Sfanta Mucenita Filoteia

• « Inapoi
• Inainte »

Sfanta Mucenita Filoteia

De la Manastirea Curtea de Arges (sec. XII-XIII)

Scurt istoric

Sfanta Mucenita Filoteia s-a nascut in cetatea Tarnovo, din parinti simpli si neinvatati. Ramanand orfana de mama din frageda copilarie, tanara fecioara se indeletnicea cu lucrarea faptelor bune, asa cum o invatase mama ei. Era nelipsita de la biserica, tacuta si foarte iubitoare de saraci si de Hristos, acestea fiind bunatatile duhovnicesti care impodobeau sufletul ei. Apoi, multe patimind de la mama sa vitrega, nevinovata fecioara a rabdat toate pentru Dumnezeu. Ocara, batai si tot felul de napastuiri.

Odata, pe cand ducea mancare tatalui sau la plug, fecioara Filoteia, fiind foarte iubitoare si iubita de saraci, a inceput a imparti din mancare copiilor flamanzi care ii ieseau in cale. Deci, urmarind-o tatal sau si vazand milostenia ei, s-a pornit cu manie dobitoceasca impotriva sfintei fecioare si a aruncat cu barda plugareasca asupra ei, ranind-o tare la picior. In ceasul acela, cu randuiala lui Dumnezeu, Sfanta Mucenita Filoteia si-a dat sufletul in mainile Domnului, fiind in varsta doar de 12 ani. Deci incercand ucigasul tata sa ridice trupul sfintei, n-a putut, ca trupul ei se lasa foarte greu. Atunci a nuntat pe mitropolitul din cetatea Tarnovo, care a iesit inaintea mucenitei cu tot clerul si cu faclii aprinse.

Intelegand ca voia Sfintei Mucenite Filoteia este sa fie dusa in alta parte, au inceput a numi toate manastirile si bisericile de pe pamantul Bulgariei, unde anume ar voi sa fie dusa. Dar trupul sfintei nu se lasa miscat din loc. Apoi au inceput a numi bisericile din Tara Romaneasca. Si cand au ajuns la biserica domneasca din Curtea de Arges, indata trupul sfintei s-a usurat mai mult decat era dupa fire. Atunci au cunoscut toti ca acolo este voia Sfintei Mucenite Filoteia sa fie dusa.

Deci, tamaind trupul sfintei, care stralucea de oarecare lumina dumnezeiasca, l-au ridicat si l-au tinut in biserica mare din Tarnovo pana au anuntat pe domnul Tarii Romanesti, Radu Negru, cum ca Sfanta Mucenita Filoteia doreste sa mearga in pamantul romanesc.

Auzind de aceasta, voievodul Radu a iesit indata cu tot clerul, cu boieri si multime de popor la Dunare de au primit acest sfant odor si l-au dus in biserica domneasca din orasul Curtea de Arges. Aici au stat nestramutate pana in ziua de astazi, facand nenumarate minuni de tamaduiri a tot felul de boli si dureri omenesti.

Moastele Sfintei Mucenite Filoteia au fost proslavite de Dumnezeu cu darul neputrezirii si al facerii de minuni. Ele s-au pus in racla de argint si au stat sute de ani in frumoasa catedrala domneasca a lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges, unde a fost si manastire cu multi calugari. Dar in ultimele decenii, zidindu-se la Arges noi cladiri, sfintele sale moaste au fost mutate in paraclisul de iarna, asa cum se vad si astazi.

Aceste sfinte moaste constituie inca un odor dumnezeiesc, inca un protector al pamantului si neamului romanesc. Caci, parasind de buna voie neamul sau, Sfanta Mucenita Filoteia s-a facut rugatoare si mijlocitoare a Bisericii Romanesti si a intregii Ortodoxii, dorind sa ramana cu noi si sa vegheze peste secole pentru poporul nostru credincios, inaintea tronului Preasfintei Treimi.

Dintre minunile Sfintei Mucenite Filoteia

Moastele Sfintei Mucenite Filoteia sunt inca un izvor nesecat de tamaduiri miraculoase, inca un doctor fara de argint al poporului si Bisericii Romanesti. Asemenea celorlalte moaste din tara noastra, moastele Sfintei Mucenite Filoteia s-au dovedit de la inceput ajutatoare in nevoi credinciosilor si vindecatoare de toata boala si neputinta.

Cine poate spune cate feluri de boli, paralizii, epilepsii, umflaturi si dureri ale trupurilor omenesti s-au vindecat aici? Din mosi-stramosi se pastreaza traditia ca sa vina credinciosii, mai ales cei din partile Argesului si Muscelului, la moastele Sfintei Filoteia, ori de cate ori se simteau bolnavi, loviti de grele suferinte, amenintati de primejdii si de moarte. Si, dupa ravna si credinta lor, cei mai multi capatau sanatate prin minune, usurare de dureri si mangaiere sufleteasca.

Mai ales cei bolnavi de epilepsie si de boli interne, greu de tamaduit sau nevindecabile, alergau la moastele sfintei mucenite, se rugau cu credinta, treceau pe sub sfanta racla, li se facea Sfantul Maslu si se intorceau acasa usurati sau cu totul vindecati. Mare pacat ca nici una din vindecarile acestea miraculoase facute la moastele Sfintei Mucenite Filoteia nu s-au scris. Fiecare s-a bucurat cand s-a vindecat, cand a gasit un asemenea doctor minunat, dar toti au uitat sa marturiseasca aceste minuni prin scris si viu grai, generatiilor viitoare, spre lauda lui Dumnezeu si a Sfintei Mucenite Filoteia.

Astazi, ca si altadata, alearga credinciosii la aceste sfinte moaste si capata multa mangaiere si usurare de suferintele trupesti si sufletesti, prin harul Sfantului Duh.

• « Inapoi
• Inainte »