Cuvant Pastoral al Preafericitului Parinte Patriarh Daniel catre romanii din Italia

In Duminica Sfintei Cruci, a III-a din Postul Mare, 22 martie 2009, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a adresat Preasfintitului Parinte Episcop Siluan, clerului si credinciosilor din Episcopia Ortodoxa Romana a Italiei, urmatorul Cuvant Pastoral citit dupa Sfanta Liturghie in toate comunitatile ortodoxe romanesti:

Preasfintite Parinte Episcop,
Preacuviosi si Preacucernici Parinti,
Iubiti credinciosi,

Ca urmare a celor relatate plenului Sfantului Sinod, in data de 26 februarie 2009, de catre Preasfintitul Parinte Episcop Siluan, cu privire la situatia romanilor din Italia si urmare solicitarii unui Cuvant Pastoral din partea Noastra, care sa manifeste comuniunea intregii Biserici Ortodoxe Romane cu fiii ei aflati in Italia, am hotarat sa va trimitem un Cuvant Pastoral, in aceasta Duminica a Sfintei Cruci, a treia din Postul Mare al Sfintelor Pasti. Duminica Sfintei Cruci se afla la jumatatea ostenelilor si nevointelor Postului celui Mare ca un "semn" al suferintei lui Hristos si, in acelasi timp, al biruintei Lui asupra slabiciunilor omenesti si mai ales asupra rautatii pacatului.

De aceea, privind spre Crucea lui Hristos care ni se infatiseaza in biserica, la aceasta sarbatoare, ne inchinam inaintea ei cantand: "Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim". Astfel Crucea este pentru noi nu numai pomenire a suferintelor si a mortii Mantuitorului Hristos, ci si semn al biruintei si al slavei Invierii lui Hristos, pe care Duminica de azi tocmai o anticipeaza sau o prefigureaza. Astazi suntem invitati sa contemplam de pe culmile Golgotei zarile luminoase ale Invierii. Sa patrundem taina Crucii care poarta ascunsa in ea lumina si bucuria Invierii, "ca iata a venit prin Cruce bucurie la toata lumea".

Legatura dintre suferinta Crucii si slava Invierii se vede si in timpul aratarii Evangheliei in cadrul Sfintei Liturghii, care simbolizeaza iesirea Domnului Hristos la propovaduire, cand cantam "Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind, din pricina Mea" (Matei, 5, 11). Astfel prigoana si suferinta pe nedrept se transfigureaza prin patima, moartea si Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, pe Care duminica de astazi tocmai ni-L infatiseaza ca fiind plin de iubire smerita si bunatate statornica, intrucat nu raspunde la rau cu rau, nici la ura cu ura. Consideram ca in aceasta Duminica a Sfintei Cruci, putem si noi intelege mai bine suferinta cauzata de calomnierea si invinuirea tuturor romanilor din Italia pentru unele fapte rele comise numai de catre unii dintre conationalii nostri. Deci vedem cum uneori gandirea patimasa si nedreapta confunda fara discernamant partea cu intregul si pe cei vinovati cu cei nevinovati.

In aceasta situatie, insa, ne ajuta mult rugaciunile sfintilor martiri si marturisitori, care vad rabdarea si taria crestinilor romani din Italia, in fata acuzatiilor generale indreptate impotriva lor. De asemenea, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul ne vine in sprijin in aceasta perioada a postului invatandu-ne sa cerem: ;"Doamne, Imparate, daruieste-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu". Numai avand in suflet aceasta lumina a Crucii si Invierii lui Hristos, putem birui suferinta de azi cu speranta de maine. Astfel, crestinul care trece prin incercari nu se descurajeaza, ci iese din ele chiar mai intarit, ca sa poata ajuta si pe cei mai slabi decat el sau mai lipsiti de ajutor. Asa cum ne invata Domnul nostru Iisus Hristos, Care Se ruga pentru cei ce Il prigoneau si Il batjocoreau, sa ne rugam si noi pentru cei ce ne urasc si ne vorbesc de rau, ca Dumnezeu sa-i imblanzeasca si sa-i faca mai prietenosi. Iar pe romanii crestini ortodocsi care au comis fapte grave ii indemnam parinteste sa se pocaiasca si sa nu mai savarseasca fapte rele.

Frati romani din Italia,
Privind la necazurile pe care le indurati in aceste vremuri in Italia, Biserica Mama din Romania pretuieste marturia crestineasca si romaneasca pe care o dati prin felul in care va aparati demnitatea, atat pe plan personal cat si la nivel parohial si eparhial. Cele peste 20.000 de semnaturi pe care le-ati adunat pana acum si pe care le-ati depus la curiile catolice care va pun la dispozitie biserica in care va rugati, precum si la autoritatile locale, provinciale si regionale, sunt si ele o marturie in aceasta privinta.

Nu putem trece cu vederea ecoul deosebit pe care scrisoarea "Cara Italia" (Draga Italia) l-a avut atat in opinia publica si in presa din Italia cat si in cea din Romania. De aceea, va indemnam si Noi la o mobilizare mai eficienta, in vederea adunarii unui numar cat mai mare de semnaturi care sa graiasca de la sine cu privire la numarul romanilor crestini ortodocsi, harnici si cinstiti, pasnici si prietenosi de pe teritoriul Italiei.

Va incredintam ca intreaga noastra Biserica, adica Sfantul Sinod, parohiile dragi din care proveniti, sfintele manastiri din Romania si romanii de pretutindeni, va poarta pe toti in rugaciune, va pretuiesc si sufleteste sunt alaturi de Dumneavoastra. In mod deosebit, adresam cuvant de pretuire tuturor femeilor, fiice ale Bisericii noastre care, uneori cu pretul neglijarii propriilor lor familii si a propriilor parinti din Romania, ingrijesc cu smerenie si abnegatie copiii si batranii familiilor italiene, suferind uneori neajunsuri majore si chiar umiliri. Rugam pe Milostivul Dumnezeu sa le ajute si sa le ocroteasca dimpreuna cu toti cei ce lucreaza in Italia dand dovada de cinste si harnicie, de demnitate si bunatate.

De asemenea, ne indreptam gandul catre toti cei care cu pretul sudorii lor implinesc cele mai grele munci si care, adesea, se vad exploatati primind salarii foarte mici iar uneori chiar raman neplatiti pentru munca lor. Ii incredintam pe toti de pretuirea noastra si rugam pe Bunul Dumnezeu sa le faca dreptate, sa le daruiasca sanatate si mult ajutor, ca sa poata trece prin aceste incercari grele pentru ei si pentru familiile lor.

Biserica Ortodoxa Romana, Mama Spirituala a poporului roman, cum o numea marele Mihai Eminescu, ii pomeneste mereu in rugaciunile sale si pe cei aflati in suferinta, in spitale si in azile, dorindu-le grabnica insanatosire si bucuria de a fi cat mai curand impreuna cu cei dragi ai lor.

Totodata, ne gandim la familiile care, din saracie materiala sau din alte motive, se afla separate, fie prin plecarea la munca in Italia a unuia dintre parinti, fie prin plecarea ambilor parinti, lasand copiii in grija bunicilor si a rudelor din Romania sau uneori in grija nimanui. Rugam pe Dumnezeu sa ii ajute pe cei aflati in aceasta situatie sa-si revada familia reunita cat mai curand cu putinta. In acest sens, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat ca, in fiecare an, prima duminica dupa sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august) sa fie celebrata ca Duminica Migrantilor romani, prin rugaciuni si convorbiri fratesti cu migrantii care petrec concediul in Romania.

Cuvant de aleasa recunostinta aducem Preasfintitului Parinte Episcop Siluan, tuturor preotilor si diaconilor nostri din Italia si tuturor romanilor si italienilor care pretuiesc si ajuta acum pe romanii din aceasta tara.

In incheiere, rugam pe Dumnezeu sa va binecuvinteze, sa va daruiasca un timp de post duhovnicesc binecuvantat si sa va bucurati de lumina si pacea Sfintelor Pasti. Fie ca sederea si activitatea Dumneavoastra in Italia sa se implineasca in pace si sanatate, in buna intelegere cu cei din jur si in apararea bunului nume de crestin si de roman.

Cu aleasa pretuire, parintesti binecuvantari si rugaciune catre Dumnezeu,

+ DANIEL
Patriarhul Romaniei
Presedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane

BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI ROMANE

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: