Prea Cuviosi si Prea Cucernici Parinti,
Iubiti Credinciosi,

In aceste zile, un eveniment tragic a zguduit din nou Roma si sufletele a milioane de oameni prin moartea violenta a Giovannei, cauzata de unul din compatriotii nostri. Putem vedea prin aceasta ca atunci cand patimile omului se dezlantuie, pot distruge multe vieti in jur. Astazi compatimim si noi familia care sufera impreuna cu atatia oameni ai acestei tari care privesc si ei consternati urmarile violentei umane.

Ca urmare a celor petrecute, dar si a consecintelor pe care acestea le-au avut asupra opiniei publice locale, precum si asupra imaginii comunitatii romanesti din Italia, ne vedem obligati, crestineste si omeneste, sa luam atitudine si, mai ales, sa cautam sa tragem invatatura personala si comunitara din cele intamplate, pentru a contribui la imputinarea, pana la disparitie, a unor asemenea fapte si pentru a lucra cu timp si fara timp la apararea numelui bun pe care, prin munca si viata crestineasca pe aceste meleaguri, nu cu putine jertfe si sudori, l-ati dobandit.

Se potrivesc noua astazi cuvintele psalmistului: "Tuturor .

m-am facut ocara si vecinilor mei foarte, si frica cunoscutilor mei" (Ps. 31, 11). Ca iata, datorita unei faradelegi, suferim cu totii, aratati fiind cu degetul de cei care ne-au deschis portile, usile caselor sau chiar usile bisericilor spre a sluji in ele.

Biserica Ortodoxa Romana din Italia deplange actele necugetate ale conationalului nostru si gravele consecinte pe care acestea le-au avut. De asemenea, ea se alatura, inaltand rugaciune de mangaiere, la suferinta cauzata familiei victimei. Caci "daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna cu el" (1 Cor. 12, 26), dupa cum ne invata sfantul apostol Pavel. Nu putem sa nesocotim fapta compatriotului nostru, chiar daca provine dintre minoritatile etnice, dupa cum nu am putea sa nu suferim daca unul dintre madularele noastre ar fi bolnav. Totodata, ne desolidarizam de orice gest si atitudine care nu sunt in concordanta cu principiile evanghelice ale iubirii aproapelui, ale cinstei si ale adevarului, si care vatama in vreun fel -fizic, moral sau material -o alta persoana.

Se cade apoi sa cugetam adanc la faptul ca asemenea acte denota o constiinta personala care nu mai tine cont de nici un principiu uman in general sau, cu atat mai putin, crestinesc. Toate acestea ar trebui sa ne determine sa luam aminte la mijloacele pe care Biserica ni le pune la dispozitie pentru a ne primeni si hrani sufletele, pentru ca asemenea tendinte, chiar si acolo unde exista antecedente, sa nu ajunga sa se materializeze. Bunaoara, sufletul care se curateste cu regularitate, prin Taina Sfintei Spovedanii, nu numai de cele savarsite ci si de cele gandite, nu va ajunge niciodata sa puna in practica cugetarile sau impulsurile cele rele, nici chiar atunci cand este nedreptatit. Sufletul care isi va lua periodic "merindea" cea duhovniceasca si de viata facatoare a Sfintei Impartasanii, nu va putea fi cu usurinta biruit de patimi. Mintea care se aeriseste mereu cu citirile din Psalmi sau din Evanghelie, hranita fiind de cuvintele cele de Dumnezeu insuflate, nu se va indupleca si nici se va birui de gandurile sau de indemnurile cele viclene si rau-voitoare. Omul care se insemneaza cu semnul Sfintei Cruci inainte de orice lucrare si care cheama asupra lui si asupra celor dragi -sau chiar potrivnici lui -, Numele Domnului, nu va putea umbla degrab pe cai ratacite. Asadar, se cuvine a lua aminte la sine si la cei de care fiecare este raspunzator -mai ales parintii la copii -pentru a se intari si a se insanatosi de bolile cele sufletesti de care sufera sau se molipseste tot mai usor omul de azi.

Mai trebuie sa ne reamintim, nu in ultimul rand, de BUNUL SIMT, de BUNA CRESTERE si EDUCATIE cu care ne-au obisnuit inaintasii nostri, care, desi adesea nu aveau multa educatie si cultura, aveau acea virtute care a dobandit faima si peste granitele tarii noastre: OMENIA! Reamintindu-va acestea, indraznim sa credem ca noi, urmasii lor, am pastrat aceasta mostenire, care improspatata fiind mereu cu cele pe care ni le pune la indemana Evanghelia lui Hristos, poate sa-si recapete cel putin locul si renumele pe care le-a avut.

Punandu-va la inima aceste cuvinte, credem cu tarie ca numai prin stradania fiecaruia de a fi crestin si om de omenie oriunde s-ar afla, fie la munca, fie pe strada, imaginea comunitatii noastre - ravasita prin cele ce s-au petrecut la Roma si in multe alte parti ale Italiei-, se poate nu numai indrepta, dar poate deveni un adevarat model printre minoritatile din Italia si din Europa si pricina de mandrie -nu de ingrijorare -pentru cetatenii italieni si pentru autoritatile locale.

Impotriva raului trebuie sa luptam cu totii. Numai in acest fel vom putea schimba opinia publica si ajuta sa se faca diferenta intre cei care traiesc si muncesc demn in Italia impreuna cu familiile lor si cei care au venit cu ganduri si scopuri viclene si care nu ne reprezinta in nici un fel.

Fie ca Postul Craciunului, al carui inceput se apropie -15 noiembrie -sa fie un prilej de innoire si curatire sufleteasca si trupeasca, de luare aminte la cele care cu adevarat merita sa fie cultivate in inimi si in familii, pentru a putea sa intampinam cum se cuvine Praznicul Nasterii Domnului.

Sa fim solidari in aceste zile, in rugaciunile noastre, cu familia atat de incercata a Giovannei. Sa credem ca solidaritatea noastra a tuturor impotriva raului pe care il vedem in jurul nostru, poate ajuta la evitarea unor drame ca cea la care noi asistam astazi neputinciosi.

Rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa depasim cu folos aceste momente de incercare si sa va daruiasca tuturor curaj in a trai si a marturisi Evanghelia lui Hristos, cea care a dat adevaratele valori neamului romanesc din care facem parte cu totii.
+Mitropolitul IOSIF + SILUAN

 

.