Manastirea Solca

Solca

Solca este o statiune balneoclimaterica, situata in inima Bucovinei, in judetul Suceava, la o altitudine medie de 522 de metri. Localitatea Solca, atestata documentar inca din anul 1418, se afla la o distanta de aproximativ 23 de kilometri de Radauti.

Localitatea se mai afla si la 32 de kilometri de orasul Gura Humorului, 48 de kilometri de resedinta judetului Suceava, si 464 de kilometri de Bucuresti. Asezarile Marginea si Arbore la nord, Cacica la sud, Botosana si Cajvana la est si Manastirea Humorului si Manastirea Sucevita la vest sunt vecinele orasului Solca.

Orasul-statiune beneficiaza de un climat de adapost, foarte potrivit pentru convalescenti si anemici, ca si pentru cei ce sufera de bronsita si de catar pulmonar. Proprietatile terapeutice deosebite sunt determinate de densitatea mare a stratului de ozon atmosferic. Sub acest aspect Solca detine primul loc in Romania si pozitia secunda in Europa.

Manastirea Solca

Manastirea Solca este un monument istoric si de arhitectura religioasa. Manastirea a fost construita de domnitorul Stefan Tomsa al II-lea, intre anii 1612-1622; lucrarile de constructie au inceput la sfarsitul anului 1612 si au fost finalizate in anul 1622, in a doua sa domnie.

In anul 1775, localitatea Solca, impreuna cu Bucovina de Nord, intra sub stapanire austriaca (pana in anul 1918), si odata cu aceasta incep sa se stabileasca aici multe familii de germani, polonezi, evrei, etc. La zece ani dupa ocupatia habsburgica a Bucovinei, in anul 1785, manastirea a fost desfiintata temporar de austrieci, fiind transformata in biserica de sat.

"Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel" din Solca este situata la poalele Obcinei Mari. Biserica are puternice fortificatii, cu contraforturi masive, ziduri groase de aproape doi metri. In anul 1902, forma initiala a suferit modificari dupa restaurarea arhitectului austriac Karl Romstofer.

Monumentul urmeaza liniile Dragomirnei, cu care este contemporana, dar poarta si elemente noi de arhitectura, care vor deveni caracteristice veacului al XVII-lea. De acest centru de cultura religioasa isi leaga o buna parte a activitatii sale, cunoscutul arhimandrit, Vartolomei Mazarean, care in anul 1775 a devenit staret la Manastirea Putna.

Catapeteasma manastirii Solca, lucrata in lemn si aurita (1613), a fost transferata la Manastirea Dragomirna in anul 1885, cand a fost repictata de Epaminonda Bucevschi. Clopotnita a fost ridicata in anul 1613, chiliile si beciurile in anul 1623, iar zidul de incinta cu turnurile acestuia, in anul 1623.

Paraclisul Sfantul Gheorghe, asezat pe poarta zidului de incinta, a fost transformat in inchisoare in anul 1785 si ulterior, in secolul XX, in depozite ale fabricii de bere. Trapeza si chiliile manastirii au ars in anul 1871.

Biserica a fost restaurata de Romstorfer intre anii 1901-1902, cu desfiintarea peretelui dintre naos si pronaos. Biserica a mai fost restaurata si intre anii 1985-1990. Manastirea Solca a fost reinfiintata in anul 1997, in prezenta Prea Fericitului Teoctist.

Manastirea Solca - locas cu mare zestre

Manastirea Solca, ctitorita de catre domnul Stefan Tomsa al II-lea, a fost inzestrata cu unele sate din zona. In anul 1622, pe vremea lui Stefan Tomsa al II-lea (1621-1623), satul Cristinesti intra in stapanirea manastirii Solca. Manastirea Solca stapaneste satul Cristinesti pana in 1625 cand, prin schimb, acesta intra in stapanirea Manastirii Sucevita (1625-1775).

Satul Costesti din lunca Siretului este atestat documentar prin actul dat de Stefan al II-lea Tomsa (1611-1615) manastirii Solca. La 18 martie 1615 Stefan Tomsa daruieste Manastirii Solca, ctitorita de el "satul numit Costesti pe raul Siret si mori pe apa Siretului cu toate hotarele si cu toate veniturile-fost ascultator de Ocolul si de curtile noastre din Botosani".

Manastirea Solca ii cere marelelui vornic Lupu Bals satul Milisauti, considerand neantemeiata detinerea lui, dar Bals totusi il stapaneste pana in anul 1760. Bals vinde Milisautiul de Sus manastirii Solca pe baza contractului din 20 ianuarie 1760. Satul s-a aflat sub aceasta stapanire pana in anul 1776.

La hotarnicia din anul 1782, Manastirea Solca prezinta actele de proprietate a 11 sate (in judetul Suceava), a patru munti (in tinutul Campulungului Moldovenesc) si a trei sate peste "cordun" (in Moldova).

Cei patru munti din Campu-lungul Moldovenesc sunt: Cucosul, Gaina, Porsescul si Botosul, foste proprietati ale Mariei Cananau si care, dupa "Zapisul de schimb" din 19 ianuarie 1775, sunt cedati de proprietara manastirii Solca, in schimbul mosiei Costesti de pe apa Siretului, Ocolul Botosanilor.

Acest hrisov este semnat de egumenul manastirii Solca, parintele Miftodie si de tot soborul manastirii si este intarit (la 9 februarie 1775) cu semnaturile mitropolitului Gavril al Moldovei, episcopului Leontie al Romanului, episcopului Dorofteiu al Radautiului si episcopului Inochentie al Husului.