Sfantul Iosif cel Nou de la Partos

• « Inapoi
• Inainte »

Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos (+1656)

Acest sfant ierarh s-a nascut in anul 1568 in orasul Raguza din Dalmatia. La varsta de 15 ani intra in viata monahala. Dupa cinci ani pleaca in Muntele Athos si este primit in obstea Manastirii Pantocrator, unde mai tarziu a fost hirotonit preot. Apoi a fost sihastru desavarsit in Athos si a ajuns facator de minuni.

Dupa zece ani este randuit egumen la Manastirea Cutlumus si superior al Muntelui Athos. Raposand mitropolitul Timisoarei, Sfantul Iosif a fost ales, cu voia Domnului, mitropolit al Banatului, desi avea varsta de 82 ani, si a pastorit aceasta eparhie timp de trei ani, facand multe minuni.

Apoi, simtindu-se chemat de Dumnezeu la cele ceresti, Sfantul Ierarh Iosif se retrage la Manastirea Partos si in anul 1656 isi da sufletul in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind in varsta de 88 de ani. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat la 7 octombrie 1956 si este praznuit la 15 septembrie. Sfintele sale moaste au fost asezate in racla si se pastreaza in catedrala mitropolitana din Timisoara, unde se inchina credinciosii si capata ajutor si mangaiere de la Sfantul Ierarh Iosif.

Dintre minunile savarsite de Sfantul Iosif cel Nou de la Partos

Multe minuni s-au savarsit la moastele Sfantului Iosif cel Nou de la Partos, dar nu toate au fost puse in scris. Dam mai jos cateva din minunile petrecute in timpul vietii si la mormantul sfantului culese in 1748 de egumenul Nichifor de la Manastirea Partosului din insemnarile unor martori oculari si contemporani.

Inca de pe vremea cand era egumen la Manastirea Cutlumus din Muntele Athos, Sfantul Iosif ajunsese vestit pentru viata sa sfanta si pentru vindecarile care le facea. De aceea a si fost ales ca mitropolit al Timisoarei, unde nu a intarziat sa-si arate indrazneala sa in rugaciune si harul savarsirii de minuni pe care il primise.

Venind de la Constantinopol, Sfantul Iosif trebuia sa treaca Dunarea pe un pod plutitor. Insa caii de la trasura s-au speriat si n-au mai voit sa inainteze. Toate incercarile vizitiului si ale oamenilor dimprejur de a-i face sa se suie pe pod nu au reusit. Atunci Sfantul Iosif, deranjat de strigatele furioase ale oamenilor, s-a coborat si a grait cateva cuvinte blande catre cai, care s-au facut blanzi ca niste miei si au urcat singuri pe pod, unde au stat nemiscati pana au trecut Dunarea. Vazand ca si animalele i se supun, toti cei de fata s-au minunat si s-au inchinat sfantului ierarh.

Nu departe de orasul Varset, sfantul a fost oprit la vreme de noapte si pe un timp de furtuna de un aga turc insotit de ceata de ostasi. Nevasta agai, care era crestina si se chinuia de trei zile sa nasca, fusese vestita in vis ca numai vladica Iosif putea sa o tamaduiasca. Astfel, ea il trimise pe barbatul ei, ca sa-l intalneasca pe sfant in locul unde i se aratase in vis si sa-l aduca la ea. Fara a se teme, Sfantul Iosif a incuviintat sa se intoarca din drum si sa mearga cu aga Ismail. Iar cand a trecut prin fata casei agai, sotia acestuia a nascut indata un baiat.

Dupa mai multe zeci de ani, acest baiat, botezat ortodox, s-a calugarit si a ajuns chiar episcop al Caransebesului si Varsetului, fiind un aparator de seama al Ortodoxiei in vremuri foarte grele pentru credinta stramoseasca.

Ajungand in Timisoara, Sfantul Iosif a fost intampinat de Iovan Capra, un argintar care era olog de 20 de ani, pe care l-a vindecat indata. La vederea acestei minuni s-au uimit si turcii care venisera in intampinarea lui si i s-au inchinat cu evlavie.

• « Inapoi
• Inainte »