Despre manie

• « Inapoi
• Inainte »

Despre manie

Hrana focului sunt lemnele, iar hrana celui manios este mandria mintii (Sf. Efrem Sirul).

Curateste-ti mintea de manie, de amintirea raului si de ganduri urate. Atunci vei putea cunoaste salasluirea lui Hristos in tine (Sf. Maxim Marturisitorul).

Gandurile unui om manios sunt pui de vipera care devoreaza inima celui care le-a nascut (Sf. Nil Sinaitul).

Nu este asa de mare folosul de pe urma postului, cat e de mare paguba maniei (Avva Moise).

Maniosii nu pot ajunge la cunoasterea lucrurilor duhovnicesti si la lumina Dumnezeiasca (Sf. Casian Romanul).

Mania este impletita cu amintirea raului. Cel ce tine minte raul este nelegiuit (Sf. Maxim Marturisitorul).

Mania este ciuma rugaciunii (Avva Evagrie Ponticul).

Mania este o betie. Nenorocirea acelora care sunt beti fara sa se fi imbatat de vin (Sf. Vasile cel Mare).

Maniosul este un epileptic sufletesc (Sf. Ioan Scararul).

Mania este o firma care arata ce este omul, chiar impotriva lui (Sf. Grigorie Teologul).

Mania este semnul vadit al celor ce nu cinstesc pe Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).

Mania este in om o groapa pentru el; cine si-a frant mania, acela a trecut aceasta groapa (Sf. Efrem Sirul).

Mania este un primejdios sfatuitor pentru oricine. Tot ce se intreprinde la manie nu e niciodata chibzuit (Sf. Grigorie Teologul).

Mania este avocatul poftei (Sf. Maxim Marturisitorul).

Mania nu trebuie sa fie cu cei ce se roaga. Ea este veninul serpilor (Avva Evagrie Ponticul).

Mania orbeste ochii sufletului si nu-l lasa sa vada Soarele Dreptatii (Sf. Casian Romanul).

Mania se da pe fata mai mult si mai des ca oricand atunci cand auzim cuvinte de contradictie, de demascare si de ponegrire din partea aproapelui. Toate acestea nu-l atata pe adevaratul crestin, asa cum laudele de la altii nu-i inalta inima (Sf. Marcu Ascetul).

Maniosul nu poate deosebi lucrurile rele de cele bune (Sf. Casian Romanul).

Ce poate fi mai manios decat un om manios fara incetare? (Sf. Ioan Hrisostom).

Mania obisnuieste mai mult decat celelalte patimi sa tulbure si sa zapaceasca sufletul (Sf. Diadoh al Foticeei).

Duhul Sfant fuge din credinciosii maniosi (Sf. Casian Romanul).

Daca cineva s-ar infrana de la mancaruri si bauturi, dar prin gandurile sale ar intarata mania, acela se aseamana cu o corabie ce calatoreste pe mare avand pe dracul carmaci (Avva Evagrie Ponticul).

Niciodata si nicaieri nu gaseste diavolul un loc mai propriu si mai potrivit pentru el ca in manie si dusmanie (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce se manie si tine minte raul, oricat ar iubi rugaciunea, nu este nevinovat. Caci este asemenea celui ce vrea sa aiba vederea agera, dar isi tulbura ochiul (Avva Evagrie Ponticul).

Nu este biruinta mai mare decat sa-ti birui mania si iutimea (Sf. Tihon).

E mai bine sa tai mania printr-un zambet, decat sa te infurii ca o fiara neimblanzita (Sf. Efrem Sirul).

A te mania este in firea omului, dar ca sa inabusi mania este in firea crestinului (Fericitul Ieronim).

Nu ingadui maniei sa se ridice pana la gatlejul tau (Avva Isidor).

Maniosul, chiar de ar scula vreun mort, nu este primit de Dumnezeu (Avva Agaton).

Unde sunt rautatea si mania, acolo nu vine in zadar duhul blandetii (Sf. Ioan Hrisostom).

Iubirea este fraul maniei (Avva Evagrie Ponticul).

Mania, cand este supusa si ascultatoare fata de minte, este asemenea cainelui langa cioban (Sf. Vasile cel Mare).

O mare linistita e o priveliste placuta, dar o stare pasnica a duhului e si mai placuta (Sf. Nil Sinaitul).

Nimic nu umple cugetul de necuratie ca mania (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce se manie isi omoara sufletul (Sf. Efrem Sirul).

Cel mandru este si manios (Sf. Teofilact).

Mania este un foc. Mania este o betie mai cumplita decat cea a vinului (Sf. Ioan Hrisostom).

Scopul diavolului este ajutat foarte mult de mania noastra. Mania este vinul serpilor (Avva Evagrie Ponticul).

• « Inapoi
• Inainte »