La aproximativ 2 km spre est fata de Betleem se afla satul Beit Sahour, inconjurat de campii. La 600 m de acest sat se afla locul unde se crede ca se oprisera pastorii, in noaptea nasterii lui Hristos. Vestea le-a fost adusa de un inger, care i-a indemnat sa mearga sa se inchine Mantuitorului lor, ce tocmai se nascuse. Pentru a-L recunoaate, ingerul le-a spus ca vor afla un prunc infaaat, culcat in iesle.

Campul venerat din vechime

Traditiile privind localizarea campului unde isi vegheau pastorii turmele sunt foarte vechi.

Eusebiu de Cezareea (265-340) spune ca Turnul Ader, aflat la 1.000 de pasi (aprox. 960 m) de Betleem marcheaza locul in care pastorii au primit mesajul ingerului. Fer. Ieronim (331-420) si pelerina Egeria noteaza acelasi lucru. Pelerinul Arculf (670) a lasat marturie despre o biserica ridicata in acest loc. Calendarul ierusalimitean (sec. VII-VIII) aminteate existenta unei manastiri la est de Betleem, numita sugestiv Poememium, „a turmelor“. Staretul Daniel (1106) numeste acest loc Agia Pimina, „Pasunea sfintita“, in timp ce diaconul Petru (1137) numeste biserica Ad Pastores. El mentioneaza si existenta unei peateri sub biserica, amenajata ca altar. Manastirea exista inca in 1177, caci este mentionata de Focas. Dupa perioada cruciata, biserica a cazut in ruina, pelerinii indreptandu-si pasii spre un alt loc, Deir el-Raawat, „Manastirea Pastorilor“. Incepand cu anul 1859, locul Siyar el-Ganam, „Stana“, a devenit ipoteza preferata pentru localizarea evenimentului biblic.

Redescoperirea cortului pastorilor

In urma excavatiilor din 1951-1952, calugarii franciscani au descoperit un complex monahal. Indeletnicirea de baza era agricultura, dupa cum o demonstreaza presele de ulei, cisternele, magaziile si grotele excavate. In urma investigatiilor, s-a constatat ca situl a fost locuit inca din timpul lui Irod cel Mare, ajungand la inflorire in sec. VI-VII. S-au scos la lumina si ruinele unei biserici datand din sec. IV-V, care a fost largita in sec. al VI-lea, constructorii folosind in absida pietre luate de la constructia octogonala a lui Constantin din Betleem, prima Biserica a Nativitatii. Ruinele a doua altare semicirculare, cateva fragmente de mozaic si inscriptiile confirma caracterul sacru al acestui loc. In apropierea acestor ruine, calugarii franciscani au construit in 1953 o bisericuta in forma de cort, numita Gloria in Excelsis, „Slava intru cei de sus“, decorand-o in interior cu fresce. Intregul ansamblu este situat pe latura nordica a campiei Beit Sahour.

Manastirea ortodoxa a pastorilor

In partea de est a campiei s-a descoperit o pestera, al carei pavaj din mozaic dateaza din sec. al IV-lea. Traditiile indica spre aceasta peatera ca fiind cea in care s-au adapostit pastorii in noaptea naaterii lui Iisus. Utilizata la inceput ca adapost, pestera a fost transformata in timp in mormant, aici fiind inmormantati trei dintre pastori. In timpul pelerinajului prin Tara Sfanta (325-326), imparateasa Elena a amenajat aici un altar. Sapaturile efectuate in sec. al XX-lea au confirmat constructia lacaaului in perioada bizantina timpurie (sec. al IV-lea). Peste aceasta pestera s-a construit o biserica in sec. al V-lea, iar in sec. al VI-lea, o impozanta basilica, restaurata in sec. al VII-lea. Manastirea ce s-a dezvoltat in jur, de-a lungul timpului, a fost complet ruinata in sec. al X-lea. Calugarii greci au construit in 1972 o noua biserica, numita Keniset er-Raawat, „Biserica Pastorilor“. In subteran, pe locul vechii pesteri, a fost amenajat un paraclis, cu hramul „Soborul Maicii Domnului“. Lacasul este destul de mic si intunecat, cu altarul orientat spre est si o mica absida in spatele lui. Peretii sunt decorati cu fresce si icoane, mai vechi sau mai noi.

.