terminat reteta. Orice medic e om si poate gresi, iar meseria asta nu poti sa o practici daca te simti culpabil la fiecare decizie terapeutica pe care o iei. Ar fi trebuit sa trimit scrisori-informari catre apartinatori si medicul de familie, dar si Neonila ar fi trebuit sa se duca la medicul de familie.
Oricum, e foarte greu de monitorizat un pacient in tratament ambulator, din cauza lipsei unei retele de asistente medicale." Medicamentul a fost cumparat, asa cum a confirmat si procurorul, si nu dat gratuit, asa cum era prevazut pe reteta. S-a motivat ca din cauza birocratiei, care prevede ca, pentru ridicarea medicamentului, Casa de Asigurari de Sanatate din judetul in care domicilia Irina sa-si dea acordul catre CAS din judetul din care acesta urma sa fie ridicat.
DRUMUL SPRE MOARTE. La inceputul lunii iunie declansarea crizei era previzibila. Fata nu mai lua nici o medicatie, muncea fizic mult. Contrar sfaturilor medicului psihiatru, nu se menaja deloc. Drumul facut la Caransebes pentru a-si recupera cei 4.000 de euro pe care ii adusese in Germania si pe care ii lasase spre pastrare unei familii nu a facut decat sa ii sporeasca starea de tensiune.
Un accident de circulatie petrecut pe parcurs si faptul ca nu a putut recupera decat 500 de euro o intristasera. Impreuna cu fratele ei, s-a decis sa se roage o noapte-ntreaga, sa treaca necazurile. Lipsa de somn a pus capac. In dimineata zilei de 10 iunie a inceput sa aiureze. Irina era virgina la varsta de 23 de ani. Avea un fel de reverii erotice pe care le punea pe seama diavolului. Cand isi revenea, simtea ca a pacatuit cu gandul si intra intr-o stare de tensiune maxima. Dupa ce au inchis-o initial intr-o chilie, cei din obstea manastirii s-au sfatuit cateva zile ce sa faca. Au decis sa o exorcizeze impotriva vointei ei. De aici a inceput calvarul fetei.
Tot din acest moment, de la 13 iunie, variantele autoritatilor si ale calugarilor difera. In timp ce medicii vasluieni, bazandu-se pe analize, spun ca fata, in majoritatea celor trei zile care au urmat, a fost legata atat de maini si de picioare, cat si la nivelul toracelui, avocata celor cinci calugari arestati, Luana Pintilie, afirma ca tanara nu a fost imobilizata decat temporar, atunci cand i se citeau Moliftele Sfantului Vasile sau era dusa in biserica pentru a asista la rugaciuni.
Calugarii pretind ca au indopat-o cu anafura si apa sfintita, iar raportul preliminar medico-legal afirma ca fata se gasea intr-o stare acuta de deshidratare. Dupa trei zile de cosmar, fata a intrat in stare comatoasa. Atunci s-a decis Corogeanu sa cheme Salvarea de la Vaslui. Aici intervine alta dilema. Calugarii pretind ca fata mai prezenta semne vitale in momentul cand a sosit Salvarea.
Una dintre maici, Anastasie, pe numele laic Adina Cepraga, care avea studii neterminate de asistenta medicala, a declarat avocatei Pintilie ca Salvarea nu era utilata cu aparatura necesara, iar personalul ei nu era pregatit pentru manevre de resuscitare. De asemenea, cei din manastire pretind ca au auzit personalul Salvarii raportand prin statie, catre spitalul judetean, ca Irina inca mai traieste. Cert este ca, la data de 15 iunie, la ora 14:00, Irina era moarta.
Sursa: Jurnalul National
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.