Manastirea Moraca

Manastirea Moraca se afla in regiunea Kolasin, Muntenegru. Aflata intr-o zona bogata din punct de vedere istoric si cultural, manastirea este de departe cel mai important monument de acest fel. Manastirea este asezata in Valea Moraca, pe drumul ce leaga Kolasinul de Podgorica de Nord.

Manastirea este renumite in primul rand pentru minunatele ei fresce, opere ale celor mai mari zugravi ai vremii, monahi athoniti si pictori sarbi; acestea au supravietuit pana astazi, desi unele doar in parte, iar altele cu adaugiri mai noi.

Manastirea Moraca - scurt istoric

O inscriptie de pe fatada vestica aminteste anul si ctitorul bisericii: anul 1252, Stefan. Situata pe malul drept al raului Moraca, manastirea a fost contruita in anul 1252, de catre Stefan, fiul lui Vukan si nepotul marelui ctitor sarb Stefan Nemanja, si fondatorul dinastiei regale sarbesti Nemanjice.

Potrivit unei legende locale, piatra necesara zidirii manastirii a fost luata dintr-un loc special, aflat la o distanta enorma fata de manastire. Piatra galbena a constructiilor monahale din Moraca a fost transportata intr-un mod original, si poate chiar unic: localnicii s-au insirat, unul langa celalalt, pe o distanta de zeci de kilometri, piatrele fiind date din mana in mana, din Tusine pana in Valea Moraca.

Complexul monahal de la Moraca cuprinde doua biserici si cateva cladiri anexa. Biserica centrala este inchinata Adormirii Maicii Domnului, Biserica cea mica este inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, iar cladirile anexe alcatuiesc chiliile si arhondaricul. Curtea manastirii este imprejmuita cu un inalt zid de piatra, cu doua porti de acces.

Biserica centrala a manastirii a fost daramata in in secolul al XV-lea, fiind reconstruita in urmatorul secol. Biserica este foarte incapatoare, avand o nava centrala terminata cu o absida si prezentand doua strane laterale. Aceasta a fost construita in stilul bisericilor din Raska, avand o absida adanca in capat si un dom central. Peretii tencuiti sunt acoperiti cu fresce, iar intrarea centrala este construita in stil romanic.

Manastirea Moraca - frescele si istoria acestora

Frecele bisericii centrale dateaza din secolele XIII-XIV si XVI-XVII. Frescele din secolul al XIII-lea sunt cele care atrag in mod deosebit atentia pelerinului, ele distingandu-se de celelalte prin calitatile lor artistice si prin expresivitatea neegalata a Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul. Viata Sfantului Ilie, intruchipand un numar de 11 scene, este un ciclu unic medieval.

Din ansamblul iconografic initial, doar mici portiuni de fresca au supravietuit pana in ziua de astazi, acestea fiind localizate in special in "diakonikon"; aici se afla celebra reprezentare a Sfantului Prooroc Ilie. Restul frescelor de secol XIII au avut de suferit in prima jumatate a secolului al XVI-lea, cand turcii au devastat manastirea. Indepartandu-i-se aciperisul, biserica a fost spalata de ploi, fresca acesteia fiind avariata iremediabil.

Alaturi de scenele din viata Proorocului Ilie, din secolul al XIII-lea se mai pastreaza inca si alte fresce. Dintre acestea, mai amintim cateva: Profetii Vechiului Testament, Drept slavitorii Imparati sarbi, Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, alaturi de alte cateva.

Un nou vestmant de fresca, al unor pictori anonimi, va impodobi Manastirea Moraca incepand cu anul 1574. In prima jumatate a secolului al XVII-lea, mai multi zugravi renumiti iau parte la restaurarea si completarea frescelor din biserica. Printre acestia s-au aflat si parintele Strahinja din Budimlje, care a impodobit partea superioara a Proscomidiarului, si George Mitrofanovic, care picteaza fatada vestica a bisericii, in anul 1616.

Mitrofanovic este unul dintre cei mai renumiti pictori sarbi, el vietuind in Manastirea athonita Hilandar. Zugraful de la Manastirea Hilandar este si cel care a infiintat in Manastirea Moraca scoala de pictura monahala, a carei influenta a inceput sa se imprastie rapid in zona. Aceasta scoala de pictura este considerata a fi una dintre cele mai valoroase achizitii ale artei bizantine.

Cat priveste culoarea, picturile din Moraca intrec cu mult lumina celor din Manastirea Studenica si Manastirea Milesevo. Frescele din Moraca reprezinta o victorie a stilului asa-numit plastic, ele indeplinind si rolul de initiatoare ale acestui stil in zona.

In anul 1604, pictorul "popa Strahinja" din Budimlje picteaza si partea superioara a pridvorului din Manastirea Piva. Intr-unul dintre cele mai bune locuri de pe peretii interiori ai bisericii din Piva, pictorul Strahinja a pictat "Imnul Acatist" al Maicii Domnului.

In anul 1639, marele pictor Kosma isi aduce si el aportul in Manastirea Moraca, imbracand in fresca Biserica cea mica a Sfantului Ierarh Nicolae. Trei ani mai tarziu, el va impodobi si peretii Paraclisului Sfantului Stefan.

Pictorul Kozma este unul dintre pictorii sarbi despre care nu se stiu foarte multe lucruri; el si-a semnat lucrarile cu un nume criptat, citit de obicei sub forma de "Kozma". Pictorul Kozma este identificat, nu de putine ori, cu pictorul Jovan; acesta a respins toate influentele Scolii Cretane de pictura, intalnite in lucrarile lui George Mitrofanovic, si a ramas fidel intru toate profesorului sau, maestrul Longhin.

Pictorului Kozma-Jovan ii sunt puse in seama o serie de minunate fresce din perioada anilor 1605-1632. Acestea se afla imprastiate prin mai toate marile sfinte locasuri sarbesti ale vremii: in Manastirea Moraca, Manastirea Hilandar, Manastirea Decani, Manastirea Piva si in alte biserici mai mici.

Cele mai recente fresce din Moraca sunt cele realizate de catre maestrii Scolii de Pictura din Kotor. La inceputul secolului al XVIII-lea, zugraful Dimitrie picteaza pentru manastire icoana hramului, Adormirea Maicii Domnului, iar fiul acestuia picteaza icoana-sinaxar a Sfantului Ioan Botezatorul.

Pe langa frumoasele fresce, de un deosebit interes sunt si icoanele asezata in stanga si in dreapta iconostasului: icoana Sfantului Sava si icoana Sfantului Luca sunt asezate printre cele mai valoroase icoane pictate din intreaga Peninsula Balcanica. Aceeasi mari pictori, deja mentionati, au au impodobit si iconostasul sculptat al bisericii centrale.

Sfintele Moaste nu lipsesc nici ele din acest loc de inchinaciune si liniste. Astfel, manastirea pastreaza cu mare evlavie "manas Sfantului Haralambie". Alaturi de aceasta, se mai gasesc si vechi cruci gravate si o cristelnita de Botez, lucrata in marmura, considerata a fi chiar cea in care a fost botezat Sfantul Sava.

De un deosebit interes se bucura Sfanta Cruce pastrata in Sfantul Altar, lucrata in lemn de nuc in secolul al XVI-lea; conform unei legende locale, la aceasta s-a lucrat timp de 11 ani. Din trezoreria maretei manastiri de odinioara, astazi se mai pastreaza doar unele obiecte liturgice si carti liturgice. Printre cartile cele mai de seama ale muzeului monahal se numara copia unui "Octoih pe o voce".

• Manastirea Sopocani
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfantul Gheorghe - Kurbinovo
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfantul Arhanghel Mihail din Galata
  Publicat in : Biserica in lume