Despre pocainta

• « Inapoi
• Inainte »

Despre pocainta

Cel ce se pocaieste cum se cuvine nu va respinge osteneala pentru pacatele vechi, ci isi va castiga printr-insa indurarea lui Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul).

Nimeni nu e atat de bun si de milos ca Domnul; dar nici El nu iarta pe cel ce nu se pocaieste (Sf. Marcu Ascetul).

Cel ce a pacatuit nu va putea scapa de rasplata decat printr-o pocainta corespunzatoare cu greseala (Sf. Marcu Ascetul).

Precum mancam, bem, graim si auzim, tot asa de firesc suntem datori sa ne pocaim (Sf. Marcu Ascetul).

Pocainta este o intoarcere de la cele din afara de fire, la cele dupa fire; de la diavol la Dumnezeu (Sf. Ioan Damaschin).

Pocainta este o tocmeala intre om si Dumnezeu; omul da pacatul si Dumnezeu da iertarea (Sf. Ioan Hrisostom).

Pocainta este scara care ne urca de acolo de unde am cazut (Sf. Efrem Sirul).

Pocainta este o mare intelepciune (Pastorul lui Herma)

Pocainta trebuie sa se faca in cursul intregii vieti (Sf. Vasile cel Mare).

Nu vom fi pedepsiti si osanditi in veacul viitor pentru ca am pacatuit, ci fiindca, pacatuind, nu ne-am pocait si nu ne-am intors din calea cea rea la Domnul (Cuviosul Teognost).

Nu exista pacat de neiertat, in afara pacatul nepocait (Sf. Isaac Sirul).

Marturisirea faptelor rele este inceputul faptelor bune (Fericitul Augustin).

Daca sufletul se va invinovati inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu il va iubi (Avva Pimen).

Daca n-ar fi pocainta, n-ar fi nici cei ce se mantuiesc (Avva Isaia Pustnicul).

Pacatul este un rau grozav, de altfel de netagaduit. Este un rau grozav pentru cel ce tine in sine pacatul, dar lesne de vindecat pentru cel ce-si scoate pacatul prin pocainta (Sf. Chiril al Ierusalimului).

Pocainta naste pazirea poruncilor; iar pazirea poruncilor aduce curatia sufletului (Sf. Talasie Libianul).

Sa fim niniviteni, iar nu sodomeni, sa ne pocaim de pacat, ca sa nu pierim cu pacatul (Sf. Grigorie Teologul).

Pocainta aduce viata, nepocainta aduce moartea (Pastorul lui Herma).

Pocainta are doua fete: ea priveste la cele trecute si la cele viitoare; la cele trecute ca sa-ti plangi pacatele facute, iar la cele viitoare ca sa nu le mai faci (Sf. Grigorie Teologul).

Pacatul marturisit devine mai mic, cel nemarturisit se face mai mare (Sf. Ioan Hrisostom).

Daca noi ne indureram pentru cei morti, atunci cine va fi atat de nesimtit sa nu-si planga sufletul sau mort ? (Sf. Ioan Pustnicul).

Cel mai sigur semn dupa care fiecare pacatos ce se pocaieste poate cunoaste daca intr-adevar pacatele lui sunt iertate de Dumnezeu este ura si scarba pe care o simtim fata de toate pacatele, in asa fel incat dorim mai bine sa murim decat sa pacatuim de buna voie inaintea lui Dumnezeu (Sf. Vasile cel Mare).

Orice pacat se savarseste pentru placere si orice iertare pentru pacate se dobandeste prin pocainta (Sf. Talasie Libianul).

Aprinde faclia pocaintei ! Pleaca-te cu ravna ! Cauta-ti comoara ascunsa printre patimile pamantesti. Cand o gasesti, ridic-o si pastreaz-o ! (Sf. Asterie al Amasiei).

Nu spune: "Astazi voi pacatui, iar maine ma voi pocai !" Mai bine e sa ne pocaim astazi, pentru ca nu stim de vom trai pana maine (Sf. Efrem Sirul).

Daca Dumnezeu isi amana pedeapsa, atunci tu nu-ti amana intoarcerea (Fericitul Augustin).

Cel ce iscodeste pacatele altora sau judeca din banuieli pe fratele sau inca nu a pus inceput pocaintei si cunoasterii pacatelor sale (Sf. Maxim Marturisitorul).

Cel ce se pocaieste dupa ce a gresit nu este vrednic de plans, ci vrednic de fericit, ca unul ce a trecut in ceata dreptilor (Sf. Ioan Hrisostom).

Pocainta este necesara, dupa cum sunt necesare medicamentele pentru cei bolnavi (Sf. Niceta de Rimesiana).

Sa te rusinezi de pacat, nu de pocainta; pacatul e rana, pocainta este vindecarea (Sf. Ioan Hrisostom).

Atat pentru cele mici, cat si pentru cele mari, pocainta ramane neterminata pana la moarte (Sf. Marcu Ascetul).

Cel care, in nadejdea ca se va pocai, va aluneca savarsind a doua oara pacatul de care s-a pocait, acela se poarta fata de Dumnezeu cu viclenie (Sf. Isaac Sirul).

Atunci este folositoare pocainta, cand are putere pocaitul sa se indrepteze (Sf. Asterie al Amasei).

• « Inapoi
• Inainte »