1. Si in vremea aceea asemenea cuvinte au ajuns la urechea Iuditei, fiica lui Merari, fiul lui Ox, fiul lui Iosif, fiul lui Oziel, fiul lui Elai, fiul lui Anania, fiul lui Ghedeon, fiul lui Rafaim, fiul lui Ahitob, fiul lui Melchia, fiul lui Enan, fiul lui Natanael, fiul lui Salamiel, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israel.
2. Si barbatul ei, Manase, om din semintia si din neamul ei, murise pe vremea seceratului orzului.
3. El supraveghea pe legatorii de snopi la câmp când arsita soarelui l-a izbit, si el a murit in Betulia, cetatea sa, si l-au ingropat lânga parintii lui in tarina dintre Dotain si Belmain.
4. Si Iudita a ramas vaduva; a trait in casa ei trei ani si patru luni.
5. Si ea isi facuse o coliba pe acoperisul casei si umbla incinsa cu sac imprejurul coapselor sale si purta hainele vaduviei sale;
6. Si postea in toate zilele vaduviei sale, afara de ajunul zilelor de odihna, si de zilele de odihna, afara de ajunul lunilor noi si de lunile noi, afara de praznice si de zilele de veselie ale neamului lui Israel.
7. Si era frumoasa la stat si fermecatoare la chip. Si Manase ii lasase aur si argint, robi si roabe, vite si tarini, pe care ea acum le stapânea.
8. Si nu ar fi indraznit nimeni sa-i spuna vreo vorba rea, fiindca ea se temea de Dumnezeu foarte.
9. Si ea a auzit vorbele cele rele ale poporului impotriva capeteniilor, fiindca din pricina lipsei de apa isi pierduse cumpatul. Dar Iudita a auzit si cuvintele lui Ozias pe care le graise poporului si cum jurase el ca dupa cinci zile va preda cetatea in mâna Asirienilor.
10. Deci ea a trimis pe roaba ei pe care o pusese mai mare peste toata averea ei, ca sa cheme la ea pe Ozias, pe Habris si pe Harmis, batrânii cetatii.
11. Si dupa ce ei au sosit la ea, ea le-a grait: "Ascultati la mine, voi capetenii ale locuitorilor Betuliei! Caci nu este drept cuvântul pe care l-ati grait in fata poporului, când v-ati jurat pe Dumnezeu si ati fagaduit sa predati dusmanului cetatea in timp de cinci zile, daca pâna atunci Domnul nu va veni in ajutorul vostru.
12. Si acum cine sunteti voi cei ce ispititi pe Dumnezeu in ziua de azi si care in locul lui Dumnezeu stati printre oameni?
13. Si acum voi ispititi pe Domnul cel Atotputernic, dar in veac de veac nu veti cunoaste nimic.
14. Caci daca adâncimii inimii omului voi nu-i puteti da de fund si nici nu puteti sa cuprindeti sirul cugetarii ei, cum ati putea voi, oare, sa patrundeti pe Dumnezeu, Care a facut toate acestea, si sa cunoasteti mintea Lui si sa intelegeti gândurile Lui? Niciodata, fratilor! Nu intarâtati pe Domnul Dumnezeul vostru!
15. Fiindca, daca in timp de cinci zile El nu voieste sa ne ajute, El are putere sa ne ocroteasca oricând vrea, sau sa ne prapadeasca in fata vrajmasilor nostri.
16. Nu zalogiti planurile Domnului Dumnezeului nostru, caci Dumnezeu nu poate fi amenintat ca un om si nici ca un pamântean nu poate fi supus judecatii noastre.
17. De aceea sa asteptam ajutorul Sau si sa strigam pentru izbavirea noastra, si El va asculta glasul nostru, daca are indurare catre el.
18. Caci nu se afla nici unul in neamul nostru si in ziua de astazi nu este nici semintie, nici familie, nici popor, nici cetate care sa se inchine la idoli facuti de mâna omeneasca, cum s-a intâmplat aceasta odinioara.
19. Din aceasta pricina parintii nostri au fost trecuti prin ascutisul sabiei si jefuiti, ori au suferit o mare infrângere inaintea vrajmasilor nostri.
20. Noi insa nu cunoastem alt Dumnezeu afara de El, pentru aceasta noi nadajduim ca nu ne va trece cu vederea nici pe noi si nici pe unul din neamul nostru.
21. Caci daca cetatea noastra va fi cuprinsa, cuprinsa va fi toata Iudeea, iar templul nostru va fi jefuit si, pentru pângarirea lui, Domnul ne va cere socoteala.
22. Iar uciderea fratilor nostri si robirea tarii, pustiirea mostenirii noastre o va intoarce asupra capului nostru, in mijlocul neamurilor unde vom fi robi, si vom ajunge de batjocura si de ocara in fata celor ce ne vor stapâni pe noi;
23. Fiindca robia noastra, Domnul nu o va indrepta spre bine, ci Domnul Dumnezeul nostru o va preface in ocara.
24. Si acum, fratilor, sa aratam fratilor nostri ca viata noastra atârna de noi si ceea ce avem mai sfânt, templul si altarul, se reazima pe noi.
25. Pentru toate acestea sa multumim Domnului Dumnezeului nostru Care ne incearca pe noi intocmai ca si pe parintii nostri.
26. Aduceti-va aminte câte a facut cu Avraam si de câte ori l-a incercat pe Isaac si câte a intâmpinat Iacob in Mesopotamia, când pastea turmele lui Laban, fratele mamei lui.
27. Caci precum El i-a ispitit pe aceia, ca sa incerce inima lor, tot asa ne incearca si pe noi, dar nu spre razbunare, ci mai degraba Domnul loveste pe cei care se ating de El".
28. Apoi Ozias a zis catre ea: "Toate cite le-ai grait, le-ai grait cu inima buna, si nimeni nu poate sa se impotriveasca cuvintelor tale.
29. Caci nu de astazi intelepciunea ta este cunoscuta, ci de la inceputul vietii tale tot poporul a recunoscut priceperea ta si cumintenia cugetelor inimii tale.
30. Dar poporul tare se chinuieste de sete si el ne-a silit pe noi sa facem precum am fagaduit si ne-a supus la juramânt, pe care noi nu vom putea sa-l calcam.
31. Si acum roaga-te pentru noi, fiindca esti femeie evlavioasa, ca Domnul sa ne trimita ploaie, ca sa umple vasele noastre si sa nu mai ducem lipsa de apa!"
32. Dar Iudita le-a raspuns: "Ascultati-ma! Vreau sa savârsesc o fapta a carei amintire sa ramâna copiilor semintiei noastre din neam in neam.
33. In noaptea aceasta stati la poarta cetatii si eu voi iesi cu roaba mea, si m zilele pe care voi le-ati fagaduit ca veti preda cetatea in mâna vrajmasilor nostri, Domnul va scapa cetatea prin mâna mea.
34. Voi insa nu cautati sa patrundeti cu mintea fapta mea, caci eu nu va voi spune nimic pâna nu voi implini ceea ce vreau sa fac".
35. Atunci Ozias si capeteniile au zis catre ea: "Mergi in pace, si Domnul Dumnezeu sa fie cu tine, ca sa ne razbune de vrajmasii nostri!"
36. Si parasind camera ei, ei s-au dus la locurile lor.
.