Iubiti copii,

Dragi parinti,

Distinsi dascali,

 

In planul existentei noastre umane, implinirile si realizarile prind contur numai prin intelegerea si finalizarea menirii date de binecuvantarea divina de la creatie: „Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti” (Facere 1.28), porunca biblica ce determina, pe de o parte, bucuria de a avea copii si dragostea manifestata de parinti fata de acestia, iar pe de alta parte, si iubirea copiilor fata de parinti.

Din aceste considerente, Ziua Internationala a Copilului - 1 Iunie - implica multe semnificatii dar mai ales se doreste a fi dedicata puritatii, inocentei si zambetului cald de pe chipul copiilor, ce reprezinta tezaurul viu al tarii, al Bisericii, al omenirii, dar in acelasi timp si preocuparea cresterii, educarii si formarii lor pentru viata si societate, in general, preocupari permanente vizand atentia, grija si consideratia ce trebuie acordata acestora.

 

In relatia dintre parinte si copil, dintre societate si copii, adesea, insa, aceste valori se pierd in freamatul trudei zilnice, incat cei care trebuie sa se preocupe de soarta copiilor neglijeaza uneori supravegherea si controlul ce se impun si din pacate, sunt si multe cazuri cand copiii nu sunt doriti, de unde si aspectele reprobabile de impiedicare a venirii lor pe lume, dezinteresul fata de soarta lor sau, mai grav, abuzarea de conditia lor plapanda si fragila.

 

Din aceste aspecte desprindem ca toate aceste preocupari reprezinta obligatii importante ale oamenilor si ale societatii, dar, in acelasi timp reprezinta si conditii esentiale pentru mantuire, incat se impune sa fim cu luare aminte la cuvintele Mantuitorului: “Adevar va spun: De nu va veti reveni si nu veti fi precum copiii, nu veti intra in imparatia cerurilor.

” (Matei 18.3), prin care ni se arata ca, desi datoria parintilor este aceea de a a-i creste, educa, de a nu-i lasa in voia sortii si cei mici, la randul lor, ne pot arata calea, pe care de multe ori o pierdem in opacitatea unei lumi secularizate. Doar inocenta pe care ei ne-o inspira, sensibilitatea si lipsa lor de aparare pot invinge barierele materiale si piedicile indiferentismului contemporan si numai recastigand seninatatea sufleteasca, specifica lor, putem depasi cercul stramt al valorilor materiale, devenind fii si fiice ale lui Dumnezeu. Iata de ce, o datorie a tuturor fata de Dumnezeu, fata de oameni, fata de copii este aceea de a ocroti cu orice pret acest izvor viu, calauzitor spre vesnicie. Pentru aceasta facem un apel calduros catre toti parintii, catre toti credinciosii, catre toti oamenii de bine, sa-si deschida inima si sufletul catre copii si sa fie alaturi de ei in a-i sprijini, indruma, sustine si ajuta sub toate formele, pentru buna lor crestere trupeasca si sufleteasca, sa manifeste dragoste si spirit de solidaritate mai ales fata de cei aflati in situatii defavorizate, lipsiti de caldura familiei, a unui camin sau de lumina cartii.

 

Pentru ca tinerele vlastare sa creasca si sa se dezvolte in bucurie si cu toate conditiile pe care trebuie sa le aiba, Biserica, pe langa indemnul grijii pentru copii sadeste in inimile lor curate, cuvantul lui Dumnezeu, care rodeste la vremea cuvenita, aducand rod insutit, necesar atat lor, parintilor, cat si intregii societati.

Dimensiunea religioasa si culturala pe care copiii o realizeaza si prin invatamantul religios din scoala are astfel un rol formativ, important pentru tot ce va insemna activitate in viitor. Cetatenii de maine ai Romaniei si ai Europei Unite vor putea trai intr-o lume mai buna daca factorii de raspundere, familie, scoala, Biserica, administratia de stat se vor ingriji pe langa pregatirea intelectuala, profesionala, instructie, educatia de baza, asigurarea conditiilor materiale si de viata lor spirituala, manifestand preocupare pentru o viata crestina autentica, traita in spiritul invataturii si moralei date de Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

 

Intr-o asemenea viziune de a ne creste vlastarele sa nu ii uitam astazi pe copiii care sufera in tara noastra si in multe zone ale lumii datorita nedreptatilor sociale, lipsei accesului la educatie ori a nepasarii in acest domeniu sau a violentei unei societati care nu ii protejeaza in mod eficient. Sa ii sprijinim, sa invatam sa le stergem lacrimile si sa intelegem ca ei asteapta dragostea si intelegerea noastra, mai importanta decat darurile materiale. Acest imperativ moral se adreseaza in acelasi timp parintilor, autoritatilor, tuturor semenilor, care deschizandu-si inima si sufletul pot sa bucure si insenineze viata celor mici.

 

Dragi copii, la aceasta Zi consacrata voua, indrept un gand de dragoste si va doresc sa va bucurati de copilaria voastra, de jocurile voastre, sa aveti mereu zambetul pe buze si fata senina, sa fiti optimisti si increzatori in viata, sa nutriti dragoste si ravna de carte, de scoala si de Biserica, sa manifestati sentimente de prietenie fata de semenii vostri si de sprijin fata de cei care sunt in lipsuri si greutati; va indemn sa va ascultati parintii trupesti sau sufletesti, sa ii respectati si sa ii iubiti, sa stiti, la randul vostru, sa ii mangaiati in momentele de suferinta. Sa pastrati in suflet valorile crestine pe care le-ati primit de la indrumatorii vostri spirituali si sa le aplicati de-a lungul vietii.

 

Aveti alaturi de voi in toate aceste stradanii pe parintii vostri, pe dascalii vostri, pe semenii de buna credinta mai in varsta, care va inconjoara cu dragoste si caldura. Si lor le adresam indemnul sa fie mereu la datorie, sa nu-si uite obligatiile morale pe care le au fata de voi si de societate, sa aiba in vedere permanent ca voi sunteti cei care ii veti inlocui pe viitor in aceleasi stradanii de a forma alte generatii pentru perpetuarea valorilor materiale, culturale si spiritual - religioase ale neamului si omenirii.

 

Cu aceste ganduri, rog pe bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze pe voi, copiii Romaniei, pe cei din intreaga lume, sa va ocroteasca si sa va calauzeasca pe calea cea buna, iar celor care se preocupa permanent de indrumarea, educarea, formarea si cresterea voastra, sa le inzeceasca puterile, ca sa poata sa-si indeplineasca aceasta nobila si sfanta misiune si pe toti sa va apere cu harul si cu iubirea Sa de oameni.

 

01.06.2006 - la - Ziua Internationala a Copilului

Bucuresti - Palatul Patriarhal

 

TEOCTIST,

 

Arhiepiscop al Bucurestilor,

Mitropolit al Munteniei si Dobrogei,

Loctiitor al Scaunului Cezareii Capadociei

si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

 

.