Catedrala Sfantul Nicolae din Bari

Catedrala Sfantul Nicolae din Bari

Bari, orasul situat pe tarmul Marii Adriatice, in sud-estul peninsulei, este un important loc de pelerinaj intrucat aici se afla biserica ce adaposteste moastele Sfantului Ierarh Nicolae, facatorul de minuni, sarbatorit la 6 decembrie. Situat pe coasta Adriaticii, orasul Bari este capitala regiunii italiene Puglia si a provinciei Bari.

In secolul al treilea Bari era un port infloritor al regiunii Peucezia, care ocupa partea centrala a Apuliei (Apulia este numele vechi al regiunii numite astazi in limba italiana Puglia). Dupa ce a rezistat invaziei grecesti, Bari a fost cucerit de romani si a dobandit statutul de "municipium". In anul 840 Bari a fost ocupat de catre saracini, fiind recastigat in anul 870 de catre bizantini. Orasul devine principalul centru italian din punct de vedere politic, militar si comercial din intreg Imperiu Roman de Rasarit. Dominatia bizantina va lua sfarsit in anul 1071.

Catedrala Sfantul Nicolae a fost construita in sec. al XVII-lea pentru a adaposti moastele Sf. Nicolae, furate din Mira Lichiei (astazi localitatea Demre aflata in sudul Turciei de astazi) de un grup de marinari din Bari.

Constructia Catedralei (Basilica di San Nicola, in limba italiana) va incepe in anul 1089 si se va termina in anul 1197.

Catedrala Sfantul Nicolae este o biserica sudica a Italiei, ce pastreaza o importanta deosebita pentru Europa si lumea crestina. Aceasta este un important centru de pelerinaj atat pentru italieni cat si pentru crestinii ortodocsi din estul Europei.

 

Constructia acesteia s-a realizat in 110 ani, in timpul dominatiei italo-normande a Apuliei. Ridicarea acesteia este pusa in legatura cu furtul moastelor Sfantului Nicolae din Turcia, de catre niste negustori. Potrivit legendelor, sfantul, trecand prin oras in drumul sau spre Roma, l-a ales pe acesta (orasul Bari) drept loc de inmormantare al sau. Papa Urban II a venit in Bari pentru a sfinti asezamantul in anul 1089. Elias, abate al unei manastiri din apropiere - Sfantul Benedict - a fost numit prim arhiepiscop. Edificiul a fost deschis oficial in anul 1197, in prezenta vicarului imperial, episcopul Conrad de Hildesheim, si a numerosi alti episcopi, prelati si nobili.

Architectura bisericii este interesanta. Biserica are mai degraba forma patrata, semanand mai mult cu un castel decat cu o biserica. Acest lucru este intarit de prezenta a doua turnuri masive in lateralele fatadei. Cu siguranta a fost folosita pe post de castel in multe randuri de-a lungul istoriei.

 

Interiorul este format dintr-o nava si doua abside, despartite prin coloane de granit si pilastri. Prezbiteriul este separat de restul edificiului cu ajutorul a trei arce sprijinite pe coloane de influenta bizantina. Deasupra acestora se afla "matroneum", un loc gen tribuna pentru femei, ce deschiderea spre nava bisericii. Basilica a fost prima biserica cu aceasta forma de arhitectura, alcatuind un model ce va fi ulterior imitat de multe alte cladiri ale regiunii.

Din punct de vedere al bogatiilor, Basilica gazduieste una dintre cele mai semnificative sculpturi romanice din sudul Italiei - este vorba despre o "catedra" adica un tron episcopal, terminat la sfarsitul secolului al XI-lea pentru Elias.

 

In biserica se mai afla si pretioasele mosaicuri ce paveaza podeaua din cripta si prezbiteriul. Cibonium-ul este cel mai vechi din regiune, fiind de asemenea, decorat cu mosaicuri; acesta are patru coloane impodobite cu imagini si sculpturi de animale, figuri mitologice.

Cripta Sfantului Nicolae, cu 26 de coloane sustinand capiteluri bizantine si romanice, pastreaza moastele Sfantului.

In biserica se afla si mormantul lui Bona Sforza (secolul al XVI-lea), din marmura. Muzeul bisericii detine numeroase si importante opere de arta, incluzand si o colectie de sfestnice din secolul al XII-lea, donate de catre regele Charles I de Anjou.

 

Biserica a fost renovata la sfarsitul secolului al XIII-lea, in 1456 si in secolul al XVII-lea. In secolul al XX-lea renovarea a dus la indepartarea multor adaosuri baroce, lasandu-se doar tavanul de lemn, inramand imagini ale lui Carlo De Rosa.