Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani

- zi de pomenire la 1 octombrie -

Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani - argumente pentru canonizare

Cuviosul Iosif de la Bisericani

1. Ortodoxia neindoielnica a credintei, pastrata pana la moarte

Cautand pe Dumnezeu si harul Sfantului Duh, deci in mod evident sfintenia, "fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul" dupa cum precizeaza Sf. Apostol Pavel, Cuviosul Iosif, cunoscut cu numele "de la Bisericani," a aratat in tot timpul vietii sale (sec.XV) - Ierom. Ioanichie Balan, Cuviosul Iosif de la Bisericani, in Sfinti romani si aparatori ai legii stramosesti, ed. IBMBOR, Bucuresti, 1987, p. 311) - ca a dorit sa implineaca cuvintele din Sf. Evanghelie - Mat. 10, 37-38 - pentru a urma Mantuitorului Iisus Hristos. De aceea, parasind familia, s-a inchinoviat in obstea Manastirii Bistrita, dupa cum ne arata unii istorici, manastirea fiind dintotdeauna loc dedicat nevointelor care apropie si unesc pe om cu Dumnezeu.

Pomelnicul cel mare al Manastirii Bisericani mentionat de mai multe lucrari in domeniu, il aminteste pe Cuviosul Iosif ca fiind intemeietor de vatra monahala, mai ales ca a adus din Tara Sfanta saptesprezece ucenici, de aceeasi ravna si dorinta cu el, altfel aceia nu l-ar fi urmat. Daca ne gandim ce au insemnat marii cuviosi: Teodosie incepatorul vietii de obste, Antonie ca promotor al monahismului, Teodor Studitul sau Paisie de la Neamt, desi la dimensiune mai mica, aceeasi importanta o are Cuviosul Iosif pentru Muntele Bisericani si imprejurimi. Asadar, despre Cuviosul Iosif putem vorbi ca a avut aceeasi lucrare de nevointa sfanta si de sfintire a sufletelor celor saptesprezece ucenici care l-au urmat din Tara Sfanta in Muntele Bisericani, sau al bisericosilor, sau al evlaviosilor, dupa cum au fost pastrate aceste toponime prin viu grai si mentionate de istorici4. Mai mult decat atat, randuiala vietuirii monahale inceputa de Cuviosul Iosif in sec. al XV-lea a avut continuitate pana astazi, a luat amploare in decursul istoriei, aici nevoindu-se mai multe sute de monahi, intre care cunoastem cateva nume de cuviosi de aceeasi ravna duhovniceasca, cum ar fi primii ucenici ai sai: Simon, Metodie, Varnava, Petra, Averchie, Gherman, Pir si Grecu, apoi mai tarziu, in sec. al XVII-lea, Chiriac s.a., toti avand aceeasi ravna pentru sfintirea si mantuirea sufletelor lor.

2. Proslavirea de catre Dumnezeu, manifestata prin puterea de a-si inchina viata celei mai inalte trairi religioase

Pentru Cuviosul Iosif si ucenicii sai, Imparatia cerurilor a insemnat nu "mancarea si bautura sau alte lucruri materiale, ci nevointa cu sfintenie" (Triod), caci "Imparatia lui Dumnezeu, dupa Sf. Ap. Pavel, este pace si bucurie in Duhul Sfant" si asa a trait Cuviosul Iosif si ucenicii sai, in pace cu toata lumea, bucurandu-se de prezenta Duhului Sfant in viata lor, ca o pregustare a Imparatiei cerurilor.

Cu toate ca avem putine stiri despre viata dedicata nevointelor monahicesti a acestui vas ales al Sfantului Duh, care a fost Cuviosul Iosif de la Bisericani, putem intelege ca acesta, prin infranare a biruit lacomia de mancare si iubirea de lucruri pamantesti, prin post s-a impotrivit pornirilor patimase, cu iubirea a coplesit mania, primind bucuria Duhului Sfant ca dar pentru ostenelile sale. Astfel s-a nevoit toata viata in privegheri si rugaciuni, fugind de slava desarta.

De aceea, consider ca pentru mareata sa lucrare duhovniceasca pe care nu a abandonat-o nici o clipa, urcand pe scara virtutilor si vietuind in sfintenie, este necesara trecerea in randul cuviosilor nevoitori a Cuviosului Iosif de la Bisericani, impreuna cu ucenicii sai: Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averchie, Gherman, Pir si Grecu.

Cuviosul Chiriac de la Bisericani

1. Ortodoxia neindoielnica a credintei, pastrata pana la moarte

Daca Sf. Cuv. Iosif este doar incepatarul vietuirii in nevointa si sfintenie in Muntele Bisericani, doua secole mai tarziu6, Cuviosul Chiriac, este nu numai continuatorul lucrarii duhovnicesti inceputa de Cuviosul Iosif ci arata o nevointa mult mai aspra si o vietuire mult mai retrasa dupa cum mentioneaza Sf. Ierarh Dosoftei parintele Chiriac de la Bisericani, gol si ticalosit in munte sase zeci de ani", iar in Patericul sfintilor din Moldo-Romania, fila 14 a, se arata mai pe larg forma vietuirii si a nevointelor sale, dovedind mai mare dragoste de Dumnezeu decat de lume si de cele ale lumii acesteia. Mai mult, aici ni se arata si data pomenirii Cuviosului Chiriac, caci "...se serbeaza in 31 Dekembrie" , impreuna cu un alt Cuvios Chiriac de la Tazlau.

Vietuirea pusniceasca si in mari nevointe a deprins-o, asemenea Cuviosului Ioan Colov, de la unii dintre nevoitorii de pe Muntele Bisericani, mentionati de parintele Dumitru Staniloae, care spune ca acolo erau aproximativ 400 de pustnici.

Marele ascet avea un bagaj de cunostinte despre nevointele si realizarile sfintilor care au trait mai inainte si acum dorea din tot sufletul sa urmeze exemplul lor... De aceea, se pare ca acest cuvios ar fi primul care s-a nevoit in forma aceasta pe care a adoptat-o, pe teritoriul tarii noastre, dupa el urmand Cuvioasa Teodora de la Sihla si pustnicul Gordie Rusu, de pe muntele Rusu.

2. Raspandirea sfinteniei dupa moarte si confirmarea sfinteniei prin cultul spontan

Pomenirea Cuviosului Chiriac de la Bisericani in randul sfintilor este intarita si de mentionarea intre marii nevoitori in sihastriile moldovene a Cuviosului Chiriac de la Tazlau, amintit de aceiasi istorici, iar in sec. XIX, cuviosii pustnici romani din Sf. Munte al Atonului, l-au asezat pe Parintele nostru Chiriac alaturi de mari si cunoscuti sfinti ai Bisericii Ortodoxe. Astfel, pe frontispiciul bisericii Schitului Prodromu din Sf. Munte, sfintita in 1863, avand in centru macheta bisericii, sunt pictati:

in dreapta:

Sf. Prooroc Ioan Botezatorul, Sf. Mc. Clement ep. Romei, Sf. M. Mc. Eustatie Plachida, Sf. Mc. Sava Stratilat, Sf. Cuv. Inochentie de la Probota, Sf. Cuv. Partenie de la Agapia, Sf. Cuv. Epifanie de la Vorona, Sf. Nicodim de la Tismana, Sf. Mc. Ioan de la Suceava, Sf. M. Filoteea de la Arges;

iar in stanga:

Sf. Atanasie Atonitul, Sf. Cuv. Parascheva de la Iasi, Sf. Mc. Ioan Valahul, Sf. Cuv. Dimitrie Basarabov, Sf. Cuv. Chiriac de la Bisericani, Sf. Cuv. Grigore Decapolitul, Sf. Cuv. Daniil de la Voronet, Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlau, Sf. M. Mc Nichita Romanul, Sf. Ier. Ioan de Ia Rasca.

Din relatarea Arhidiaconului Ioan Ivan, aflam ca pe "...un Sbornic … se gaseste insemnarea care pare sa fie a ravnitorului schimnic: Mult pacatosul Chiriac a scris-o cu mana neputincioasa si pacatoasa ". Arhid. Ioan Ivan afirma ca daca aceasta scriere provine de la inceputul veacului al XVII-lea, nu este exclus ca insemnarea sa fie a Cuviosului Chiriac.

Felul vietuirii sale l-a adus la stare de sfintenie si s-a impus in constiinta contemporanilor, din tara si strainatate, ca un sfant care trebuie cinstit in ziua mutarii sale la viata vesnica. Acest obicei a fost preluat de calugarii din Manastirea Neamt pentru a pomeni pe Cuviosul Paisie dupa ce a trecut la viata vesnica (+ 1795).

Daca inaintasii nostri l-au cinstit ca sfant, cu constiinta ca aduc prin aceasta lauda Facatorului, este de datoria noastra sa-i trecem numele in randul Sfintilor Cuviosi, alaturi de alti cuviosi, nevoitori in sihastriile de alta data si sa-l cinstim cu cinstea ce i se cuvine unui sfant, ca pe cel ce a fost un indemnator la viata de sfintenie si de daruire lui Dumnezeu.

Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani

Tropar, glas 1:

Povatuitori sihastrilor, ocrotitori al celor din nevoi si celor mahniti mangaietori, Sfintilor Cuviosi Iosif si Chiriac cei ce ati dobandit rugaciunea cea de foc si vase alese a Sfantului Duh v-ati facut, rugati-va lui Dumnezeu sa daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila!

Condac, glas 1:

Rugaciunea si linistea iubind, nevointa si rabdarea imbratisand, patimile cele pierzatoare le-ati stins cu ostenelile pustiei, Sfintilor Cuviosi Iosif si Chiriac de la Bisericani. Unul, luminator al chinoviei s-a facut si iscusit pastor, iar celalalt sfesnic al luminii neinserate s-a aratat, prin rugaciunea cea inalta.

SINAXAR

Intru aceasta zi 1 octombrie

Sfintii Cuviosi parinti Iosif si Chiriac de la Bisericani

Acesti cuviosi parinti isihasti nemteni se numara printre cei mai mari asceti ai Bisericii Ortodoxe Romane.

Viata Cuviosului Iosif de la Bisericani

Acest cuvios parinte este cel dintai sihastru cunoscut in Muntele Bisericanilor si intemeietorul manastirii cu acelasi nume. S-a nascut intr-un sat din tinutul Neamt si de mic, avand inclinare spre viata calugareasca, a intrat in obstea Manastirii Bistrita. Aici a primit tunderea in monahism si a deprins de la parintii batrani viata duhovniceasca, postul si neincetata rugaciune. Vazand Cuviosul Iosif ca nu are destula liniste in Manastirea Bistrita, a luat binecuvantare de la egumenul manastirii si a plecat sa se inchine la mormantul Domnului din Ierusalim. S-a retras apoi in pustia de pe Valea Iordanului, unde a ajuns, in cativa ani, sihastru vestit. Aici s-a nevoit intr-o pestera, mai intai singur, apoi cu cativa ucenici, rabdand multe ispite de la diavol. Ducand o viata de o inalta traire duhovniceasca, si-a adunat in preajma lui 17 pustnici, intemeind prima comunitate duhovniceasca romaneasca cunoscuta in Tara Sfanta. Dar navalind arabii asupra Sfintelor Locuri, dupa multa tulburare, Cuviosul Iosif si-a luat ucenicii si a venit in Moldova, la Manastirea Bistrita. Astfel sihastria lui Iosif s-a mutat din Valea Iordanului in Moldova, pe Muntele Bisericanilor.

Dupa ce numarul ucenicilor a crescut, a inaltat o mica biserica, al carei hram era Bunavestire, construind si chilii imprejur. Pentru viata monahala de aici, a statornicit randuiala achimita (neadormita), dupa modelul Manastirii Studitilor din Constantinopol, randuiala care presupunea rugaciune neincetata in biserica si la chilii, post, metanii, cantarea psalmilor, ascultarea si dragostea intre frati si surori. Navalind turcii, care le-au incendiat biserica, s-au hotarat sa plece spre Sfantul Munte Athos. Pe drum, insa, li s-a aratat intr-un stejar Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu care i-a intrebat: "Unde mergeti?" La aceasta minunata vedere ei au raspuns: "ne ducem la gradina ta!", iar Maica Domnului le-a spus atunci: "intoarceti-va, caci si aici este gradina mea". In amintirea acestei minuni ei au asezat o iconita cu chipul Maicii Domnului. Mai tarziu Schitul Cuviosului Iosif s-a numit "Schitul Bisericani", adica "al evlaviosilor", pentru ca monahii se rugau aici cu lacrimi si multi se vindecau de boli, cu rugaciunea si binecuvantarea Cuviosului Iosif.

Viata Cuviosului Chiriac de la Bisericani

Cuviosul Chiriac de la Bisericani s-a nevoit la inceputul sec. XVII-lea la Manastirea Bisericani, care numara pe atunci peste 100 de calugari. S-a retras in. pustie, intr-o pestera din muntele lui Simon, unde s-a nevoit singur, in aspra osteneala, timp de 60 de ani. Vara si iama petrecea pe munte cu trupul gol, in rugaciune curata, biruind cu puterea lui Hristos neputintele firii si ispitele diavolului.

Pe acest cuvios l-a cunoscut si Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care, mai tarziu, dupa mutarea cuviosului la Domnul, i-a sarutat si sfintele moaste. Este cunoscut ca unul dintre marii sihastri din Carpati, avand o viata pilduitoare: trairea in desavarsita lepadare de sine, smerenie si in neincetata rugaciune. Si-a dat sufletul sau in bratele lui Hristos, numarandu-se printre sfintii romani, cinstiti de popor. Moastele lui au fost asezate in pestera in care a trait, pestera ce se poate vedea si astazi si in care s-a amenajat, mai tarziu, un paraclis in cinstea lui. Mai tarziu, din cauza deselor tulburari din tara, sfintele moastele au fost impartite.

Acesti doi cuviosi luminatori ai calugarilor isihasti nemteni, intregesc sirul parintilor din veac ce s-au sfintit prin mari nevointe in Manastirea Bisericani.

Sfintilor Cuviosi Iosif si Chiriac rugati-va lui Dumnezeu pentru noi!