Asa cum era de asteptat, sesiunea de vara a Sfantului Sinod a fost dominata de nefericita intamplare petrecuta la Tanacu. Sedinta din prima zi s-a incheiat seara tarziu, au fost discutii aprinse, chiar furtunoase, amintind de reuniunile Soborului de la inceputul anului 1990. La sfarsit, s-a difuzat un comunicat consacrat exclusiv episodului de la Tanacu. Un text limpede, care intocmai ca reactia initiala a Patriarhiei (Biroul de Presa) a constituit si o frantura de cateheza: s-a inteles, probabil, de-acum, ca in Ortodoxie exorcizarea inseamna harul preotului, rugaciunile consacrate si apa sfintita.
In decursul celor doua zile de sesiune sinodala s-a vorbit si de "pravilari", preotii-ghicitori, care recurg la magie, comitand pacate spirituale greu de evaluat. Probabil ca episcopii care au asemenea liturgi in eparhiile lor vor fi mult mai fermi decat au fost pana acum. Poate ca nu ar fi stricat un pasaj de comunicat referitor la ei; un adaos de cateheza. Discretia nu poate fi decat daunatoare in acest plan.
Din nefericire, reverberatiile sesiunii Sinodului s-au facut simtite si altfel. Sambata seara, la Realitatea TV a avut loc un duplex: Mihai Tatulici s-a dus cu o echipa in comuna Letca Noua, unde exista o icoana a Maicii Domnului care lacrimeaza. Gazetarul a adunat numerosi sateni in incinta bisericii nou construite de tanarul paroh si pe acesta. In studioul din Bucuresti se aflau moderatoarea, un inspector bisericesc si parintele-profesor Alexandru Stan. Icoana varsatoare de lacrimi era subiect de circumspectie nu pentru cunoscutul ziarist, ci pentru cei doi preoti, indeosebi pentru dascalul de Drept canonic suficient, sugubat, roz in obraz si amintind des de cursul sau si de alte opere nemuritoare pe care le-a dat la iveala. Tanarul paroh, cuviincios, dar intimidat, era suspectat ca a dat de bani si a ridicat biserica noua atragandu-si astfel (ce oroare!) atasamentul credinciosilor din parohie. Pe vremuri, adica inainte de decembrie 1989, cand se intampla asa ceva, sosea Securitatea, il incoltea cu intrebari pe paroh sau pe staret (precum s-a intamplat in 1986 la Manastirea Neamt, cand a rabufnit asfaltul si au aparut osemintele unui cuvios), il acuza de misticism si-i mai flutura si o pereche de catuse pe sub nas. "Pai cum sa planga, popo, icoana? - se rastea la el maiorul - Tu ai turnat apa ca sa pacalesti poporul."
Sambata seara, parohul din Letca Noua a dat si examen de Teologie in direct, sub privirile credinciosilor sai. A fost luat din scurt sa dea definitia mantuirii. I s-au lasat doua secunde, dupa care parintele Alexandru Stan i-a facut dovada "ignorantei" in vazul enoriei si-al tarii intregi. Un satean a vrut sa povesteasca propria sa vindecare miraculoasa, datorata icoanei si constatata de medici; a fost intrerupt sistematic de vajnicul canonist. Mihai Tatulici nu mai putea nici el sa intervina: parintele Stan il acoperea cu incontinenta Prea Cucerniciei Sale.
Asadar, un preot judeca si umileste alt preot, ba chiar il banuieste de necinste si-l invinuieste implicit de "misticism". Nici un sectant, nici un ateu inversunat nu ar fi reusit aceasta performanta. Daca mai apare acest canonist frustrat in imprejurari identice, putem fi convinsi ca numarul ortodocsilor o sa inceapa sa scada. Pomeneam in urma cu cateva saptamani, tot in aceasta pagina, de balta neasanata de la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Iata inca o dovada. Si o ironie a sortii: satrapul cu hirotonie poarta numele de familie al unui mare canonist, Liviu Stan, fost profesor la aceeasi institutie pe vremea patriarhului Justinian.
Numai noi, romanii, putem sa suflam si in iaurt in acest mod penibil, dupa ce ne-am fript cu ciorba. La Tanacu s-a intamplat ce s-a intamplat; de acord, e nevoie de prevedere si vigilenta, dar de aici si pana la a uita ce inseamna pentru ortodocsi icoanele facatoare de minuni si moastele sfintilor - distanta e astronomica. Canonistul facultatii de Teologie din Bucuresti e mai "rationalist" decat un protestant. Pe de alta parte "cercetare canonica" prin televiziune nu s-a mai pomenit. Pe cand spovedanie la telefon?
Biserica noastra are apologeti contraproductivi (asa cum s-a vazut adesea cu prilejul discutiilor publice referitoare la virtuala catedrala patriarhala) si universitari bucuresteni cu apucaturi din topor care parca dinadins ii expune in vitrina. Apoi ierarhii se mira ca al nostru cler este rau perceput. Am spus si repet: pericolele care pandesc Ortodoxia romaneasca - cele mai grave - provin din interiorul Bisericii, nu din afara Ei. Pentru ca judetul Giurgiu a ramas de patru ani episcopie doar pe hartie, preotul timid si cuviincios din Letca se gaseste sub aceeasi obladuire chiriarhala cu canonistul complexat, asa incat acesta din urma a facut-o pe procurorul bisericesc din inalta insarcinare. Ceea ce spune mult.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.