Manastirea Sopocani
Manastirea Sopocani a fost construita in cea de-a doua jumatate a secolului al XIII-lea, langa izvorul raului Raska, in regiunea Ras, la numai 16 kilometri sud-vest de localitatea Novi Pazar, in centrul statului medieval sarb, de catre regele sarb Urosh I. Manastirea Sopocani a fost declarata monument mondial UNESCO in anul 1979.
Anul cel mai probabil al zidirii manastirii este 1265. Biserica cea mare a manastirii este inchinata Sfintei Treimi. Incinta manastirii si clopotnita au fost adaugate in prima jumatate a secolului al XIV-lea. Lucrarile la cladirile alaturate au fost de asemenea facute prin poarta centrala, ceea ce a dus la afectarea turnului.Clopotnita cea mare a fost reconstruita de doua ori, in timpul regelui Dusan.
Zugravirea in fresca a bisericii poate fi localizata undeva intre anii 1263-1270. Pictarea bisericii a fost finalizata in anul 1270. Arhiepiscopul Sava al II-lea al Serbiei, care a si devenit patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe, in anul 1263, este zugravit in randul sfintilor ierarhi, in absida Sfantului Altar. Frescele din Manastirea Sopocani sunt considerate a fi cele mai reusite din intreaga Biserica Ortodoxa Sarba.
La scurt timp dupa razboiul din Kosovo manastirea a fost serios afectata, insa ea a fost consolidata in timpul domniei lui Despot Stefan, cand i s-au fost facute si cateva imbunatatiri, mai ales in fortificatie.
In secolul al XVI-lea, calugarii din manastire au trebuit sa plece de mai multe ori, datorita amenintarilor otomane, insa de fiecare data s-au intors inapoi in manastire. Manastirea a fost arsa de turci, lucru repetat si in anul 1689. Intr-una dintre aceste plecari, calugarii au luat cu ei si racla cu trupul regelui Stefan cel Intai-Incoronat, pe care l-au dus la Manastirea Crna Reka, din Kosovo.
Biserica si-a pierdut acoperisul, iar partea dinspre vest a pronaosului a fost aproape in intregime daramata. Sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea au adus insa o perioada de mare prosperitate asupra manastirii de la Sopocani. In aceasta perioada, toate daunele aduse manastirii de vitregia vremurilor si de pagani au fost reparate.
In anul 1689, turcii au ars si au daramat partial manastirea, luand cu ei pumbul cu care era acoperita biserica. Dupa aceasta tragedie, o mare parte dintre calugari nu s-au mai intors in manastire, aceasta ramanand parasita vreme de mai bine de doua sute de ani, pana in secolul al XX-lea.
Mai multi membri ai familiei regale au fost inmormantati in aceasta manastire, incusiv mama regelui, Anne Dandolo, Stefan cel Intai-Incoronat, marele duce George si insusi regele Uros I. Mormintele acestora se pastreaza pana astazi in mareata manastire sarbeasca.
Pelerinii ce au ajuns pe aceste locuri, nu multi la numar, intre secolele XVIII-XIX, au dat marturie ca manastirea se afla in ruina. Biserica a inceput a suferi foarte mult, de pe urma vitregiilor vremii: o parte dintre boltile acesteia s-au surpat, domul central s-a daramat si el, iar ruinele cladirilor din jurul bisericii s-au acoperit cu pamant.
Manastirea Sopocani a ramas parasita pana in anul 1960. In cadrul celui de-al XX-lea secol, Manastirea Sopocani a fost in intregime reinnoita, reparata si restaurata. Dupa mai bine de 30 de ani, timp in care manastirea a servit drept loc pentru diverse intalniri, aceasta a fost renovata in anul 1996, de catre episcopul Artemie, care a adus aici si o obste noua de calugari.
In cladirile nou-zidite ale acesteia s-a infiripat o puternica obste monahala de calugari. Aceasta obste lucreaza activ la reconstruirea si la renasterea spirituala a acestui important centru medieval si necropola domneasca.
Biserica de la Sopocani are forma de nava simpla, cu o absida semicirculara si un portic indreptat spre vest. Biserica are trei incaperi spatioase. Deoparte si de alta a pronaosului, se afla doua capele ce sunt camere total deparate de biserica. Aspectul exterior al bisericii este in stilul romanesc. Poarta si ferestrele acesteia sunt facute din piatra masiva. Mesterii ce au facut-o veneau probabil din regiunea Adriatica.
Faptul ca o mare parte dintre frescele de la Sopocani s-au pastrat pana astazi, in ciuda istoriei tulbure pe care a avut-o de infruntat biserica, este considerata a fi o minune. Dupa mai bine de doua secole de infruntare pe viu a intemperiilor vremii, frescele de la Sopocani se vad astazi parca la fel de bine ca in vechime.
Cele mai vechi fresce, dintre cele pastrate in Manastirea Sopocani, adica cele din biserica, au fost facute intre anii 1273-1274. Datorita marimii impresionante a picturilor cu sfinti, peretii interiori nu cuprind foarte multe scene.
Adormirea Maicii Domnului si Praznicile Imparatesti se afla printre cele mai reprezentative scene. Ctitorii locasului sunt reprezentati in partea sudica a navei, reprezentand pe regele Uros I si pe Stefan Nemanja, Stefan Intaiul-Incoronat, cu modelul bisericii.
Picturile din pronaos au fost pictate mai tarziu. Aici s-au zugravit, pentru prima data in pictura sarba, Sinoadele Ecumenice, Istoria lui Iosif, Judecata de Apoi si Pomul lui Isaia. Abia acum aceste scene au fost pusa intr-o asemenea parte a bisericii.
Compozitia de pe peretele de nord, cu regina Anna Dandolo, poarta o semnificatie aparte: deasupra catafalcului sta fiul ei, Uros I cu fiul sau Dragutin si cu Milutin, ca si ceilalti membri ai familiei regale. Ingenunchind in fata catafalcului, o gasim pe regina Elena de Anjou, sotia regelui. Pictura este similara celei a Adormirii Maicii Domnului. Dealungul scenelor de pe peretii de sud, au mai fost pictati, inca o data, membrii familiei regale: regele, regina si cei trei fii ai lor.
Picturile din cele doua capele laterale au fost zugravite, tot in fresca, ceva mai tarziu. Demne de mentionat sunt si reprezentarile mortii lui Stefan Nemanja, din capela de sud, si transferul Moastelor acestuia in Manastirea Studenica.
Fragmente din pictura secolului al XIV-lea au fost pastrate in partea exterioara, deteriorata, a pronaosului, constand in portretul imparatului Dusan si a sotiei sale, Elena. Picturile de la Manastirea Sopocani sunt cel mai eminent examplu de pictura europeana, de factura bizantina, la acel moment.
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.