Taierea imprejur a Domnului, Sfantul Vasile cel Mare, inceputul anului. Prima zi din an are pentru crestinii ortodocsi o intreita semnificatie: mai intai este praznicul imparatesc al "taierii imprejur" a Pruncului nascut in ieslea Betleemului, apoi este ziua Sfantului Vasile cel Mare, arhiepiscopul orasului Cezareea Capadociei, precum si inceputul Noului An. Dintre toate, cea mai mare importanta o are, desigur, Taierea imprejur.

Cand pruncul Iisus s-a facut de opt zile, a fost taiat imprejur, pe de o parte pentru ca sa implineasca legea, pentru ca "n-am venit sa stric legea, ci s-o implinesc", iar pe de alta parte pentru a astupa gura ereticilor care ar fi putut spune mai tarziu ca Domnul nu a luat fire omeneasca.

La implinirea celor opt zile se punea si numele copilului.

"Praznicul inchinat Mantuitorului Iisus Hristos aminteste de primul "act religios", prima "initiere religioasa" a noului nascut. Ritualul religios al taierii imprejur a fost legiferat de Moise in amintirea izbavirii evreilor din robia egipteana. In cadrul ritualului acesta se punea si numele noului nascut. Astfel, pruncul nascut din Fecioara Maria a primit numele Iisus, care se talcuieste din limba ebraica: Dumnezeu mantuieste sau Dumnezeu este mantuirea", explica preotul profesor Paul Negoita, de la Parohia Sfantul Apostol Andrei din Buzau.

SFANTUL VASILE
La 1 ianuarie se sarbatoreste si Sfantul Vasile cel Mare. S-a nascut in anul 330 (dupa altii 329) in Cezareea Capadociei. Apreciat atat in Rasarit, cat si in Apus, Sfantul Vasile a luptat alaturi de Sfantul Atanasie al Alexandriei impotriva ereziilor ce au tulburat Biserica in sec. al IV-lea. A fost frate cu Sfantul Grigorie de Nyssa si bun prieten cu Sfantul Grigorie de Nazianz. Impreuna sunt numiti "Parintii Capadocieni". Numele sau, ce vine din grecescul basilios, "imparatesc", este, alaturi de Ioan, intre cele mai populare nume purtate de crestini.

Parintii sai, Vasile si Emilia, proveneau din familii crestine distinse si, se pare, faceau parte din clasa aristocrata. Bunicii dinspre tata suferisera in timpul persecutiei lui Maximin Galeriu, fiind condamnati la munca silnica in minele muntilor din Pont. Emilia era si ea fiica unui martir. Vasile si Emilia au avut zece copii, dintre care cinci sunt pomeniti astazi in calendar: Macrina cea Tanara, Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Petru al Sevastei si Naucratos, care a murit de tanar in manastire. Lor li se adauga bunica dinspre tata, Macrina cea Batrana, precum si parintii, Vasile si Emilia.

Sfantul Vasile a demonstrat de mic o mare inclinatie spre viata virtuoasa si spre invatatura. Distingandu-se intre ceilalti elevi din Cezareea, a fost trimis la studii in Constantinopol, apoi la Atena. Aici s-a imprietenit cu Sfantul Grigorie de Nazians, uimindu-si amandoi profesorii prin capacitatile lor intelectuale, dar si prin ascetismul vietii lor. Castingand o mare faima la Atena, i s-a propus sa ramana la universitate, dar a refuzat, intorcandu-se in Cezareea in anul 356.

MONAHISMUL
Intemeiarea de catre mama sa, Emilia, si de catre sora, Macrina, unei manastiri in Annesi, moartea fratelui sau, Naucratie, precum si dorinta sa de desavarsire - toate acestea l-au facut sa primeasca botezul si sa se dedice vietii crestine. A facut un pelerinaj prin locuri monastice din Egipt, Palestina, Siria si Mesopotamia, dupa care s-a retras la Ibora, aproape de manastirea surorii sale. Sfantul Vasile a intemeiat primele manastiri de obste din Capadocia, multi tineri strangandu-se in jurul lui. I-a pastorit prin cele 313 Reguli mici, pe care le-a concentrat ulterior in cele 55 de Reguli mari. A fost preotit, iar in 370, murind Eusebiu, a fost ales episcop in locul sau. Ca episcop a dus o mare lupta impotriva arianismului. Sunt remarcabile scrierile pe care le-a lasat: "Omiliile la Hexaimeron" (ce cuprind omilii la cele sase zile ale creatiei) si "Talcuirile la Psalmi". La 1 ianuarie 379, la doar 50 de ani, a trecut la cele vesnice, plans de credinciosi, dar mai ales de saraci, pe care ii iubea foarte mult. Ne-a ramas de la el una dintre cele trei variante ale Sfintei Liturghii, care se oficiaza de 10 ori pe an.

VASILIADA

Imediat dupa hirotonirea sa ca episcop, in 370, a folosit mostenirea sa din partea mamei si bogatele donatii de la prieteni si cunostinte bogate pentru a construi un complex de institutii filantropice, in care si-a facut resedinta. Complexul includea un spital, un orfelinat, un azil pentru batrani, o casa de oaspeti pentru calatorii si vizitatorii saraci, un spital pentru boli infectioase si un asezamant pentru cei sarmani, toate grupate in jurul unei biserici. La un loc, institutiile au devenit cunoscute sub numele de Vasiliada, constituindu-se intr-un nou oras, aflat la periferia Cezareei. Personalul era alcatuit atat din mireni, cat si din clerici. Istoricul Sozomen scria despre Vasiliada ca era "cel mai renumit camin pentru saraci". Sf. Grigorie de Nazianz vorbeste despre Vasiliada ca despre un "oras nou, un depozit de smerenie, vistieria obisnuita a celor bogati, . unde boala este privita in lumina credintei, . iar induiosarea este pusa la incercare", mult superioara celor sapte minuni ale lumii sau altor constructii impresionante. Fiindu-i foarte mila de leprosi, Vasile se ingrijea personal de ei, spalandu-le ranile cu mainile sale.

ANUL NOU
Mai sarbatorim la 1 ianuarie si inceputul anului. Parintele Negoita lamureste motivul pentru care praznuim: "Desi anul nou bisericesc incepe la 1 septembrie, biserica sarbatoreste printr-o slujba de multumire si Anul Nou civil. Sarbatoarea anului nou este o cinstire a timpului daruit fiecaruia de milostivul Dumnezeu". In toate bisericile, in ziua Sfantului Vasile cel Mare, la sfarsitul Sfintei Liturghii se citesc niste rugaciuni speciale, numite molitve. Molitvele se rostesc de catre ierarh sau preot si, in general, persoanelor care sunt stapanite de demoni.

 

 

.