Ultimul "bodyguard" al Papei, arhiepiscopul american Paul Marcinkus, implicat intr-unul dintre cele mai mari scandaluri financiare ale Vaticanului, a incetat din viata, marti, la varsta de 84 de ani, in Phoenix, Arizona. El a luat in mormant secrete care probabil nu vor iesi niciodata la iveala. Numeroase afaceri si crime care s-au petrecut in timp ce Marcinkus se afla la Vatican vor ramane neelucidate.
Marcinkus a fost timp de multi ani prelatul american cu cea mai mare functie de la Vatican. El a fost in slujba papilor Ioan XXIII, Paul VI si Ioan Paul al-II-lea, fiind poreclit de catre media italiana "Gorila".
In anii '70, episcopul Marcinkus a fost implicat intr-un scandal financiar impreuna cu omul de afaceri sicilian Michele Sindona. Aceasta era consilierul financiar al Vaticanului si implicit, al lui Marcinkus. Cand imperiul financiar al lui Sindona s-a prabusit la un moment dat, Vaticanul a pierdut zeci de milioane de dolari.
In martie 1986, Sindona a fost condamnat la inchisoare pe viata pentru asasinarea unui avocat in 1979. La patru zile dupa pronuntarea sentintei, el a murit, fiind otravit cu cianura. Nici pana in ziua de astazi nu s-a stabilit daca el a fost ucis sau s-a sinucis.
Crime, mafioti si milioane de dolari
Reputatia lui Marcinkus a avut mult de suferit si in 1982, cand numele sau a fost asociat in colapsul bancii Ambrosiano - care era cea mai mare banca privata din Italia, fiind o institutie care avea legaturi stranse cu Vaticanul. Mai mult decat atat, Banca Vaticanului detinea 1,5 procente din Banca Ambrosiano.
La scurt timp s-a aflat ca in urma prabusirii bancii exista o "gaura" de peste un miliard de dolari. Destinatia banilor, dintre care sume importante apartineau mafiei, nu a fost niciodata complet elucidata. Expertii s-au ratacit in presupuneri: conturi private, sprijin pentru loja masonica italiana P2, sau pentru sindicatul polonez Solidarnosc, care era interzis in acea perioada.
Dupa ce stirea prabusirii bancii a fost facuta publica, presedintele Bancii Ambrosiano, Roberto Calvi, poreclit "bancherul Domnului" a fost adus in fata justitiei si condamnat. Insa, in timpul audierilor, Calvi a disparut, el fiind ulterior descoperit spanzurat sub un pod din Londra. Initial, s-a crezut ca acesta s-a sinucis, dar ulterior s-a stabilit ca de fapt el a fost asasinat. In octombrie anul trecut, cinci persoane au fost acuzate de implicare in moartea acestuia, dintre care unele avand legaturi cu Cosa Nostra, mafia siciliana. Calvi era bun prieten cu Marcinkus, el ajungand de fapt in acea functie cu ajutorul episcopului american.
In ciuda eforturilor mai multor achetatori din mai multe tari, Marcinkus nu a fost niciodata interogat in ceea ce priveste suspiciunile de spalare de bani, colapsul Bancii Vatican sau moartea lui Calvi.
Au existat voci care l-au acuzat pe Marcinkus si de implicare in asasinarea Papei Ioan Paul I, care a murit la doar o luna de la alegerea sa, in 1978. Scriitorul David Yallop, a carui carte se numeste "In God's Name" (1984), a afirmat ca "Marcinkus este un escroc, un criminal, un om care intr-o lume normala ar fi stat multa vreme in inchisoare pentru contributia sa in diversele masinatiuni financiare".
Aurul nazistilor
Marcinkus a negat intotdeauna orice implicare in scandalurile financiare de la Vatican, dar a fost constient ca "voi fi tinut minte ca unul dintre cei care au fost implicati in afacerea Calvi", a declarat el cand a plecat de la Roma catre America.
Marcinkus, care era o figura centrala a afacerii, a fost acuzat, dar niciodata judecat. El a refuzat sa raspunda intrebarilor anchetatorilor italieni, si nu a oferit nici o lamurire in ceea ce priveste implicarea Bisericii in aceasta afacere mai mult decat spinoasa.
Marcinkus s-a "refugiat" la Vatican timp de sapte ani, profitand de imunitatea sa fata de anchetatorii celorlalte state. Aceasta imunitate a fost garantata Vaticanului, in 1929, de catre Benito Mussolini.
Desi a negat orice implicare, Vaticanul a platit 244 de milioane de dolari creditorilor bancii Ambrosiano, ca "o recunoastere a unei implicari morale" in colapsul bancii.
Cu toate acestea, fostul premier italian, Giulio Andreotti, care a avut legaturi stranse cu Vaticanul, a declarat ca "eu sunt de parere ca nu a luat nici o lira si nici nu s-a imbogatit. De aceea, cred ca merita tot respectul nostru".
In 1998, Departamentul de Stat american a realizat un raport in care se confirmau plangerile rudelor victimelor nazistilor, care sustineau ca banii acestora s-au spalat prin Banca Vaticanului. Autoritatile americane au afirmat ca nazistii au transferat cel putin 47 de milioane de dolari in aur in banca lui Marcinkus. In raport se afirma ca banii "au fost tinuti in Vatican inainte sa fie mutati in Spania si Argentina". Insa nici de data aceasta nu s-a intamplat nimic.
A salvat viata Papei
Paul Casimir Marcinkus s-a nascut la Chicago, la 15 ianuarie 1922, intr-o familie lituaniano-americana. Cand era tanar, el a fost jucator de fotbal american. Tatal sau, Michael, era spalator de geamuri. In 1947, Paul Marcinkus a ajuns preot al arhidiocezei din Chicago, dupa care si-a dat doctoratul in teologie la Unviersitatea Pontificala Gregoriana din Roma.
In 1952, parintele Marcinkus a ajuns la secretariatul Vaticanului, iar trei ani mai tarziu, a intrat in serviciul diplomatic, unde a organizat mai multe calatorii ale Papei si unde se ducea si el, ca translator.
In 1979, parintele Marcinkus era descris intr-un articol al cotidianului "The New York Times" ca fiind "un prelat rebel, neceremonios pana aproape de grosolanie si unul dintre putinii preoti din Roma care joaca golf".
In 1969, parintele Marcinkus a ajuns episcop. Inalt de 1,94 metri si avand 100 de kilograme, (cel mai masiv episcop al vremurilor sale) el a fost un soi de bodyguard neoficial al Papilor Paul VI si Ioan Paul al-II-lea. Potrivit celor care il cunosteau, Marcinkus era genial, extrovertit, intr-o forma psihica si fizica extraordinara, facea jogging, juca golf si tenis. In noiembrie 1970, el i-a salvat viata Papei Paul VI, dupa ce un bolivian l-a atacat pe Papa cu un cutit, in timp ce acesta se afla in Filipine. Marcinkus a reusit in ultimul moment sa devieze lovitura, iar Papa a scapat doar cu cateva zgarierturi. De atunci, el a devenit un prieten intim al Papei.
"Cu un picior in Rai"
Dupa moartea Papei Paul I in 1978, episcopul Marcinkus a fost reconfirmat in postul de presedinte al Bancii Vaticanului de catre Papa Ioan Paul al-II-lea, care l-a ridicat la rangul de arhiepiscop in 1981.
In septembrie 1987, Marcinkus a depus o plangere la Curtea Suprema de Justitie din Manhattan impotriva unui thriller, "In numele Tatalui". In acel film, in mod ciudat, el era portretizat ca cel care a ordonat asasinarea liderului sovietic Iuri V. Andropov. A pierdut procesul.
"De multe ori poate ca am spus ca as strange de gat un om, insa asta s-a intamplat cand mi-am pierdut rabdarea, si oricum, era o figura de stil. Am fost acuzat de multe la viata mea, ca l-as fi ucis pe Papa Ioan Paul I, ca as fi fost implicat in scandalul bancii Ambrosiano, dar nu este adevarat. Cred ca toate acestea au fost o piatra de incercare. Dumnezeu stie ca sunt nevinovat si ca <<am bagat piciorul in usa paradisului. Daca am piciorul in usa, El nu-mi poate inchide usa in nas>>", a declarat episcopul unui jurnalist britanic.
In 1990, Marcinkus a plecat din serviciul papal si s-a retras la o parohie modesta din Chicago. Deocamdata, nu exista o cauza oficiala a mortii, si nici nu se stie daca ar fi avut urmasi in viata, a declarat purtatorul de cuvant al diocezei din Phoenix.
Monica BICA
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.