Mesajul PF Parinte Daniel, cu ocazia sfintirii bisericii militare din Garnizoana Mangalia

Inaltpreasfintiile Voastre,
Distinsi reprezentanti ai autoritatilor centrale si locale,
Domnilor ofiteri,
Preacucernici parinti,
Iubiti credinciosi!

HRISTOS A INVIAT !

Inca de la inceputul existentei poporului nostru, Biserica si Armata au fost institutiile chemate sa modeleze fiinta acestui neam; in timp ce Biserica trebuie sa modeleze omul, de la nastere pana la mormant, ca sa treaca dincolo de pragul vietii pamantesti in viata cereasca vesnica, Armata este cea care contribuie la apararea poporului si garantarea integritatii patriei.

Astazi suntem impreuna, Biserica si Armata neamului, la ceas de praznic si de sarbatoare, bucurandu-ne de incununarea eforturilor si stradaniilor preotilor si militarilor care au dorit sa vada inaltat acest sfant locas.

Slujba de sfintire a unei biserici, in Ortodoxie, este una dintre cele mai bogate si frumoase slujbe, fiindca ea contine o multime de invataturi teologice si duhovnicesti si constituie un eveniment deosebit de important in viata unei comunitati, pentru ca, deodata cu sfintirea bisericii, se sfinteste si viata noastra.

Intr-una din rugaciunile care se citesc in taina de catre arhiereu la sfintirea bisericii se spune ca aceasta biserica din zid ne simbolizeaza pe noi, Biserica cea vie a Mantuitorului Iisus Hristos, pe care, Sfantul Apostol Pavel a numit-o Trupul tainic al Domnului (I Corinteni 12,27). Cand se zideste o biserica vedem ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu sansa de a ne chema sa-i imprumutam mainile noastre Lui, iar cand se sfinteste o biserica intr-o localitate, intr-un sat sau intr-un oras, primim o multime de binecuvantari si, in acelasi timp, ne sfintim viata noastra prin jertfelnicie.

De aceea, in slujba de sfintire a Bisericii ortodoxe se arata nu doar faptul ca aceasta biserica a fost facuta de catre oameni, ci se spune ca: "aceasta biserica Tatal a zidit-o, Fiul a intarit-o, Duhul Sfant a luminat-o, a innoit-o si a sfintit sufletele noastre".

Biserica aceasta este construita de noi si a fost a noastra, ca responsabilitate principala, pana in ziua sfintirii ei, cand devine darul nostru jertfelnic catre Hristos. Biserica aceasta, acum, dupa sfintire, a devenit Casa lui Dumnezeu, Casa Prea Sfintei Treimi si Poarta Cerului; noi am oferit lui Dumnezeu daruri din lumea aceasta: caramida, beton, fier, sticla, mobilier, pictura, si primim, in schimb, pe Insusi Dumnezeu, harul Prea Sfintei Treimi, cel nelimitat si netrecator care ne daruieste iertarea pacatelor si viata de veci, cand ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos. Prin urmare, o biserica nu poate fi inlocuita cu nici o institutie din lumea aceasta, pentru ca nici o institutie omeneasca nu poate darui iertarea pacatelor si viata vesnica. In biserica ni se daruiesc darurile acestea netrecatoare si vesnice, si iata, astazi, tot in biserica, s-a adaugat si bucuria de a fi ctitori, de a fi oameni care lasa in urma lor multa lumina sfanta, folositoare generatiilor viitoare.

Pe langa binecuvantarea primita cu ocazia sfintirii acestei biserici, Dumnezeu ne-a harazit si ne-a invrednicit sa ne putem inchina Cinstitului Brau al Maicii Domnului, odor sfant al intregii Ortodoxii. Acest mare dar duhovnicesc ne vine din orasul Volos, Grecia, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte HYERONIM, Arhiepiscopul Atenei si al intregii Elade, si cu bunavointa Inaltpreasfintitului Mitropolit IGNATIE al Demetriadei, care a fost de acord ca Manastirea KatoXenia din eparhia lui sa faca aceasta bucurie credinciosilor pelerini din Dobrogea si din alte parti ale Romaniei. Le multumim din toata inima pentru aceasta binecuvantare, semn al comuniunii noastre in Hristos.

Pelerinajul cu Cinstitul Brau al Maicii Domnului in Dobrogea este pentru noi un prilej minunat de multumire Prea Sfintei Treimi si Maicii Domnului pentru darul mare al credintei in Hristos pastrat de-a lungul veacurilor, in ciuda tuturor greutatilor si incercarilor, cu ajutorul rugaciunilor Maicii Domnului si ale tuturor sfintilor.

Cinstitul Brau al Maicii Domnului are valoare de simbol sau semn duhovnicesc al curatiei sufletesti si trupesti, al luptei si biruintei duhovnicesti asupra pacatelor, al slujirii cu smerenie in iubire fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri. De asemenea, el inseamna adunarea noastra interioara in rugaciunea mintii si a inimii, este simbol al adunarii noastre in rugaciunea liturgica a Bisericii, al adunarii noastre in savarsirea impreuna a faptelor bune pentru cei din jurul nostru. Ca si Icoana Maicii Domnului rugatoare (Oranta), Acoperamantul Maicii Domnului si Braul Maicii Domnului sunt simboluri ale vietii Bisericii in rugaciune, in starea de impacare sau pace duhovniceasca, in comuniune de credinta si iubire in Hristos, simbol de pregatire pentru impartasirea cu Hristos in Sfintele Taine ale Bisericii si simbol de pregatire pentru a dobandi bucuria Imparatiei Cerurilor, Ierusalimul ceresc si nou, despre care cartea Apocalipsei zice ca este "ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei" (Apoc. 21, 2).

Intrucat Maica Domnului este icoana Bisericii si a "noului Ierusalim ceresc", in acest sfant lacas, pus sub ocrotirea Maicii Domnului, va rasuna necontenit cantarea: "Bucura -te, Mireasa, pururea Fecioara!".

Astazi felicitam si binecuvantam pe toti cei care s-au straduit ca aceasta biserica sa fie construita, impodobita si sfintita, care s-au invrednicit, deci, de bucuria de a fi ctitori si de a fi pomeniti pururi la acest sfant altar. Totodata, in semn de cinstire a vredniciei Parintelui Traian Chircu care a dat dovada de harnicie, intelepciune si jertfelnicie in construirea acestei biserici, ii oferim pretioasa distinctie "Crucea Patriarhala", in noua editie, indemnandu-l sa tina nestinsa candela rugaciunii si a slujirii.

De asemenea, binecuvantam pe toti cei prezenti astazi la sfintirea noii biserici, rugand pe Hristos Cel inviat sa sfinteasca viata si activitatea lor spre a simti mereu in suflet si in casa pacea si bucuria Preasfintei Treimi.

+ D A N I E L, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

.