Despre priveghere

• « Inapoi
• Inainte »

Despre priveghere

Privegherea este calea pe care merg toate virtutile. Ea pazeste mintea de orice nalucire (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Fara cea mai severa priveghere asupra lui insusi, omul nu poate spori in nici o virtute (Avva Agaton).

Alunga placerile cu osteneala privegherilor. Ajuta-ti tie intai si apoi altora (Cuviosul Filotei Sinaitul).

Rugaciunea are nevoie de priveghere, precum lampa de lumina facliei, a fitilului (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Cine-si petrece vremea privegherii in vorbe desarte, acela ar face mai bine daca ar petrece-o dormind (Avva Isaia Pustnicul).

Pamantul nelucrat este plin de maracini, iar sufletul neveghetor, de dorinte necurate (Sf. Talasie Libianul).

Daca-ti vei aduce aminte intotdeauna de slabiciunea ta, atunci niciodata nu vei calca hotarul privegherii (Sf. Isaac Sirul).

Cine privegheaza cu ochii sa privegheze si cu inima; cine se roaga cu duhul sa se roage si cu mintea, fiinca este cu totul nefolositor a priveghea cu ochii in timp ce sufletul doarme (Sf. Niceta de Rimesiana).

Felurile privegherii: 1. Sa-ti supraveghezi imaginatia, pentru ca satana sa nu poata fauri ganduri mincinoase.

2. Sa pastrezi o tacere adanca a inimii, o liniste din partea oricarui gand, in rugaciune.

3. Sa chemi cu smerenie neincetat pe Domnul Iisus Hristos in ajutor.

4. Sa-ti aduci aminte neincetat de moarte (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Dumnezeu ne-a ascuns ziua cea una, ca sa priveghem in toate zilele (Fericitul Augustin).

Privegherea este arta duhovniceasca, care izbaveste cu totul pe om, cu ajutorul lui Dumnezeu, de cugetele si cuvintele patimase si de faptele viclene (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Privegherea se aseamana scarii lui Iacov, deasupra careia sta Dumnezeu si pe care umbla sfintii ingeri.

Privegherea sterge din noi tot raul. Ea taie vorbaria, clevetirea si toata lista relelor (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Privegherea este fixarea staruitoare a gandului si asezarea lui in poarta inimii, ca sa priveasca gandurile hotesti care vin, si da semnalul pentru lupta (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Privegherea si rugaciunea se sustin una pe alta. Caci atentia suprema vine din rugaciune neincetata, iar rugaciunea din atentie suprema (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Caci nu e bine ca cei ce au in ei cuvantul cel treaz sa doarma toata noaptea (Clement Alexandrinul).

Precum zapada nu va naste flacara, apa nu va naste foc sau spinul smochine, tot asa nu se va elibera mintea de ganduri, de cuvinte si de fapte dracesti, daca n-a curatit cele dinlauntru si nu uneste rugaciunea cu privegherea (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Sa umblam cu toata luarea aminte a inimii pe caile lui Dumnezeu. Caci privegherea si rugaciunea, intovarasite in fiecare zi, se misca asemenea carutei de foc a lui Ilie, ducandu-ne in inaltimile ceresti (Cuviosul Filotei Sinaitul).

Daca omul dinlauntru petrece in priveghere, este sa-l pastreze si pe cel din afara (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Atat timp cat te afli in trup, sa nu fii fara de grija si sa nu te increzi in tine insuti, chiar daca ai simti uneori o eliberare de patimi, caci vrajmasul intrerupe uneori navalirea, cu intentii viclene, pentru un timp oarecare, pentru ca noi sa slabim ravna si privegherea. Atunci se arunca asupra noastra cu mai multa furie, ca sa ne rostogoleasca in pacate grele (Avva Isaia Pustnicul).

Frica de Dumnezeu si mustrarea primesc intre ele intristarea. Iar infranarea si privegherea se insotesc cu durerea (Sf. Marcu Ascetul).

• « Inapoi
• Inainte »