Intre monumentele de pe Dealul Patriarhiei, palatul resedintei, cu paraclisul alipit de el, ocupa un loc aparte, nu doar pentru ca este locuinta patriarhului, dar si pentru ca in decursul timpului a avut un rol important in desfasurarea istoriei noastre bisericesti. Cu toate acestea, resedinta nu s-a bucurat de o monogra­fie care sa inregistreze transformarile pe care le-a suferit de-a lungul timpului pana la infatisarea de astazi. Scurtele mentionari pe care le avem despre resedinta se contopesc cu cele ale catedra­lei, redand o parte din frumusetea acestui deal atat de laudat pana si in "Calatoriile" diaconului Paul din Alep.

 

Ridicata in prima sa forma odata cu bi­serica manastirii lui Constantin Voda Serban drept casa a staretiei, a devenit resedinta a mitropolitilor tarii dupa anul 1668, pe vre­mea mitropolitului Teodosie. Cladirea din secolul al XVII-lea nu s-a pastrat in forma originara, la vechea constructie adaugandu-se alte incaperi, indeosebi dupa anul 1928, cand a fost reconstruita si amenajata ca resedinta patriarhala. Din vechea constructie s-a conservat, cu infatisarea aproape neschimbata, doar pivnita cea mare, deasupra careia s-a cladit tra­peza, azi vesmantarie, si paraclisul.

Din examinarea planului pivnitei se constata ca resedinta avea initial forma dreptunghiulara si cuprindea un hol mare la intrare si trei incaperi de-a lungul fatadei principale, la care se vor adauga, la inceputul secolului al XVIII-lea, paraclisul si foisorul acestuia. Dintr-o catagrafie din 1810 aflam ca in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, locuinta mitropolitului era alcatuita din patru odai. Separat de acestea mai existau o pereche de case de zid, alte cinci odai si diverse constructii pentru nevoile gospodaresti in curtea a doua a Mitropoliei (grajd, patul, magazie, etc). In aceeasi catagrafie se mai spune ca in anul 1796 se mai facura de iznoava alte trei incaperi in "curtea cea mare", probabil adausuri la locuinta mitropolitului.

In timpul mitropolitului Nifon (1850-1875) s-a construit aripa de nord-est, existenta si astazi, cu unele modificari facute de patriarhul Justinian, intre 1960-1962, si amenajata in camin arhieresc. In 1882, sub Calinic Miclescu (1875-1886), s-a amenajat o marchiza cu geamlac la intrarea principala si s-a inchis cu geamuri foisorul de langa paraclis, iar in 1885 s-a construit un balcon spre gradina si s-a adaugat un etaj la cladirea chiliilor. Mitropolitul Iosif Gheorghian (1886-1893 si 1896-1909), pe langa unele reparatii la acoperis si la mar­chiza intrarii principale, a amenajat in 1904, din cele trei incaperi alaturate de la fatada, prin suprimarea unor ziduri, o camera mai mare, cu ornamentatii, folosita ca sala de receptii.

Transformari radicale si constructii de noi incaperi s-au facut intre 1928-1931 de catre patriarhul Miron Cristea (1925-1939), cand s-a adaugat pe latura de vest un nou si incapator corp de cladire. Aceasta noua aripa a resedintei, cu parter, etaj si mansarda, cuprinde sala sino­dala, birouri, coridoare si vestibuluri, cabinetul patriarhului, biblioteca, camere pentru ierarhi, terasa la etaj cu vedere in curtea interioara, bal­coane, foisoare, dependinte.

Palatul resedintei se compune, asadar, din doua parti, cladite in timp, care fac corp comun: aripa veche, de pe latura de est, ramasa din vechile constructii ridicate inainte de sfarsitul secolului al XVII-lea, cu adaugirile din secolul al XIX-lea pe latura de nord-est, si aripa noua, spre vest, construita de primul patriarh Miron Cristea. In ansamblul sau, palatul a avut de suferit de pe urma cutremurelor de pamant, a unor carente ale terenului de fundare, cat si a schimbarilor de umiditate din cauze naturale. De aceea, atat aripa veche, cat si cea noua a cladirii au cunoscut repetate consolidari si imbunatatiri pe vremea patri­arhilor Justinian, Iustin si Prea Fericitului Parinte Teoctist.

Constructia aripii noi a rese­dintei a inceput in 1928, dupa planurile arhitectului George Simotta, cheltuielile constructiei fiind acoperite din bugetul statu­lui. Diriginte de santier a fost chiar arhitectul proiectant, iar antrepre­nor si constructor inginerul Aurel Ioanovici din Bucuresti, care a lu­crat in baza unui contract incheiat cu Patriarhia, la 8 iunie 1928.

In cursul anului 1927 s-au daramat odaile vechi si anexele gospodaresti ce cadeau pe ampla­samentul noii constructii, iar intre 1928-1930 s-a ridicat aripa noua. Datorita slabirii terenului, a fost nevoie de un zid de sustinere pe latura de nord a dealului, dinspre bulevardul Regina Maria, pe o lun­gime de 50 metri, cu fundatie de beton armat si contraforti, spre a se evita deplasarea cladirii spre panta. Turnul din coltul de nord-vest a ridicat mari probleme constructo­rilor, caci la saparea fundatiei s-a gasit pamant de umplutura, cu cavitati (goluri), pana la adanci­mea de 5 metri. Pentru rezistenta turnului, fundatia s-a asezat la 9 metri adancime, socotita de la parterul existent, pe un radier de beton armat de 0,90 m grosime. Turnul s-a zidit separat si a fost legat prin beton armat de restul cladirii.

In 1930, s-a restaurat si adaptat aripa veche, amenajandu-se un hol la intrarea principala si o sala de receptii, cu plafonul lucrat cu lunete, dupa planurile arhitectului Simotta, un specimen deosebit de interesant de arhitectura veche romaneasca. In 1931 s-a facut legatura intre aripa veche si cea noua.

Tot acum, s-au facut lucrari de tamplarie (usi, ferestre, pervaze), de utilitati sanitare, apa curenta si iluminat electric, cu lampi si candelabre, iar pentru incalzire s-a instalat o centrala termica (cazane si pompe). S-a adus mobilier si jilturi din lemn de stejar, lucrate artistic, in stil bizantin, cu stema Patriarhiei, covoare de la Manastirea Tiganesti si de la Constantinopol, precum si icoane, tablouri si diferite lucrari de arta pentru impodobirea incaperilor si coridoarelor. Deasupra, pe bolta, s-a montat o cruce de fier, lucrata dupa desenul arhitectului Simotta, iar la intrare doua lampi din fier forjat.

Lucrarea, inceputa in iunie 1928, a fost definitiv terminata in martie 1931. La incheierea lucrarilor, pe peretele interior de deasupra usii de la intrarea principala s-a fixat o placa de marmura cu inscriptia: "Ispravitu-s-a zidirea acestui nou palat, facut cu ajutor din visteria tarii, intre anii 1927-1931, de catre IPS Arhiepiscopul Bucurestilor, Mitropolitul Ungrovlahiei Miron Cristea, Patriarhul Romaniei, dupa planurile arhitectului George Simotta, fiind intreprinzator ing. Aurel Ioanovici, si ramanand din vechea cladire vestitul paraclis, cu foisorul de langa el, si cateva odai reinnoite si adaptate din temelie."

Si patriarhul Justinian Marina (1948-1977) si-a indreptat atentia catre palatul resedintei, facand intre anii 1955-1963 importante lucrari de restaurare si restructurare interioara, pe baza proiectelor intocmite de arhitectul Dumitru Ionescu-Berechet.

Holul de la intrarea principala a fost com­plet restaurat si consolidat. S-a refacut semibolta stanga, deteriorata de schijele unei bombe cazute in 1944 in fata resedintei, si s-au inlocuit coloa­nele din piatra artificiala ale arcadei cu altele din marmura rosie de Sebes, cu o frumoasa orna­mentatie a bazelor si capitelelor.

Bolta si arcadele holului au fost impodobite cu chipurile unor sfinti romani si sfinti cu moaste in tara noastra, si cu scene reprezentative ale vietii bisericesti din toate provinciile romanesti, intre care si distru­gerea manastirilor ortodoxe din Transilvania, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, din ordinul Curtii Imperiale din Viena. Pe peretii holului, in partea de jos, s-au fixat panouri de lemn sculptate cu aspecte din viata clerului de mir si a clerului monahal.

Incaperile din dreapta intrarii principale, in prelungirea laturii de nord-est, zidite de mitro­politul Nifon si reparate de patriarhul Miron, au fost restaurate si amenajate in Camin arhieresc pentru gazduirea ierarhilor pe timpul sedintelor Sfantului Sinod, avand un salon la mijloc, cu iesire in foisorul de pe latura de sud.

Sala de receptii de la intrarea principala a fost restaurata si impodobita pe bolti cu chipurile unor ierarhi romani. Ornamentata cu lambriuri de lemn si inzestrata cu biblioteca si mobilier sculptat, aceasta sala a fost transformata de patriarhul Justinian in cabinetul sau de lucru.

Si Sala Tronului, cum i-a zis patriarhul Miron Cristea, paralela cu sala de receptii, a fost restaurata si consolidata. Cele 6 coloane de sus­tinere din aceasta sala, din ciment buceardat, au fost inlocuite cu altele din marmura de Caprior, cu bazele, fusul si capitelurile sculptate artistic. Impodobita cu mobilier de lemn sculptat si ornamen­tat cu imagini din viata bisericeasca, ea a primit destinatia de sala de sedinte a Sfantului Sinod, cum este pana astazi, fiind numita Sala Sinodala.

La intrarea de pe latura de sud, din aleea ce coboa­ra in strada 11 Iunie, prin care se patrunde in curtea interioara, in locul vechiu­lui gang s-a montat o usa sculptata de lemn, intr-un ancadrament din piatra de Baschioi, decorat dupa un model inspirat din chenarul usii paraclisului, avand la partea superioara icoana Mantuitorului Hristos in mozaic. Curtea interioara, in supra­fata de 70 mp, a fost pavata cu trotuoare de marmura, in locul vechii pardoseli din asfalt si ciment cu borduri de mozaic, iar bazinul fantanii arteziene din mijlocul curtii a fost placat cu marumura alba.

Totodata, pe trei laturi ale curtii interioare, unde arhitectura cladirii a ingaduit, s-au montat 8 coloane de piatra de Albesti, cu fusuul si capitelurile frumos sculptate, cum se vad si astazi, si s-au pardosit cu placi de marmu­ra coridoarele deschise ale terasei de la etaj, care dau in curtea interioara. La parterul aripii noi, pe latura de sud, prin suprimarea unor ziduri, a rezultat o spatioasa sala de mese (trapeza) si s-au amenajat camere pentru ierarhi, pe langa cele din aripa veche.

S-au facut lucrari de completare si modificare la instalatia de incalzire centrala, de alimentare cu apa, la utilitatile sanitare si la reteaua electrica. S-au zugravit tavanele si peretii unor incaperi si s-au inlocuit tiglele sparte de pe acoperis, invelitorea de tabla a caminului arhiresc a fost inlocuita in mare parte si vopsita in totalitate. S-au facut peste tot jgheaburi si burlane noi din tabla aramita pentru scurgerea apei. S-au pus vitrouri noi la ferestre si s-au restaurat cele existente, si a fost inzestrata resedinta cu obiecte de valoare artistica, mobilier, covoare, tablouri, basoreliefuri.

In sfarsit, s-a asfaltat trotuarul si s-a refacut tencuiala si zugraveala peretilor exteriori, atat la fatada dinspre catedrala si aleea de trecere in strada 11 Iunie si catre parc, cat si in curtea interioa­ra, si s-a inlocuit pardoseala de marmura sparta de la terasa intrarii principale, cu alta noua, tot de marmura.

Unele imbunatatiri la palatul resedintei a fa­cut si patriarhul Iustin Moisescu (1977-1986). intre altele, a consolidat prin suprabetonare, dupa cutremurul din martie 1977, bolta salii de receptii, transformata de patriarhul Justinian in cabinet de lucru, dupa proiectul inginerului C.Pavelescu, a reparat si tencuit fatada exterioara si a facut unele adaptari la demisolul Caminului arhieresc. Tot acum s-a schimbat si destinatia unor incaperi. Astfel, biroul de lucru al patri­arhului a fost mutat pe latura de vest si secreta­riatul in coltul de sud-vest al resedintei, iar in fostul cabinet, numit acum Salonul "Patriarhul Justinian", s-a amenajat un muzeu.

Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, drept recunostinta pentru ajutorul lui Dumnezeu de a nu fi cedat in fata presiunilor dictaturii, salvand palatul resedintei de la primejdia demolarii, si in semn de cinstire adusa inaintasilor, a initi­at, incepand din anul 1994, ample lucrari de consolidare, modernizare si extindere a spatiilor existente, dupa cum urmeaza:

La Caminul arhieresc, din prelungirea aripii de nord-est, s-a consolidat zidaria, prin turnarea unui planseu de beton ar­mat si s-a refacut sarpanta, s-au modernizat incaperile de la parter si s-au amena­jat noi camere la demisol, iar pentru comunicarea cu parterul, s-a construit intre nivele, din simetria spatii­lor, o scara cu casa ei si un foisor, cu coloane din piatra naturala.

Constatandu-se slabi­rea terenului pe latura de nord a dealului, cu tendinte de deplasare, punand in pri­mejdie stabilitatea cladirii, s-au implantat un numar de 32 piloti forati, cu diametrul de 0,50 m, pana la adancimea de 12 metri, legati intre ei si de cladire prin grinzi de beton, verticale si orizontale (stalpi si centuri).

Urmare acestor lucrari de consolidare au rezultat unele spatii noi pe latura de nord a cladirii. Astfel, s-a prelungit cu 5 metri absida de nord a holului de la intrare, realizandu-se doua frumoase abside laterale, in continuarea boltilor existente - folosindu-se aceleasi ferestre si vitralii - unde s-au zugravit in tempera scene evocatoare ale jertfelor Ortodoxiei romanesti in inchisori­le comuniste si ale suferintelor demolarii unor biserici, pecum si imagini din Revolutia din decembrie 1989 si din timpul canonizarii unor sfinti romani, in iunie 1992. De asemenea, s-a extins si amenajat sala de repetitii pentru coralele Patriarhiei de la demisol.

Tot pe latura de nord s-a construit o sala cu coloane si cerdac - avand in loc de pereti stalpi de beton armat si la colturi diafragme de beton armat - impodobita cu pictura pe bolta si pereti, si camere la mansarda pentru personal.

In continuare, pe aceeasi latura de nord, pe terenul consolidat cu un sistem de piloti forati din beton armat de tip contrafort, care reazema cladirea existenta, si pe structura superioara a acestor piloti, s-a cladit noua sufragerie pentru ierarhi si oaspeti, de circa 64 mp, cu plafonul casetat, in ton cu arhitectura existenta, infrumu­setata cu un balcon brancovenesc, ornamentat cu coloane de piatra naturala, si s-a extins oficiul necesar acesteia, iar dedesubt, s-a construit su­frageria de serviciu, concomitent cu amenajarea curtii de acces.

Importante lucrari de intretinere si infrumusetare s-au facut in Sala Sinodala, la coridorul dintre holul principal si sufrageria noua, precum si in Sala Muzeu "Patriarhul Justinian". Totodata, s-au realizat lucrari de consolidare si restaurare pe laturile de vest si de sud ale cladirii, la Cabinetul Patriarhal, la Secretariat si la scara de acces, la sufrageria mare (trapeza) de la parter, precum si la camerele ierarhilor, cu spatiile aferente.

De asemenea, s-a remediat instalatia electrica, de incalzire, de apa si canalizare, s-au refacut tencuielie exterioare la aripa de sud, de vest si de nord, incinta a fost complet restaurata, iar intreaga cladire a fost invelit din nou cu tabla de arama.

Cand toate aceste lucrari au fost incheiate, ele au fost sfintite in ziua de 4 decembrie 2001, in cel de al XV-lea an de slujire patriarhala a Prea Fericitului Parinte Teoctist.

Gheorghe Vasilescu

• Biserica Udricani
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserici din Bucuresti cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva
  Publicat in : Sfanta Cuvioasa Parascheva
• Catedrala Sfantul Iosif
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Domnita Balasa
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania