Credinta crestina ortodoxa - cea care dupa logica unora parea ca ar fi trebuit sa desparta Romania de tarile europene catolice si protestante - tinde sa devina, din ce in ce mai pregnant, tocmai unul din temeiurile integrarii tarii noastre in noua Uniune Europeana. Consideram relevanta in acest sens aprecierea recenta a Eminentei sale, cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscopul Vienei, care, in timpul vizitei sale de ieri la Patriarhia Romana, a declarat ca "Romania si Bulgaria vor fi doua tari ortodoxe care vor adera la Uniunea Europeana si vor aduce prin intrarea lor si comoara neasemuita a Ortodoxiei in Uniunea Europeana". Relevant este faptul ca, tot cu aceasta ocazie, Eminenta sa a dat de inteles ca exista sansa ca Papa Benedict al XVI-lea sa vina in Romania, in ziua de 8 septembrie 2007, cu ocazia lucrarilor Adunarii Ecumenice Europene de la Sibiu. Alte fapte mari se pot intampla atunci sau pana atunci.

Iata cum, dupa atat timp, principala critica adresata Bisericii Ortodoxe - care acuza Ortodoxia pentru faptul ca "ne-a tintuit in slavism", rupandu-ne in felul acesta de pulsatiile pline de vitalitate si ingeniozitate fecunda ale culturii vest-europene ((Eugen Lovinescu, Istoria civilizatiei romane moderne.

Fortele revolutionare, Editura Ancora, Bucuresti, 1924, p. 14) - devine un avantaj in perspectiva integrarii europene a Romaniei. Ca o reactie la aceasta opinie critica aveau sa apara numeroase studii care au incercat sa contrabalanseze aceasta ipoteza, precum cele ale lui C. Radulescu-Motru, Pr. P. Vintilescu, Nichifor Crainic, Constantin C. Pavel, Constantin Noica etc.

Insa, teza tuturor celor care criticau radacinile crestin ortodoxe ale culturii romane a fost demontata definitiv si in intregime de Papa Ioan Paul al II-lea care, denumind Romania "tara-punte intre Orient si Occident, punct de rascruce intre Europa Centrala si cea Orientala" (Papa Ioan Paul al II-lea in Cuvantarea de bun venit, Bucuresti, 7 mai 1999), remarca importanta geostrategica a tarii noastre "devenita in decursul secolelor o punte de legatura intre lumea latina si ortodoxie, ca si intre civilizatia elena si popoarele slave" (Papa Ioan Paul al II-lea in Salutul adresat Romanilor in fata Catedralei Patriarhale, Bucuresti, 7 mai 1999). Aceasta observatie a Papei Ioan Paul al II-lea a fost preluata, ulterior, si de presedintele american George W. Bush. Astazi, pozitia geostrategica a tarii noastre, sub forma unei punti de legatura, este din ce in ce mai evidenta din punct de vedere geopolitic. Reamintim aceasta idee, asa cum reiese din discursul presedinelui american George W. Bush rostit in Piata Revolutiei, cu prilejul vizitei sale in Romania din luna noiembrie 2002, in care considera ca Romania va intari Alianta Nord-Atlantica in masura in care va fi un punct de legatura cu Rusia: "In viitorul pasnic pe care-l construim, Romania va intari vietile noastre si intr-un alt fel, ca o punte catre o noua Rusie. Timp de secole, geografia Romaniei a fost o sursa de pericole. Acum puteti ajuta alianta noastra, intinzand o mana de cooperare peste Marea Neagra. Rusia nu are de ce sa se teama de largirea NATO, intrucat Rusia are nevoie de vecini pasnici si stabili, asemeni Romaniei. Asa cum i-am declarat ieri presedintelui Putin, o Rusie care este parte deplina a Europei nu are nevoie de o zona-tampon care sa o separe de Europa. America si Romania sunt prietene ale poporului rus, asa cum este si alianta NATO" (Presedintele american George W. Bush, Discursul din Piata Revolutiei, Bucuresti, 23 noiembrie 2002).

Biserica Ortodoxa Romana, constienta de faptul ca simbioza dintre limba noastra de origine latina si credinta ortodoxa, care tine de identitatea Bisericii noastre a constituit si constituie un inel foarte pretios de legatura intre Apus si Rasarit, si-a asumat un rol insemnat in realizarea acestui "pontificat strategic". Insa, in ciuda acestor aparente, se pare ca realizarea acestui obiectiv, din punct de vedere religios, este o sarcina extrem de complicata. Unul din motive a fost declarat public intr-un interviu de chiar Prea Fericitul Parinte Teoctist care constata ca, in mod paradoxal, la capatul oriental al podului unitatii, spre deosebire de cel occidental, nu prea exista bunavointa: "E subreda unitatea, nu rodeste. Astazi sunt mahnit, spre pilda, pentru ca ne aflam in litigiu cu Moscova, pentru Mitropolia Basarabiei - un drept sfant al nostru pentru care l-am infruntat pe patriarhul Alexei al II-lea. Cu Belgradul avem litigiu, pentru ca ei au un episcop la noi, dar nu ne ingaduie, conform legii reciprocitatii, sa avem si noi un episcop roman acolo. Am suparat Patriarhia Ierusalimului pentru ca am facut camin romanesc si biserica la Ierihon?!" (7 februarie, 2005).

Bogdan-Aurel TELEANU

.