In crearea mitului, un rol important l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore. Acesta a publicat în 1823 în ziarul „Sentinel" din New York un poem în care îl prezenta pe Sfântul Nicolae - metamorfozarea lui Moş Crăciun -, ca pe un personaj simpatic, rotofei şi zâmbitor şi care împarte daruri din sania sa trasă de reni. Era un Moş Crăciun gras, cu favoriţi lungi, albi şi costum strâns, cu blană maro. Poemul a fost tradus şi publicat în întreaga lume.

Mai târziu, în 1860, Thomas Nast a publicat în cotidianul Harper's Illustrated Weekly un desen al Sfântului Nicolae (Santa Claus), îmbrăcat într-un costum roşu, ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, a dat mitului principalele sale caracteristici vizuale.
In 1885, Thomas Nast a stabilit că reşedinţa lui Moş Crăciun s-ar afla la Polul Nord. Această idee a fost preluată anul următor de scriitorul George Webster.

In 1931, Haddon Sundblom îl percepea pe Moş Crăciun ca pe un grăsun cu obrajii roşii şi ochii jucăuşi, îmbrăcat în haine de culoare roşie şi foarte apropiat copiilor, cu un aer jovial şi cu o atitudine tolerantă.

Timp de 35 de ani, Haddon Sundblom i-a promovat imaginea lui Moş Crăciun prin Coca-Cola. De remarcat este faptul că, până la sfârşitul secolului al XlX-lea, Moş Crăciun era un personaj care speria şi ameninţa pe copii. Cândva, copiii din Germania povesteau îngroziţi despre vizita anuală a lui Weinachtsmann, care aducea nuiele de mesteacăn pentru a-i pedepsi pe cei obraznici şi daruri pentru a-i răsplăti pe cei cuminţi.

In Anglia, de Crăciun se publicau cărţi cu fantome. Cel care a schimbat în bine imaginea lui Moş Crăciun a fost Charles Dickens. El a scris o „Poveste de Crăciun", a cărei apariţie a avut un impact naţional remarcabil.

In Austria, însoţitorul preferat al lui Moş Crăciun era Krampus, o bestie de om cu păr bogat, ce semăna cu Yeti, Omul Zăpezilor, cu coarne, cu o limbă roşie şi lungă şi cu ochii înfricoşători.

In Olanda, în ajunul Sfântului Nicolae, copiii îşi lăsau la fereastră ghetuţele spre a vedea dacă Sfântul Nicolae le va aduce jucării ori nuiele de mesteacăn.

In Franţa, Moşul lua înfăţişarea lui Pere Fouettard, un călugăr neîndurător cu cei neastâmpăraţi, în Marea Britanie, John Tenniel, caricaturist de la revista engleză „Punch", l-a imaginat pe Moş Crăciun ca pe un bătrân, cu faţă rotundă, obraji roşii, barba albă, lungă, mantie tivită cu blană, iar pe cap cu o cunună de stejar.

In sfârşit, în secolul al XX-lea, artiştii au creat un Moş Crăciun care a fost promovat prin reclamele Coca-Cola. Acesta ar fi mitul lui Moş Crăciun.

Cât priveşte pomul de Crăciun, el îşi are originea în Germania şi Austria.

Primul brad ornat cu steluţe şi lumânări aprinse apare reprezentat într-o calcografie din 1509 a pictorului german Lucas Cranach cel Bătrân. Din docu-mente aflăm că, un secol mai târziu, în 1601, într-o mănăstire de călugări augustinieni din regiunea italiană Alto Adige, ce aparţinea la acea vreme Austriei, exista lângă ieslea din biserica mănăstirii un brad jîmpodobit cu lumânări aprinse.

In 1765, scriitorul german Johann Wolfgang Goethe, care pe atunci avea doar 16 ani, a rămas impresionat la vederea - pentru prima dată - a unui brad împodobit şi iluminat în Leipzig.

Din 1800, bradul devine un simbol al Crăciunului, cu precădere în Munchen, Zurich şi Viena.

Din păcate, dacă vom reduce mesajul Crăciunului doar la mit sau legendă şi nu vom încerca să-i descifrăm şi înţelege dimensiunea lui teologică, înseamnă că nu am înţeles nimic. Un eveniment care a marcat crucial istoria omenirii nu trebuie redus la valoarea unui mit sau a unei legende.

Moş Crăciun nu este un personaj de mit sau legendă, ci el este Dumnezeu însuşi, Cel vechi de zile, cum îl numeşte Scriptura, Care a dat lumii, ca Dar, pe Fiul Său - Iisus Hrisţos. Intruparea lui Hristos este şi va rămâne Darul nepreţuit al lui Dumnezeu pentru oameni. Acest Dar, Dumnezeu îl reînnoieşte lumii în fiecare an, de Crăciun. Prin Iisus Hristos, de Crăciun, am obţinut nemurirea. Ne-am redescoperit rostul nostru în lume.

Transformarea bradului, simbol al pomului vieţii aşezat de Dumnezeu în mijlocul raiului, un pom diferit de cel al cunoştinţei binelui şi răului, ale cărui fructe dăruiau veşnicia, într-un simbol al Crăciunului reprezintă un mod manifest de a mărturisi că pomul vieţii este Hristos, Cel venit în lume pentru a-l restaura şi îndumnezei pe om, asigurându-l de viaţa veşnică. Masa de Crăciun anticipează tocmai masa din împărăţia lui Dumnezeu.

Aşadar, căutându-L pe Pruncul Iisus Hristos înlăuntrul fiinţei noastre, vom redescoperi Crăciunul în sensul său originar şi adevărat.

Astăzi, din păcate, Crăciunul este folosit doar în scopuri comerciale. Iisus Hristos, Care ne-a adus această sărbătoare se pare că lipseşte cu desăvârşire. Am putea spune, cu durere în suflet, că mulţi, nu puţini, sărbătoresc Crăciunul fără Hristos.

Moşii şi strămoşii noştri au încreştinat sărbătorile păgâne, pe când noi, din păcate, le repăgânizăm. Prin urmare, în astfel de momente, reţineţi, trebuie să redescoperim dimensiunea teologică şi duhovnicească a sărbătorilor.

PS Calinic Botosaneanul

Sarbatorile - Daruri ale Invierii. 30 de predici

Cumpara cartea "Sărbătorile - Daruri ale învierii"

• Etimologia cuvantului Craciun
  Publicat in : Craciun ortodox
• Craciun - Batranul Craciun
  Publicat in : Craciun ortodox
• Obiceiuri de Craciun - Craciunul si taierea porcului
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Originea cuvantului Craciun
  Publicat in : Craciun
• Craciun sau de Craciun
  Publicat in : Craciun

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: