Craciunul, eliberarea din Matrix

Craciunul, eliberarea din Matrix Mareste imaginea.

Sunt convins ca titlul acestui text cel putin v-a surprins, daca nu ceva mai mult. Ce sa caute Craciunul langa Matrix? Exista insa cateva puncte comune, de la care as vrea sa plecam in intelegerea mai profunda a Craciunului, gandindu-ma in special la generatia mai tanara, careia limbajul clasic bisericesc i se poate parea arhaic si nefunctional.

Daca ne amintim bine, seria filmelor Matrix are foarte multe elemente de filosofie a religiilor.

Gasim acolo numeroase denumiri, similitudini si trimiteri la civilizatia crestina, dar nu numai. Fara a extinde subiectul, esenta trilogiei este clara: un Mesia (Alesul) va salva omenirea dintr-o lume virtuala, denumita Matrix, construita de inteligenta artificiala in scopul exploatarii resurselor biologice umane. O lume a robiei omului de catre masina. Exista insa si oameni liberi, care cunosc realitatea. Fraza definitorie a Matrix-ului este. lumea care ti-a fost trasa peste ochi ca sa te impiedice sa vezi adevarul. Prin urmare, un film cu puternice teme religioase, comune aproape tuturor religiilor, cu preponderenta in crestinism: eliberarea din inselarea care ne tine captivi, trezirea la realitate, nasterea la o noua viata.

Ce-ati spune daca Matrix-ul ar exista in realitate? Sigur, la o alta scara si cu alte sensuri. De pilda, nu in sensul unei inrobiri exterioare ci interioare. Daca am inlocui masinile din Matrix cu coruperea morala? Cum v-ati simti daca cineva ar veni si v-ar spune: Esti captiv… ceea ce traiesti acum este doar o iluzie?

Ei bine, daca vom citi cu atentie discutia nocturna dintre Hristos si fariseul Nicodim, am crede ca aceasta este o sursa de inspiratie din Matrix deoarece subiectul discutiei este… nasterea spirituala a omului, numita si a doua nastere, iesirea din lumea in care pacatul il tine rob, transfigurarea. Stim bine ca cel mai dificil lucru de modificat pe aceasta lume este sistemul de valori si modul de gandire propriu, adica metanoia, dupa terminologia greaca. Daca este sa ne referim tot la replici din filme, am intalnit in Inception o replica tare interesanta, care cumva explica dificultatea unei transformari interioare: Care-i cel mai rezistent parazit? Bacteria? Virusul? Viermele intestinal?. Este ideea. Un parazit rezistent si extrem de contagios. Odata ce o idee ia nastere in minte, este imposibil de eradicat. O idee complet dezvoltata si inteleasa va ramane acolo. Puteti spune ca nu e asa?!

Parasind insa filosofia filmelor, caci asemanarile nu pot merge mai departe, sa incercam sa intelegem mai profund Craciunul. In textul slujbei Nasterii Domnului citim: pe noi, cei ce eram robi vrajmasului si pacatului, ne-ai eliberat Hristoase, saracind cu totul pentru noi si pe cel din tarana l-ai indumnezeit, prin unire si indumnezeire… Fecioara, in pantece zamislind, a nascut pe Dumnezeu, cel ce s-a facut om. Acesta este, in esenta Craciunul: Cel Nascut din Tata fara de mama se naste din mama fara de tata si se face Om pentru ca pe om sa-l indumnezeiasca, sa-l transfigureze, sa-l ajute sa iasa din starea de decadere morala in care s-a bagat prin inselare si placere.
De ce a ales Dumnezeu aceasta cale? Datorita infinitei Sale iubiri pentru omul cel zidit dupa chipul Sau. Caderea spirituala a omului a fost atat de mare, incat nu mai avea puterea de a se indrepta singur. Unica solutie, prevestita de Insusi Dumnezeu imediat dupa cadere, apoi de diversi profeti ai Vechiului Testament, a fost ca El sa actioneze asupra omului, dar nu doar din exterior, prin Legi si porunci, ci chiar din interiorul firii umane, pe care o desavarseste prin unirea celor doua firi, divina si umana, in persoana lui Iisus Hristos. In acest fel, Hristos vine ca sa ne innoiasca si sa ne hraneasca firea umana in noua ei viata spiritualizata, cea eliberata de pacat. Iar noi il numim Dumnezeu si Domn, pentru ca El este noul Adam, prin care tot omul se sfinteste si se desavarseste. De altfel, termenul grecesc pentru pacat (amartía) se traduce prin ratarea telului, adica tocmai lipsa desavarsirii.

De ce a ales Hristos un anume timp pentru a veni? De ce acum 2013 ani, conform cronologiei crestine ? Scriptura spune ca, de fapt, Hristos s-a nascut la plinirea vremii. Este expresia care desemneaza cel mai bine necesitatea Nasterii: atunci cand lumea ajunsese la un nivel maxim de dominatie a coruperii morale. Aceasta necesita o reconstruire din temelii a intregii umanitati, un reset al ideilor si principiilor umane de existenta.

Cuvantul lui Dumnezeu se face trup, pentru ca omul sa-L poata percepe cu cele mai importante simturi ale sale: vazul, auzul, pipaitul. Scrie Evanghelistul Ioan: Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar. Iar numarul generatiilor este plin de semnificatii ale unor cifre sfinte: de la Adam trec 77 de generatii, iar de la Avraam (arhetip al credintei) trec 7x2x3 generatii. Iata cheia: 7 este simbolul sfinteniei, numarul darurilor Duhului Sfant si al Sfintelor Taine, 3 simbolizeaza Sf. Treime iar 2 simbolizeaza unirea firilor umana si divina in Hristos.

Din nefericire, in lumea de azi, dominatia coruptiei morale, de tip Matrix, este foarte actuala. Daca ne uitam cu atentie in jur, vom observa ca societatea traieste parca intr-un Matrix definit de trei coordonate: mandrie, pofta, placere. Acestea configureaza lumea din jurul nostru ca o lume dominata de trufie, materialism, mercantilism, individualism si lista poate continua.

Din cand in cand ne vine sa ne oprim si sa ne intrebam ce nu este in regula cu lumea noastra, ce se intampla cu ea de lucrurile merg anapoda, haotic si nedrept? Raspunsul este unul singur si sigur: coruperea morala. Ea sta la baza intregului haos planetar si se concretizeaza in transformarea dragostei in ura, a pasiunii in dependenta si a conducerii administrative in tiranie.

Mantuitorul intra in aceasta lume pentru a o restaura, dar El insusi are inca de la inceput parte de conflict: Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.

Regele Irod cauta sa-L ucida, simtindu-si atacat tronul, motiv pentru care ucide pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos. Asa ca pana si Dumnezeu va alege sa fuga din fata omului dezlantuit si dezumanizat. Si astazi se mai gasesc destui dornici de a-L ucide pe Dumnezeu, in incercarea de a stapani umanitatea prin cultura mortii, violentei, manipularii si placerii. Iar cei cuminti si sfinti sunt nevoiti sa fuga din fata lor, pentru a nu fi ucisi sufleteste si chiar trupeste. De aceea, trebuie sa fim foarte atenti la felul in care abordam Craciunul, pentru ca orice eroare spirituala poate duce, figurativ vorbind, la uciderea Pruncului in propria-I Sarbatoare.

Locul Nasterii Domnului este si el un semn al smereniei pe care Dumnezeu si-o asuma: accepta sa se nasca intr-o iesle de animale, unde de fapt Fecioara, in prag de nastere, se refugiase din cauza lipsei de ospitalitate a Bethleemului. Insasi denumirea micului orasel este profetica, insemnand casa painii, iar aici se naste, aparent anonim, Cel ce este painea cea din Cer.

Dar si astazi Hristos este trecut cu vederea, scos din zona deciziilor publice si trimis in „ieslea societatii”, acoperita de un opulent decor, alcatuit din prea multe zorzoane si sclipici, numite impropriu cadouri, cu care ne impopotonam sufletul si trupul, chiar si in timpul Sarbatorilor Sale (Craciun, Paste, Rusalii etc.). Ajungem ca din cauza atator cadouri sa nu mai vedem Cadoul cel mai mare: Dumnezeu se face asemenea noua pentru a ne face pe noi asemenea Lui. Ce cadou mai mare decat sfintenia poate fi facut umanitatii?

Asa putem ajunge sa avem Sarbatori fara Sarbatorit, sau unul deja caricaturizat printr-un surogat, nascut artificial din impotenta dragostei sufletesti, care ne cumpara sufletelr prin cadourile sale otravite cu iluzii, obez de-atata consumism profitabil si razand de-atata bunastare, in vreme ce altii isi plang saracia, somajul si necazurile. De aceea, milosteniile de Craciun nu trebuie facute dintr-un calcul material sau de imagine; mai devreme sau mai tarziu lipsa de dragoste va provoca inechitate sociala.

Colindele sunt si ele atinse de spiritul desacralizarii: din cantari ingeresti ale vestirii Nasterii Mantuitorului, au ajuns, prin anumite parti, lalaieli fara de inteles ale unor ingeri decazuti; bubuieli, racnete si zguduituri ale unor oameni cu comportament tribal, sau scartaieli de instrumente folosite nepotrivit.

Ce sa mai spun de Steaua care a calauzit spre Prunc pe clericii inteleptii ai timpului, numiti magi? Ea tinde sa se transforme azi in horoscop de stele stapanitoare ale destinului uman: vedete de mucava, intelepti de bordura, politicieni care conduc dupa bunul plac, ministri care uita sa slujeasca, educatori needucati, medici bolnavi, functionari nefunctionali si cate si mai cate.chiar si clerici farisei, ce pe maini il tin pe Prunc iar in fapte il defaimeaza. Destui sunt si cei care, pe cat de mult cinstesc icoanele si moastele sfintilor, cu acelasi sarg privesc hipnotizati la chilotareala informationala difuzata masiv pe numeroase canale media.

Cat despre darurile magilor ce au fost aduse Dumnezeului Imparat, lucrurile sunt si mai triste. Batalia pe resurse, competitia inumana, lipsa iertarii si a intrajutorarii, setea de razbunare, afacerismul veros si spionajul generalizat din suspiciuni teroriste pot fi ele numite astazi daruri ale umanitatii catre Prunc?

Pana si data Nasterii este motiv de disputa absurda intre noi, cei ce pretindem ca cinstim Craciunul. Desi conform relatarilor biblice, Apusul o serba inca din secolul III chiar de ziua recensamantului lui Cezar August, 25 decembrie 754 de la intemeierea Romei, se mai gasesc destui care sa creada ca sarbatorile crestine nu sunt decat upgradarea celor pagane, Hristos fiind retrogradat astfel la treapta de guru religios, iluminat al umanitatii sau activist social cu un enorm capital electoral.

Pana la urma, o data fixa este doar o conventie pe scara vesniciei, Nasterea avand aceeasi insemnatate indiferent ca era in august sau in martie. De fapt, data Craciunului se confirma nu numai din arhivele Romei, ci si din faptul ca Bunavestire a avut loc in luna martie (luna a sasea la evrei), la care, adaugand 9 luni ajungem in decembrie.
Sa invatam bine pe cine trebuie sa pretuim cu adevarat, de la pastorii Bethleemului, aparent neinsemnati, care au laudat si slavit pe Dumnezeu pentru venirea Izbavitorului. Astazi insa imparatii pamantului nu vor sa ia in calcul solutiile Sale simple si eficiente pentru rezolvarea crizelor ci, dimpotriva, desconsiderandu-le, cufunda umanitatea in glodul discutiilor sterile si al solutiilor de forma.

De aceea, a sosit ziua lepadarii rautatii. Este clipa indreptarii din nedreptate. Este timpul dragostei neconditionate. Este ceasul faptei lucrate. Este vremea asemanarii noastre sufletesti cu Pruncul Cel sfant. Caci, spune El, de nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor.

Este momentul eliberarii din Matrix-ul coruptiei morale.

Hristos se naste! Slaviti-L cu gandul, cuvantul si fapta!

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

Despre autor

Eugen Tanasescu Parintele Eugen Tanasescu

Senior editor
184 articole postate
Publica din 09 Decembrie 2016

25 Decembrie 2013

Vizualizari: 1399

Voteaza:

Craciunul, eliberarea din Matrix 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE