Actul patimirii Sfintelor Perpetua si Felicitas
Unul dintre cele mai impresionante si mai populare acte martirice pastrate pana astazi il constituie Actul patimirii Sfintelor Perpetua si Felicitas, care relateaza mucenicia catehetului Saturus si a tinerilor catehumeni Saturninus, Secundulus si Revocatus, Vibia Perpetua (matroana romana, casatorita, mama a unui copil sugar) si Felicitas, sclava sa, insarcinata in momentul arestarii sale, care a nascut o fetita cu putin inaintea mortii sale martirice. Episodul se petrece in timpul domniei lui Septimiu Sever (193-211), pe 7 martie 203, la Cartagina (nordul Africii). Autenticitatea relatarii a fost confirmata de descoperirea unei basilici construite in secolul al IV-lea la Cartagina (Basilica Majorum), in care se afla o piatra funerara cu o inscriptie ce poarta numele Sfintelor Perpetua si Felicitas.
Cea mai mare parte a actului martiric o constituie chiar relatarea Sfintei Perpetua, la care se adauga viziunea descrisa de Saturus, o introducere si o incheiere, compusa de un autor anonim, identificat de numerosi cercetatori cu Tertulian.
In urma edictului de persecutie al lui Septimiu Sever din 203, a fost arestata Vibia Perpetua, o tanara catehumena ce apartinea unei familii instarite din cetatea Thuburbo Minus (la 40 km de Cartagina), avand un tata pagan, o mama crestina si doi frati, dintre care unul catehumen si altul mort de mic.
Sfanta Perpetua, care a primit copilul in temnita spre a-l putea alapta, a avut viziunea unei scari ce duce la cer, flancata de instrumente de tortura si pazita de diavol, sub chipul unui balaur. Detinutii au fost dusi in forul orasului, unde au fost judecati, si nevoind sa se lepede de Hristos au fost condamnati la moarte, urmand a fi dati de mancare fiarelor salbatice in amfiteatru. In zilele ce au premers mortii lor martirice, Sfanta Perpetua s-a invrednicit de o noua viziune, in care il biruia pe diavol sub chipul unui "egiptean", iar catehetul Saturus a vazut in vis cum patru ingeri ii duceau in paradis, unde alti martiri ii intampinau. Secundulus a murit in temnita, iar Felicitas a nascut o fetita in luna a opta, pe care a dat-o spre crestere surorii sale. Moartea muceniceasca a intregului grup a avut loc pe 7 martie 203, cu ocazia serbarilor desfasurate in cinstea cezarului Geta, fiul imparatului Septimiu Sever. Biserica Ortodoxa a asezat pomenirea Sfintelor Perpetua si Felicitas si a celor dimpreuna cu dansele la 1 februarie.
Stefan Ionescu-Berechet
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.