Astazi, 14 octombrie, Biserica Ortodoxa Romana o pomeneste pe Sf. Cuvioasa Parascheva de la Iasi. Ocrotitoarea Moldovei aduna, an de an, la Iasi sute de mii de pelerini. Acestia au ocazia sa se inchine moastelor Cuvioasei, care sunt amplasate de miercuri sub un baldachin special amenajat pe esplanada Catedralei mitropolitane din Iasi. Anul acesta, pelerinii se pot inchina si unui fragment din moastele Sf.

Apostol Pavel, adus de la Veria de o delegatie condusa de I.P.S. Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausia si Kampania.

A daruit si crucea din aur pe care o purta la gat

Cuvioasa Parascheva s-a nascut la inceputul sec. al XI-lea, intr-o familie credincioasa din satul Epivat (astazi Selim Pasa), langa Kallicrateia, in Tracia, la 50 km sud-vest de Constantinopol. A avut un frate, Eftimie, care s-a nevoit timp de 30 de ani intr-o manastire din Constantinopol, apoi a fost hirotonit episcop de Madit. Se spune ca pe cand avea 10 ani, intr-o biserica, Parascheva a auzit cuvintele Mantuitorului: „Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie“ (Marcu 8, 34). Impresionata, a daruit hainele sale unei fetite sarace, imbracandu-se ea cu cele rupte. Acest lucru l-a facut de mai multe ori, netinand seama de mustrarile mamei. Intr-o zi a daruit si crucea din aur pe care o purta la gat.

„Sufletul tau se va duce in cer“

Ceruta in casatorie de numerosi tineri bogati, a refuzat propunerile lor. Mai mult, dorindu-si sa se retraga in pustie, a plecat fara stirea parintilor la Constantinopol. Dupa ce s-a inchinat in bisericile de aici, s-a indreptat spre Heracleea Pontului, petrecand cinci ani de zile in diferite nevointe in Manastirea Maicii Domnului. Ulterior, a plecat spre Ierusalim pentru a se inchina la Locurile Sfinte. S-a retras apoi intr-o manastire de maici din pustiul Iordanului, traind in post, priveghere si rugaciune neincetata. Intr-o noapte, pe cand avea 25 de ani, i s-a aratat un inger in vis care i-a spus: „Lasa pustiul si intoarce-te in patria ta, unde vei da trupul tau pamantului, iar sufletul tau se va duce in cer, alaturi de Mirele tau.“ Incredintata ca este o vedenie dumnezeiasca, s-a intors in locurile natale, oprindu-se intai in Constantinopol.

S-a aratat in vis ca o imparateasa la doi localnici

Bolnava si sfarsita, s-a intors in Epivat, intemeind, conform traditiei, un camin pentru saraci, orfani, vaduve si suferinzi. Tot ea s-a ingrijit si de Biserica Sfintilor Apostoli. Dupa alti doi ani de nevointa, pe cand avea 27 de ani, sufletul ei a plecat spre ceruri, la Mirele sau. Ingropata ca o straina, a fost curand data uitarii. Insa Dumnezeu a proslavit-o, descoperind trupul ei neputred si frumos mirositor. Fiind ingropat alaturi de ea un marinar, ea s-a aratat in vis ca o imparateasa la doi localnici, cerand sa fie asezata intr-un loc de cinste. Moastele ei, scoase la lumina, au fost asezate in Biserica Sfintilor Apostoli, unde au stat timp de 200 de ani. De aici au fost mutate la Tarnovo, apoi la Vidin, Krusevat si Belgrad, ajungand in cele din urma la Constantinopol, in 1521.

Neatinsa dupa incendiul din 26 decembrie 1888

Dupa 120 de ani, moastele Cuvioasei Parascheva au fost din nou mutate, de aceasta data spre o destinatie definitiva: Targul Iasului, capitala Tarii Moldovei. In 1641, dupa ce domnitorul Vasile Lupu a platit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, patriarhul Partenie I si membrii Sinodului au hotarat sa-i ofere, drept recunostinta, moastele Cuvioasei. Astfel, moastele nu au fost cumparate, ci au fost daruite in semn de multumire. Racla cu moastele sfintei a fost transportata cu o corabie pe Marea Neagra pana la Galati, insotita de trei mitropoliti greci. De aici a fost adusa la Iasi intr-un car cu boi, inconjurata de o multime de clerici si credinciosi. Intampinate cu mare cinste de Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam si de episcopii de Roman si Husi, moastele au fost asezate in ziua de 13 iunie 1641 in Biserica „Sfintii Trei Ierarhi“. Ramanand neatinse dupa incendiul din 26 decembrie 1888, au fost mutate in Catedrala mitropolitana, unde odihnesc si astazi.

Cuvioasa Parascheva, cu insusirile „Sfintei Vineri“

Praznicul Sf. Parascheva marcheaza inceputul pregatirilor pentru iarna si al praznicelor pentru morti. Crestinii respecta aceasta sarbatoare pentru sanatate, pace in familii si un an bogat. In aceasta zi nu se lucreaza pentru a fi feriti de trasnet, de grindina, de insecte, boli de ochi si de cap. Intrucat Sfanta este ocrotitoarea celor ce cos, in aceasta zi nu se coase si nu se toarce, pentru a nu face negi la mana. Prin sate, taranii fac o groapa in gradina, in care inmormanteaza in mod simbolic vara. Ciobanii se uita dimineata sa vada cum au dormit oile. Daca ele stau ingramadite, e semn ca iarna va fi grea.

Sarbatoarea „Sfintei Vineri“, foarte populara in randul romanilor, provine din cultul zeitei romane Venera (latinescul venere inseamna „ziua saptamanii dedicata lui Venus“), zeita frumusetii si a dragostei. Intrucat vestea despre minunile Sf. Parascheva se raspandise in toata tara, ea a fost numita Vinerea Mare de toamna sau Vinerea celor 12 vineri. De altfel, onomasticul grecesc paraskevi inseamna „a cincea zi a saptamanii, vineri“. „Sfanta Vineri“ era considerata stapana peste lumea femeilor, indeletnicirile acestora (cusutul, torsul, tesutul) fiind controlate de ea. Considerata aparatoarea calatorilor, pasarilor si animalelor, ea daruia frumusete fetelor ce o ascultau. In cinstea „Sfintei Vineri“, femeile nu torceau, nu spalau rufe si nu faceau paine vinerea, pentru a nu fi orbite si lasate vaduve (Sfanta fiind vaduva). Mai erau interzise spalatul pe cap, imprumutatul din casa si petrecerile. Aceste superstitii au cazut astazi in uitare, ele fiind condamnate de Biserica.

.