Sfantul Grigorie Decapolitul


Sfantul Grigorie Decapolitul

Manastirea Bistrita - Valcea (sec. VIII)

Cel mai scump odor duhovnicesc al Olteniei este racla cu moastele Sfantului Grigorie Decapolitul de la Manastirea Bistrita - Valcea. Ctitorie mare, din secolul al XV-lea, fondata de boierii Craiovesti, Manastirea Bistrita a avut un important rol duhovnicesc de-a lungul celor cinci secole de existenta. In centrul activitatii sale duhovnicesti au stat dintotdeauna moastele Cuviosului Grigorie Decapolitul.

In jurul sfantului s-au adunat generatii intregi de calugari iubitori de Hristos, care se straduiau dupa puteri sa-i urmeze nevointa. Aici alergau boierii, sfetnici ai voievozilor, si insisi domnitorii ca sa se roage si sa ceara ajutorul sfantului. In jurul lor ingenuncheau taranii nostri iubitori de Dumnezeu, si-i cereau usurare in boli, mangaiere si cele de folos in viata.

Sfantul Grigorie Decapolitul

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul sunt dintre cele mai vechi din tara, dupa cele de la Suceava, si sunt foarte cinstite de credinciosi, mai ales de cei din zona subcarpatica. Iar pentru credinta lor, ca si pentru petrecerea ingereasca a Cuviosului Grigorie, aici se fac numeroase minuni. Sfintele lui moaste sunt intregi si binemirositoare. Ele se afla in racla de argint, in partea stanga a naosului, unde se fac zilnic rugaciuni de lauda si de cerere in cinstea Sfantului Grigorie, pentru mangaierea credinciosilor.

Scurt istoric

Sfantul Grigorie Decapolitul era de loc din Isauria - Asia Mica, grec de neam, nascut in secolul al VIII-lea. Din tinerete, renuntand la casatorie, s-a dus la manastire si a ajuns calugar desavarsit. Apoi, pe vremea iconoclasmului, a marturisit despre sfintele icoane in multe cetati: Bizant, Isauria, Roma si Tesalonic. La batranete s-a urcat singur pe Muntele Olimpului si a sihastrit acolo in mari si grele nevointe, in ispite si lupte de la diavoli. Apoi, imbolnavindu-se de hidropica, a coborat din munte si s-a savarsit la Constantinopol, in secolul al IX-lea. Cuviosul Grigorie, zis si Decapolitul, a fost preot, mare pustnic si nebiruit aparator al sfintelor icoane. Oricand era gata sa-si dea si viata pentru ele.

Pentru sfintenia vietii lui, l-a proslavit Dumnezeu cu neputrezirea trupului si cu darul facerii de minuni, atat in viata, cat si dupa mutarea sa.

Auzind de aceste sfinte moaste, boierii Craiovesti, Barbu, Parvu, Danciu si Radu, ctitorii Manastirii Bistrita Olteana, au rascumparat cu bani si au adus cu multa cheltuiala sfintele moaste ale Cuviosului Grigorie, la ctitoria lor, in ultimul deceniu al secolului al XV-lea (1490). Pana astazi se afla facator de minuni, precum si sfanta manastire de multe primejdii este ferita si pamantul acesta multa folosinta si ajutor are, si cine merge la sfantul cu smerenie si cu credinta, afla folos si tamaduire, atat trupeste, cat si sufleteste".

Din anul 1490 pana astazi sfintele moaste se afla nestramutate de la Manastirea Bistrita.

Datorita deselor atacuri si incursiuni ale ungurilor asupra Tarii Romanesti, calugarii din Manastirea Bistrita Olteana au sapat in secolul al XVI-lea o pestera foarte ascunsa in stanca, la un kilometru de manastire, unde ascundeau moastele Sfantului Grigorie in vremuri de primejdie. Cu timpul in aceasta pestera s-a facut un mic paraclis pictat, de o rara frumusete, numit Paraclisul Sfantului Grigorie. In vremuri de restriste, aici se ascundeau sfintele moaste, dimpreuna cu calugarii; iar in paraclis se facea zilnic Liturghia si toata pravila. Ultimul calugar care s-a nevoit singur in pestera Sfantului Grigorie a fost protosinghelul Varnava Lasconi, duhovnicul Manastirii Bistrita. A decedat in anul 1958.

Singura data cand s-a incercat stramutarea sfintelor moaste ale Cuviosului Grigorie Decapolitul de la Manastirea Bistrita Olteana, a fost in vara anului 1948. Membrii Sfantului Sinod au hotarat ca aceste sfinte moaste sa fie stramutate la catedrala episcopala din Ramnicu Valcea. Dar credinciosii din satele Bistrita si Costesti, care sunt foarte legati duhovniceste de Manastirea Bistrita si de moastele Sfantului Grigorie, s-au opus.

In ziua cand s-a pregatit procesiunea de transportare a sfintelor moaste spre Ramnicu Valcea, satenii au iesit foarte revoltati inaintea preotilor. Femeile plangeau de-a lungul soselei, iar altele s-au asezat in mijlocul dramului, iar barbatii erau hotarati sa intoarca sfintele moaste inapoi.

A fost o zi grea pentru toti! A fost o zi de doliu pentru credinciosi, fiind amenintati sa ramana fara moastele Sfantului Grigorie, singura lor mangaiere in necazuri. Despre aceste lucruri insa nu s-a vorbit aproape nimic. Dar credinciosii nu uita! Ei trebuie crezuti, iertati si admirati. Ca ei apara mai tare ca noi credinta. Ei respecta si transmit traditia, se roaga mai mult ca noi, se smeresc mai mult, sufera mai mult si plang mai mult ca noi! De aceea au nevoie de parinti duhovnicesti, de cuvinte blande si de mangaiere, mai mult ca noi toti.

Stramutarea sfintelor moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul, din vara anului 1948, nu s-a mai facut. De la marginea satului Bistrita s-au intors inapoi la ctitoria fericitului Barbu Craiovescu, unde au stat nestramutate cinci sute de ani. Atunci si taranii s-au intors la casele lor impreuna cu femeile si copiii.

S-a facut din nou liniste la Manastirea Bistrita. Dar dupa cativa ani, calugaritele de aici au fost transferate la alte manastiri, soborul lor s-a risipit in toate partile si Manastirea Bistrita a ramas goala. In chiliile maicilor au fost adusi cateva sute de copii saraci si redusi mintal, ca sa fie reeducati aici. Liturghia zilnica si pravila calugareasca au incetat din anul 1960. Singure moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, uitate de cei mai multi, stateau de veghe permanent in biserica.

In prezent, dupa anii de trista amintire pentru Biserica Ortodoxa Romana, lucrurile s-au schimbat si la frumoasa manastire valceana, unde se afla sfintele moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul. Viata monahala a renascut si aici, ca pretutindeni. Sute, mii de pelerini, din toate partile, alearga la sfintele moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul, dobandind sanatate si ajutor.

Dintre minunile Sfantului Grigorie Decapolitul

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul s-au aratat de la inceput facatoare de minuni, mai ales vindecari de boli si izbaviri de grele cumpene si primejdii. Batranii satelor, calugarii si, in ultimii ani, calugaritele din partea locului, marturisesc ca aici veneau tot felul de bolnavi din imprejurimi si din alte regiuni ale tarii si, dupa rugaciuni facute la moastele Sfantului Grigorie, se vindecau de suferintele lor.

Una din cele mai mari minuni savarsite de Cuviosul Grigorie este faptul ca, cu rugaciunile lui, sute de ani a fost crutata Manastirea Bistrita Olteana de pustiire, de foc, de daramare, de tot felul de primejdii. Atat ea, cat si vietuitorii acestui sfant lacas au fost paziti de marile nenorociri care au bantuit peste alte manastiri.

Apoi, cu rugaciunile Sfantului Grigorie, aici s-a dus o viata duhovniceasca deosebita, de adevarati calugari si schimnici. Prezenta moastelor Sfantului Grigorie era permanent un ajutor, un indemn si, in acelasi timp, o obligatie morala de traire adevarata, dupa Sfanta Evanghelie, de sporire si crestere in Duhul Sfant. Manastirea Bistrita a dat, de-a lungul celor cinci veacuri de existenta, calugari cu viata sfanta, duhovnici renumiti, stareti mari si ierarhi numerosi in trecutul Bisericii romanesti.

In anul 1913, la 15 august, de hramul Manastirii Bistrita, a fost adusa la moastele Sfantului Grigorie o femeie tanara, paralizata de ambele picioare. Era de loc dintr-un sat nu departe de Ramnicu Valcea. Statuse deja in spital 6 luni, dar fara nici un rezultat. Rudele au asezat-o mai intai la Sfintele Daruri, apoi au inchinat-o la sfintele moaste, au trecut-o pe sub racla, i s-a facut Sfantul Maslu si a fost dusa din nou acasa.

Dupa trei saptamani, femeia a revenit la Sfantul Grigorie, insa de data aceasta mergea pe picioarele sale, ca sa-i multumeasca pentru minunea facuta cu dansa.