Despre virtute si desavarsire


Despre virtute si desavarsire

Virtutea este o manifestare a cunostintei, iar cunostinta este o putere sustinatoare a virtutii (Sf. Maxim Marturisitorul).

Virtutea este hrana sufletului (Avva Evagrie Ponticul).

Priveste la cinstea pe care au primit-o toti sfintii si, imitandu-i, vei fi atras incet, incet spre virtute (Avva Isaia Pustnicul).

Prin virtuti innoim sufletul nostru (Sf. Simeon Nnoul Teolog).

Oprirea pe calea virtutii este inceputul pacatului (Sf. Maxim Marturisitorul).

Nu vei putea ajunge la virtutile mai mari, de nu vei atinge varful celor ce-ti stau in putere (Avva Ilie Ecdicul).

Toate virtutile sunt legate intre ele. Sunt un lant duhovnicesc, una atarna de cealalta (Sf. Macarie cel Mare).

Mai usor contractezi viciul decat virtutea; dupa cum mai usor te molipsesti de o boala, decat sa-ti recapeti sanatatea (Sf. Grigorie de Nazianz).

Fiinta tuturor virtutilor este Insusi Iisus Hristos (Sf. Maxim Marturisitorul).

Omul se deosebeste de animale prin ratiune si prin virtute. Virtutea nu e posibila fara libera alegere (Origen).

Nu se poate ajunge la masura nici unei virtuti daca nu se sarguieste cineva toata viata (Sf. Ioan Damaschin).

Omul virtuos nu este atras la fapta buna nici de frica ghenei si nici de Imparatia Cerurilor, ci de insasi dragostea de fata de Hristos (Sf. Ioan Hrisostom).

Virtutile, tocmai ca si stiinta si arta, se castiga prin deprindere, prin practicare (Sf. Vasile cel Mare).

Focul pacatului se stinge prin apa curata a virtutii (Sf. Ioan Hrisostom).

Atunci sa socotesti ca ai virtute adevarata, cand vei dispretui cele de pe pamant cu desavarsire, avand prin constiinta curata inima gata sa calatoreasca spre Domnul (Cuviosul Teognost).

Dintre averi, singura virtutea nu se poate instraina, ramanand langa cel ce o are si in viata, si dupa moarte (Sf. Vasile cel Mare).

Pe calea virtutii, pe masura ce vei pasi, in aceeasi masura ti se va parea calea mai usoara (Sf. Ioan Hrisostom).

Precum rodul neascultarii este pacatul, asa rodul ascultarii este virtutea (Sf. Maxim Marturisitorul).

Cel mai mare viciu este de a voi sa pari virtuos fara sa fii (Sf. Vasile cel Mare).

Inceputul virtutilor este frica de Dumnezeu, iar sfarsitul este dragostea (Avva Ilie Ecdicul).

Omul devine asemenea cu Dumnezeu prin virtute (Sf. Grigorie De Nyssa).

Nu vei putea sa vezi fata virtutii pana mai cugeti cu placere la cea a pacatului (Avva Ilie Ecdicul).

Mai mare decat toate virtutile este dreapta socoteala, care este imparateasa virtutilor (Sf. Ioan Damaschin).

Daca nu poti sa fii soare, fii macar stea, numai sa te ridici sus, lasand pamantul. E mai bine sa sporesti cat de putin in virtute, decat deloc (Sf. Ioan Pustnicul).

Virtutea se naste prin instrainare de bunavoie a sufletului de trup (Sf. Maxim Marturisitorul).

Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii (Sf. Talasie Libianul).

Virtutea este inainte-mergatoare adevaratei intelepciuni (Sf. Maxim Marturisitorul).

Virtutea adevarata are ca rod nepatimirea si cunostinta (Cuviosul Teognost).

Ascunzandu-ti virtutea, nu te mandri, ca si cand ai implini dreptatea. Caci dreptatea nu sta numai in a ascunde cele frumoase, ci si in a nu gandi nimic din cele oprite (Sf. Marcu Ascetul).