Sfantul Antim Ivireanul s-a nascut in departata Ivirie (Georgia). Insemnandu-l la botez cu numele Sfantului Apostol Andrei, parintii sai, Ioan si Maria, l-au crescut in evlavie si dreapta credinta. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu in robia turceasca, in care a cazut, tanarul Andrei isi arata - de timpuriu - ascutimea mintii, deprinzand cu usurinta limbile greaca, turca, slava veche, araba, iar mai tarziu si limba romana. Dupa marturiile vremii, se pare ca dupa ce a scapat din robia turceasca, a trait in preajma Patriarhiei de la Constantinopol unde a invatat arta sculpturii in lemn, pictura si broderia.
Catre anul 1690, evlaviosul voievod, Sfantul Martir Constantin Brancoveanu il aduce la Bucuresti unde, dupa ce invata mestesugul tiparului in tipografia domneasca, se muta la manastirea Snagov unde intemeiaza o noua tipografie.
Pentru virtutile si viata sa curata, a fost ales mai intai staret la manastirea Snagov, apoi episcop la Ramnic intre anii 1705 - 1708 si nu mult dupa aceea, mitropolit al Tarii Romanesti. Cu ajutorul si harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blandete si necrutand nici o osteneala, si-a pastorit clerul, calugarii si credinciosii carora le-a ridicat noi sfinte lacasuri sau le-a reinnoit pe cele stricate de vreme. Marturie despre aceasta lucrare sta ctitoria sa, manastirea Antim din Bucuresti, cu hramul Tuturor Sfintilor, pe care, cu darurile pe care i le-a harazit Dumnezeu, a zidit-o, impodobind-o cu alese sculpturi si a inzestrat-o cu tipografie. O alta lucrare laudabila a Marelui Ierarh a fost infiintarea de scoli pentru copiii celor saraci in care invatamantul era fara plata.
Podoaba a carturarilor si dulce graitor al intelepciunii dumnezeiesti in graiul romanesc, Sfantul Ierarh Antim a adapat poporul insetat de credinta prin cuvantul sau de invatatura, lasand Bisericii noastre marele tezaur literar si teologic cuprins in Didahiile si predicile sale.
Nesocotindu-i-se toate cate cu harul lui Dumnezeu a izbandit, Sf. Ierarh Antim, pe nedrept a fost departat de toata lucrarea si ordinea arhiereasca si dezbracat de harul divin si scos din catalogul arhieresc. Osandit a fost cu exilul si pus a fost sub paza necredinciosilor ostasi turci care, l-au chinuit foarte, pana la moarte, prin taierea capului pe care apoi l-au aruncat in apele Tungiei, un afluent al raului Marita, in sudul Dunarii.
Asa s-a savarsit de moarte muceniceasca Parintele si Mitropolitul Antim al Tarii Romanesti, a carui pomenire ramane inscrisa pentru vesnicie in cartea Bisericii si neamului romanesc. La 27 septembrie, Sf.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.