Argumente pentru educatia religioasa din liceu
Proiectul de lege a invatamantului, aflat in dezbatere publica, plaseaza educatia religioasa la nivel liceal inafara trunchiului comun. Cu alte cuvinte, o periferizeaza, o lasa la latitudinea unor alegeri circumstantiale, o relativizeaza sau chiar o exclude. O atare viziune tradeaza o mare incompetenta a celor care, momentan, creioneaza politica educationala a tarii. De altfel, nu e singura gesticulatie a actualilor factori de decizie din minister care dau dovada de amatorism, de o crasa necunoastere a problematicii educationale, chiar de rele intentii (a se vedea, in acest sens, "filosofia" evaluarii si selectiei pe baza tezelor cu subiect unic, "experimentul" descentralizarii activitatii din unitatile scolare, peroratia in jurul "calitatii" in educatie ce nu naste decat efecte perverse).
Ce argumente psihopedagogice trebuie evidentiate in favoarea continuarii formarii religioase la aceasta etapa de varsta? In cele de mai jos vom trece in revista doar cateva.
In primul rand, etapa de varsta vizata (14-18 ani) e una a "vertebrarii" atitudinale si axiologice a individului. Varsta adolescentei e una a cautarilor si a cristalizarilor unor repere comportamentale, a forjarii de noi idealuri. Pana acum, elevului i s-a dat multa cunoastere, a fost instrumentalizat cu tehnici culturale de baza (scris, citit, socotit, utilizarea calculatorului etc.), a dobandit o anumita autonomie epistemica. Dar are nevoie, pe mai departe, de o autonomie axiologica si decizionala, de un ghidaj cultural. Adolescentul este interesat nu atat de informatie, cat de repere valorice de intelegere si folosire a ei. El cauta temeiuri pentru ceea ce stie, nazuieste, intreprinde. Oferta educationala, din acest punct de vedere, nu este prea generoasa (afla cate ceva despre aceste lucruri la Filosofie, Literatura, Psihologie, Istorie etc., oricum, insuficient). Or, valorile religioase pot oferi un raspuns la preocuparile metafizice ale acestei perioade.
In al doilea rand, in adolescenta tanarul isi construieste si delimiteaza identitatea culturala prin autopercepere, edificare spirituala, comparatie cu altii. Ca membru al unei colectivitati, isi apropriaza intr-un mod reflectat bagajul cultural al comunitatii de care apartine (mentalul colectiv, religia din care face parte, referintele istorice, spiritualitatea artistica). Fara o educatie religioasa pe masura, elevul este privat de o dimensiune a existentei sale ca individ si colectivitate. La fel ar sta lucrurile daca s-ar scoate din programa scolara discipline precum Limba si literatura, Istoria, Geografia, Muzica etc.
In al treilea rand, tanarul e in cautarea unor certitudini si repere stabile. In contextul relativizarilor si deconstructiilor de tot felul, religia ofera un orizont de stabilitate, asigura o constructie a personalitatii intr-un mod coerent si ascendent. Valorile pe care ea le proclama nu se supun problematizarii si vulnerabilitatii prin care trec celelalte valori (ale cunoasterii, ale tehnicii, ale socialului etc.). A-i livra elevului, la aceasta varsta, nu numai dubitatii, ci si certitudini, constituie o obligatie a demersului formativ. Educatia e o operatie nu numai de deschidere si permeabilitate nemasurata, ci si de punere in forma, de conturare coerenta in limitele unui dat spiritual. Cand de nimic nu mai esti sigur, totul este posibil, totul poate urma.
In al patrulea rand, prin educatia religioasa se intareste dorinta cunoasterii si respectarii alteritatii spirituale. Intr-o Europa integrata spiritual, avem nevoie de o persoana care se cunoaste pe sine (cu tot bagajul sau cultural), se valorizeaza pe masura si se relationeaza cu intelegere si respect fata de cei de langa el. Conturarea profilului religios al individului nu vine in contradictie cu pluralismul, cu diversitatea, ci o potenteaza, ii da substanta si miez. Europa are nevoie de oameni bine centrati spiritual si religios. Prin delimitare si comparare ne prezentam fiinta proprie, ne proiectam diferit intr-o unitate de constiinta si de evolutie fiintiala.
In al cincilea rand, prin educatia religioasa ne desavarsim ca persoane, invatam sa ne proiectam si sa traim la modul autentic. Ea vine cu un set de valori ne-erodabile, absolute. Fara un "cadraj" transcendent, "coboram" in temporalitate, ne disipam, ne ia vantul si nu mai stim ce e cu noi. Nu mai realizam cine suntem, de unde venim, incotro mergem. Valorile religioase ne propun un drum, ne deschid o cale a inaltarii si mersului nostru inainte. Tanarul are nevoie de "ancore" valorice, de "puncte de fuga" pe care valorile saecolum-ului nu le pot oferi intotdeauna. A trai in mundan, fara o zare a absolutului, inseamna a trai subuman, vegetativ si in van.
In al saselea rand, valorile religioase imbie la solidaritate si comuniune, la difuziune de stari si de simtire. Varsta vizata cauta impartasirea si inter-relationarea, punerea eului in fata celorlalti. Adolescentul este avid de sociabilitate, incearca sa se identifice cu cel de langa el prin "vibrarea" in fata acelorasi valori. Expansiunea afectiva, proprie acestei varste, poate fi structurata sau directivata in raport cu valorile absolute ale religiei. Insingurarea, antrenata de o caracteristica a acestei varste psiho-genetice, dar si de unele "presiuni" socio-culturale externe, poate fi diminuata prin pregatirea individului pentru a rezona cu altul sau cu o supra-determinare presupusa de transcendenta.
Nu in ultimul rand, atragem atentia ca scoala este un cadru de alimentare nu numai prin cunostinte, ci si de formare a unor atitudini si credinte. Cunoasterea care se transmite nu are nici o valoare daca nu este aureolata de constiinta intrebuintarii ei. Or, asta presupune pozitionare, transcendere, deschiderea unor perspective mai inalte. Ramanand in limitele cognitivului, nu facem nimic (sau facem chiar rau). Perspectiva religioasa propune o altfel de "uzanta" a cunoasterii, una care sa faca bine si omului si constiintei lui. Credinta este instauratoare de sensuri, edifica si construieste. Crezand in bine, in adevar, in frumos acestea chiar au sansa sa se astearna in fata noastra. Constiinta religioasa pregateste nu numai un individ mai responsabil, dar si o lume mai dreapta si mai frumoasa. Oare nu de asta avem nevoie? Oare nu prin spirit ne inaltam? Oare nu si prin Religie ne educam?
prof. univ. dr. Constantin Cucos, prodecan al Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.