Cuvantul rostit de Prea Fericitul Teoctist la Prima Conferinta a Comunitatilor Romanesti  din Europa organizata de Ministerul Afacerilor Externe prin Departamentul Romanilor de Pretutindeni condus de Secretarul de Stat, domnul Mihai Gheorghiu  

 

 

 

Iubiti frati si surori romani,

 

Este de inteles ca aceasta intalnire intre noi acum, si in locul acesta aici, sa fie strabatuta de anumite sentimente deosebit de importante si de multa caldura sufleteasca. Pentru ca este pentru prima data cand am prilej ca sa ne intalnim aici, sa va intampin chiar la resedinta noastra, a Patriarhiei Romane, intr-o situatie cum se cunoaste de multe preocupari pentru toata Europa, intr-o plina si adevarata efervescenta din care nu poate lipsi spiritualitatea, nu poate lipsi fiinta umana, orice fiinta umana care e constituita din materie si suflet.

 

 

Cultura Europei ca si cultura fiecarui popor ,  deci si cultura noastra romaneasca are la temelia ei credinta in Dumnezeu. Si fiind vorba de intalnirea cu mine, ca slujitor al Bisericii Ortodoxe Romane, asa,  cu atat mai mult este mai intens fiorul acesta, al dragostei de tara, al dragostei de randuielile, de invatatura bisericii care a stat la temelia dezvoltarii poporului roman, a frumusetilor noastre spirituale. Biserica a fost aceea care si in vremurile de cumpana grea pentru poporul roman, pe aria lui de dainuire, a fost prezenta prin preoti, prin slujitorii ei, prin slujitorii manastirilor,   prin manastirile ce au avut rolul de veritabile vetre de cultura si de credinta pe care-l au si in zilele noastre. As ilustra ideea aceasta ca  prima data noi ne intalnim intr-un loc care ar parea cumva ca este strain Bisericii ca loc material, in aceasta sala, in aceasta aula. Aceasta aula este acum a Patriarhiei Romane. Ea a fost cladirea Parlamentului Romaniei pana in 1992-1993, pana cand si noi am simtit libertatea de lucrare spirituala, duhovniceasca, pentru ca nu sunteti straini de cele ce s-au petrecut in cei 50 de ani de viata religioasa la noi in tara;  foarte multe lucruri care au ajuns pana la culmea rabdarii si a suferintei clerului si poporului nostru. Si ati luat cunostinta si ca acum este chiar o preocupare deosebita pentru documentele si a celor scrise in cei 50 de ani de dictatura atee, si de felul cum si clerul nostru ortodox a strabatut acei ani grei. Societatea noasta este dornica, pe buna dreptate, sa stie ce anume a adus nou sau cu ce a gresit. Ca omul daca este om - constituit din materie si din spirit - sigur aluneca in viata, poate sa alunece. Pentru ca numai ierarhii bisericii noastre, preotii la nivel de parohie si credinciosii stiu prin ce greutati s-a trecut ca sa se salveze esentialul. Dar biserica noastra avand la carma ei atunci un brat hotarat si o minte luminata, biserica a strabatut cu folos perioada aceea.

 

Si in perioada acelor 50 de ani - nu 10 sau 15 ani - 50 de ani grei, va marturisesc ca frate al fiecaruia dintre dvs. prezenti aici, ca am impartasit intrutotul potrivit anilor mei de slujire si anilor de viata si de experienta, si este normal ca sa fi cunoscut din fapte viata de atunci. Biserica noastra si atunci in vremea aceea, repet ea a fost in legatura cu toate Bisericile Ortodoxe surori, cu toate bisericile crestine din intreaga lume. Aici pe dealul acesta al Patriarhiei s-au adunat intaistatatorii bisericilor ortodoxe, cu totii in 1945 cand bunaoara s-au proclamat sfinti din neamul nostru romanesc. Nu se mai intamplase in istoria noastra bisericeasca - desi suntem popor crestin din nasterea noastra, desi marturiile din Dobrogea si din intreaga tara ne aduc evidente asupra organizarii vietii bisericesti si asupra Cuvantului lui Dumnezeu care a rodit in tara noastra - noi n-aveam sfinti romani. Eram singurii intre toate bisericile care nu aveam sfinti in calendarele universale. Si cand eram student la Teologie , profesorii nostri de-atunci deschideau cursurile, de obicei si conferinta de deschidere a cursurilor - atunci cand am intrat eu in 1940 - incepea cu subiecte de felul acesta,  ca o Biserica organizata de o Patriarhie autocefala cu o viata indelungata nu are in calendar nici un sfant roman. Desi au fost atatia martiri pe pamantul nostru, atatia martiri care au marturisit si au cazut si au murit in temnite , apoi in temnitele comuniste, dar vorbesc de perioada cealalta, ca s-a cerut aceasta canonizare de sfinti si s-a implinit in 1954-1955.  A  fost atunci din partea Bisericii noastre un act pilduitor si intaritor al legaturilor noastre cu celelalte Biserici Ortodoxe surori si altele cu care noi am pastrat legatura teologica, legatura culturala.  Si anul viitor,  vom avea Sibiul ca oras capitala a Europei,  datorita acestor legaturi si datorita actualelor situatii,  nadajduim,  de definitivare a acestor usi deschise ,  ca acum sa intre Romania in Europa deplin , incat as aminti ca Biserica noastra Ortodoxa Romana a depus straruinte multe.

 

Ca sa revin la acest locas  unde functiona Parlamentul Romaniei. Inainte de  a se cladi acolo actualul Palat al Parlamentului, unde ati avut adunare, aici a fost. Si-atunci am gasit actul prin care Mitropolitul Conon Aramescu Dornici,  la 1911,  facea scrisoare de protest Parlmentului si Guvernului Romaniei de atunci,  si s-a construit aceasta cladire,  aici la pridvorul Catedralei voievodale a Domnitorului Serban si a celorlalti domnitori. Si atunci,  pe baza acelei scrisori l-am obtinut din partea Guvernului cu staruinte foarte multe , a  trecut in folosul si uzul Patriarhiei. Acum suntem pe punctul de a se definitiva acest act ramanand cladirea toata in proprietatea Patriarhiei, avand prilejul sa ne intalnim aici periodic si cu oameni de stiinta, cu academicieni si organizatiile noastre bisericesti.

 

Biserica si-a reluat acum activitatile ei sociale care nu le avea inainte,  dar totdeauna in legatura cu bisericile celelalte si ortodoxe din lume,  dar si romano-catolice si protestante si anglicane si chiar cu celelalte culte. In Consiliul Mondial al Bisericilor am fost intotdeauna pe primul plan, chiar inainte in anii de dictatura si din punct de vedere teologic si activ in toate demersurile acestea ale noastre. Si regretam ca acest dialog intre cele doua biserici mari crestine din Rasarit si Apus se afla intr-o cumpana acum. Ne bucuram insa ca stirile care ne vin de la Patriarhia Ecumenica,  fac referire la reluarea dialogul acesta de catre o comisie interteologica pentru a continua legaturile noastre de unitate crestina. Aceasta este o lucrare cu totul deosebita. Fiindca va aflati pe vatra stramoseasca fiecare dintre dvs.,  altfel n-as fi indraznit sa abordez asemenea probleme,  dar ca sa vedeti ca gasiti inimi deschise la ierarhii nostri pe care-i cunoasteti deja de peste hotare, de peste tot. Aceste inimi sunt deschise - a noastra a Bisericii Ortodoxe - fata de bisericile celelalte ortodoxe fata de bisericile unde lucreaza ierarhii nostri si-n Europa, si-n America, si-n celelalte continente, totdeauna pastrand echilibrul acesta, pe de-o parte legatura canonica cu biserica intreaga pe plan ortodox in primul rand. Ne aflam intr-o activitate foarte vie de a pastra legaturile intre Bisericile Ortodoxe surori, de a le consolida si de a cauta ca pentru orice fel de pricina care ar interveni in calea noastra, sa gasim solutii de rezolvare, fie in lumina sfintelor canoane,  fie, si mai ales, in lumina realitatilor in care a intrat omenirea intreaga acum, si pe baza principiului foarte scump noua tuturor si in general omenirii intregi, acela al iubirii. Biserica Ortodoxa e biserica iubirii, biserica teologiei Sfantului Evanghelist Ioan care a spus ca Dumnezeu este iubire, o expresie deosebit de graitoare si incarcata cu multe izvoare ca noi sa gasim cai, in lumina iubirii crestine, de rezolvare intre noi. Deci de lucrul acesta avem datoria cu totii sa avem grija, de la locul acesta si din locul unde sunteti dvs. Asa ma bucur ca sunt si doamne intre dvs., intre crestinii care au venit. Romani de dincolo de hotarele tarii noastre pe care cu multa atentie ii tratam, cu multa grija ii tratam. Asa, aceeasi grija si dvs. va rog ca sa aveti acolo in departarile lumii.

 

Va putem comunica o situatie de care ne bucuram, ma bucura mult ca in tarile Europei noi suntem bine primiti, cum a spus Prea Sfintitul, cum s-a vorbit. Avem atatea marturii de dragostea care ni se acorda noua,  incepand cu Patriarhul Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu al Constantinopolului care ne-a oferit, pentru romanii din Istanbul, o biserica foarte frumoasa datorita relatiilor pe care le-am avut noi, dar si datorita vredniciilor inaintasilor nostri. O biserica care atunci cand a fost restaurata s-a descoperit marturia ca Brancoveanu, domnitorul martir este cel care a reparat si a restaurat de istov, adica din temelie, din tot ce se poate spune restaurarea unui monument istoric. Aceasta biserica este inchinata Sfintei Parascheva, a carei pomenire noi o avem astazi. Domnitorul Brancoveanu - care a umplut pamantul tarii noastre de asemenea perle ale culturii si ale credintei ortodoxe - ca si Stefan cel Mare, incepand cu Alexandru cel Bun si cu biserica de acolo,  cu sfintele moaste care le-adus de-atunci pentru a justifica independenta tarii.

 

Si-acum noi, din nou, avem sfinti proclamati din randul marilor Parinti ai Bisericii, marii dascali ai culturii noastre romanesti: Mitropolitul Grigorie Dascalul al Tarii Romanesti din secolul al XVIII-lea este trecut in randul sfintilor, Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, mari parinti de calitatea si marimea parintilor athoniti de la Muntele Athos, romani de-ai nostri care au fost trecuti in randul sfintilor. Iata sfintenia poporului nostru, sfintenia stramosilor nostri.

 

Avem acum de curand o manastire noua, intemeiata aici in Bucuresti in cadrul Institutului Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane cu hramul "Duminica Tuturor Sfintilor Romani", duminica ce este randuita de Sfantul Sinod dupa Duminica Tuturor Sfintilor - Hramul manastirii Antim, ctitoria marelui Mitropolit,  trecut si el in randul sfintilor. Este si  aceasta o ctitorie a noastra pe care o vom sfinti in una din duminicile urmatoare, inchinata sfintilor romani.

 

Ne aflati aici pe noi,  pe vatra stramoseasca - fara sa cedam locul smereniei unor laude, dar acestea sunt realitati, fratii mei - in plina stradanie de refacere a manastirilor, a bisericilor, a parohiilor, a invatamantului nostru teologic,  imaginea bisericii noastre este cea care se cuvine sa fie. Sigur avem inca multe de facut, cum se spune de obicei, dar la noi cu adevarat avem, pentru ca lucrarea bisericeasca nu este ceva cantitativ - ca am facut si gata. Trebuie o lupta continua , asa incat, am pastrat legatura aceasta cu romanii de pretutindeni, pentru ca am fost unul dintre cei care am vizitat celelalte biserici ortodoxe,  armene si  copte si  biserici  romano-catolice, pe toate continentele aproape, si peste tot ne-am intalnit cu fratii romani acolo si ne-au bucurat foarte mult cu zelul lor si cu jertfa lor, caci au facut biserici cu eforturile lor. Ati aflat acum ca  guvernul, la interventia noastra si a dvs., a ierarhilor de peste hotare, acorda un ajutor modest poate, dar important  si daca ar fi domnul ministru de externe,  i-as transmite aceasta multumire a noastra, a B.O.R., pentru ajutorul acesta care-i foarte pretios, mai ales acolo unde se afla romanii in minoritate, si din nefericire, sunt si cazuri din acestea. Eu fac un calduros apel si-n acelasi timp am si o frateasca rugaminte ca sa avem, dvs. de acolo sa aveti legaturi foarte bune si frumoase cu bisericile, cu crestinii din tarile unde va aflati. Aceste legaturi aduc roadele cele mai bogate, legaturile acestea de apropiere si de incredere.

 

A fost cineva la mine, nu stiu daca este aici, de la Madrid, si mi-a povestit cat de dornici sunt si credinciosii si preotii sa faca biserici si cata bunavointa gasesc in fata autoritatilor de stat. Au venit din Italia, din Peninsula Iberica, primari si demnitari care mi-au vorbit cu multa dragoste.

 

V-a spus poate IPS Mitropolit Serafim din Germania ca am pus piatra de temelie la o noua biserica in Berlin in luna mai,  si ca am pecetluit existenta Mitropoliei acolo,  recunoscuta de stat ca si celelalte Mitropolii ale celorlalte biserici ortodoxe surori cu resedinta la Nuerenberg. S-a salutat actul acesta cu mare bucurie de catre Eminentele lor,  cardinalii acestei tari, preotimea si a  bisericilor  anglicane,  a  bisericilor celelalte cu care avem relatii si in America  ,  si cu romanii de acolo,  de asemenea. Dar se cuvine, repet,  intre noi,  intre romani sa avem o disponibilitate de deschidere , prea suntem incercati uneori de sentimentul acesta de a cauta pricina din motive neimportante intre fratii romani din aceeasi tara sau din aceeasi zona. Daca altadata erau motive, poate indreptatite, dar acum noi lucram ca si dvs. acolo, cum vedeti aici, impreuna cu autoritatile de stat, biserica bucurandu-se de autonomie , de autonomie deplina, nu ca sub dictatura. Prima grija a noastra a fost ca sa imbunatatim, sa ne schimbam  constitutia noastra bisericeasca, ortodoxa,  statutul de organizare si functionare al Bisericii Ortodoxe Romane , si avem sedintele Sinoadelor permanent, de trei ori pe an. Cu probleme multe care vin din partea clerului, din partea manastirilor, din partea credinciosilor. Nu exista o distanta intre noi si credinciosi. Astazi am fost in mijlocul lor, la una din bisericile bucurestene inchinate Cuvioasei Parascheva si parca eram la Iasi, tumult de credinciosi, foarte multi credinciosi la biserica, si poate legati de biserica. Si oriunde ne indreptam suntem recunoscatori preotilor si monahilor si credinciosilor nostri pentru felul cum ei intampina apelurile noastre. Am trecut prin incercari, cum stiti cu totii,  foarte grele. Cu inundatiile, cu cutremurele, cu atatea si atatea greutati si-am facut apel la credinciosii nostri, desi si ei incercati de greutati , dar am avut bucuria sa facem si noi direct,  mitropoliile,  episcopiile, Patriarhia, case pentru sinistrati. PS Ciprian episcopul, unul dintre episcopii nostri de aici, a participat la inaugurarea unor case in zona Galatiului unde a fost prapad si in zona Vrancei. Acum se construiesc in zona Olteniei, in Dolj, de asemenea,  cu Fondul nostru pe care l-am continuat si il continuam la parohii. Apelul acesta este facut impreuna cu Societatea de Radiodifuziune.

 

Acestea au fost unele din aspecte care am socotit sa vi le prezint, mai mult zic ca le-am improvizat in fata dvs. Din prisosul inimii si al bucuriei care ne stapaneste cu prilejul acestei intalniri, sunt recunoscator Ministerului Afacerilor Externe ca a initiat aceasta intalnire, pentru prima data. Noi ne-am intalnit sporadic si cazurile pe care le-am avut, fie mergand acolo, fie aici venind, dar asa e mult mai frumos, mult mai bine. Este de dorit ca sa va ziditi unul pe altul sufleteste, ne indeamna Sfantul Apostol Pavel foarte frumos: "suportati sarcinile, greutatile, unii altora, ca asa impliniti legea lui Hristos" pentru ca rasar cateodata motive neinsemnate in comunitatile bisericesti,  ca si la noi acasa ne luptam mult cu aceasta interpretare gresita sau dezbinare care aduce pagube. Nu trebuie, mai ales acolo. Sa vada ceilalti duhul de intelegere, de deschidere a romanului, de o privire mai larga si mai departe a telurilor noastre care sunt atat de frumoase, ale Bisericii Ortodoxe Romane fie aici fie peste hotare oriunde ar fi. Asa incat va imbratisez cu toata dragostea si doresc ca aceasta intalnire sa aduca roade pentru Slava Sfintei Biserici, pentru slava credintei noastre care o maturisim si pentru bucuria noastra care e a tuturor. Nimic nu zideste in viata noastra ca impacarea, ca intelegerea, ca pacea. Sfintii Apostoli, cand citim epistolele lor, ne uimesc si acum cum se luptau cu unele pareri care apareau in diferite comunitati. Si ei stateau si vegheau si le stingeau cu duhul dragostei cu duhul iubirii. N-as gasi o alta valoare ca sa v-o pun la sufletul si inima dvs., din acest loc sfant al bisericii noastre, decat acest belsug de dragoste la care intotdeauna sa faceti apel, ca sa ziditi. Sa faceti intotdeauna din trei un singur gand. Din 50, din 100 un singur gand. Pareri pot fi multe, dar un singur gand sa domneasca. Asta e si principiul bisericii noastre, al sinodalitatii. Fiecare venim cu parerile noastre,  dar sa avem un singur gand si o singura hotarare pe care sa o respectam cu totii. Cu acest gand,  ma rog Bunului Dumnezeu sa va binecuvanteze pasii si preocuparile dvs., ale doamnelor care sunt prezente aici, pentru ca au disponibilitate mai mare, daca nu jignesc pe cineva. Ca in privinta ingaduintelor, cum stiu ele sa impace familia, numai cum stiu ele, asa ne sunt pilda si noua de multe ori. Bine ati venit si Dumnezeu sa va binacuvanteze pasii, gandurile, lucrarile dvs. Sa prosperati si in stiinta si in activitati si in tehnica in toate.

 

Va multumesc domnule ca ati participat alaturi de noi si Prea Sfintitului care a fost acolo si care va veni si maine. Fie Numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veci. Amin.

 

.