Iisus, privind in sus.(Duminica a XXXII-a dupa Rusalii)

Si intrand, trecea prin Ierihon. Si iata un barbat, cu numele Zaheu, si acesta era mai-marele vamesilor si era bogat.

Si cauta sa vada cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru ca era mic de statura. Si alergand el inainte, s-a suit intr-un sicomor, ca sa-L vada, caci pe acolo avea sa treaca. Si cand a sosit la locul acela, Iisus, privind in sus, a zis catre el: Zahee, coboara-te degraba, caci astazi in casa ta trebuie sa raman. Si a coborat degraba si L-a primit, bucurandu-se. Si vazand, toti murmurau, zicand ca a intrat sa gazduiasca la un om pacatos. Iar Zaheu, stand, a zis catre Domnul: Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit. Si a zis catre el Iisus: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut. (Luca 19, 1-10)

Niciodata nu am fost de acord cu expozitiile de icoane, deoarece am considerat ca o icoana nu poate fi privita in sensul de a fi admirata in profunzimea ei estetica.

In fata unei icoane nu poti sta decat rugandu-te, inchinandu-te, plecandu-te. Dumnezeu ne priveste prin ochii sfintilor din icoane. In fata oricarui sfant dintr-o icoana trebuie sa te lasi vazut de Dumnezeu, in toata micimea ta virtuoasa si-n toata maretia ta pacatoasa.

Zaheu cauta sa vada cine este Iisus dar nu putea de multime pentru ca era mic de statura. Iata, aceeasi vointa care-l caracterizase si pe cersetorul de Lumina de pe drumul Ierihonului.

Exista o vorba cu talc, in popor: "eu sunt mic, nu stiu nimic" (Am auzit-o prima data la cantaretul meu bisericesc, mic de statura). Imaginea aceasta, a oamenilor mici, a zecilor-sutelor-miilor de Zahei, este intalnita aproape in fiecare duminica in bisericile noastre.

Cati Zahei din pronaosul bisericilor nu se ridica pe varfuri, din cauza multimilor, cautand sa-l vada pe Iisus in potir, atunci cand, din usile sfantului altar, rasuna chemarea: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati". Si cati dintre acestia, voind sa vada, au si curajul si meritul sa se apropie de Lumina pentru ca primind Lumina (Trupul si Sangele Mantuitorului) sa devina, asa cum afirma Sfantul Grigorie de Nyssa, Lumina.

Zaheu vrea sa vada (sa stie, sa cunoasca). Alearga inainte si urca intr-un sicomor (poate-n edemicul sicomor ca pom al cunostintei binelui si raului). Iisus, privind in sus, il vede pe Zaheu, pe acest fost pacatos, ros de lacomie, vames tradator al neamului sau. Am spus fost pentru ca acolo sus, in sicomor, din momentul in care a voit sa-L vada pe Iisus, se afla un alt Zaheu.

Minunea prefacerii omului avusese loc. A te preface, in limba romana, are cel putin doua sensuri si acestea opuse: primul, sa pari ceea ce nu esti; al doilea, sa devii ceea ce nu ai fost. Omul Zaheu cunoaste si ne face cunoscut acest al doilea sens.

Noi tinem cu dintii, parca, de primul sens. Zaheu devine un alt om, nascut din duh, nascut de sus. Aici este de admirat vointa lui Zaheu, hotararea lui. O viata-ntreaga ii intrase, incet-incet, duhul lumesc in suflet, in oase, in maduva. (Imi amintesc pilda cu ariciul care-a rugat iepurasul sa-l lase sa-si bage putin nasucul in cuibul lui, ca sa nu-l ploua. Iepurasul, bland, l-a lasat. A bagat ariciul si un picior si celalalt, s-a facut ghem si cu tepii lui l-a scos afara pe iepuras). Raul nu vine niciodata gramada. Incet-incet, putin cate putin, pas-pas. Asa-i intrase si lui Zaheu, o viata-ntreaga, in suflet, duhul necurat al banului. Acum se hotaraste cu alergare sa-L cunoasca pe Iisus. Aceasta hotarare duce la savarsirea minunii de dincolo de Inviere: transfigurarea omului, cutremur in profunzimea fiintei, disparitia omului vechi si nasterea unei fapturi noi in Hristos (II Cor. 5, 17).

Iisus, privind in sus. - este o superba metafora care cuprinde in sine intreaga poezie a mantuirii.

Coborat din sicomor, noul Zaheu, il primeste in casa lui, cu bucurie, pe Fiul lui Dumnezeu. Dupa intalnirea care-a avut loc si luarea canonului de catre Zaheu (jumatate din avere data saracilor si celelalte), facandu-se mantuire casei acestuia, un prieten, se spune, l-ar fi intrebat: "Zahee, ce-ai vazut tu in ochii lui Iisus, cand te-a privit, stand fata-n fata?" Acesta a raspuns, mirat: "Ce sa vad, l-am vazut pe Zaheu, asa cum trebuia sa fie".

In ochii sfintilor din icoane, in ochii Maicii Domnului, in ochii Mantuitorului, ne vedem, asa cum trebuia sa fim, demult.

In toate icoanele, Prunc in bratele Fecioarei, Pantocrator, Rastignit, Inviat, - Iisus priveste-n sus. Suntem noi acolo?

Preot Sever Negrescu

.