Parintele Rafail Noica - Cuvant la lansarea cartii Cultura Duhului

Parintele Rafail Noica - Cuvant la lansarea cartii Cultura Duhului Mareste imaginea.


Parintele Rafail Noica - Cuvant la lansarea cartii  "Cultura Duhului"

 

Inalt Preasfintite, frati si surori, intai va cer iertare: nu sunt un om al culturii, nu sunt - la urma - nici obisnuit prea mult cu conferinte. Ma consider un om ca toti oamenii, iar chemarea mea este monahismul.

 

Problema vietii mele a fost ce socotesc pana astazi problema esentiala a fiecarui suflet care se naste in lumea asta. Si m-a uimit de-a lungul vietii mele, si m-a mahnit din ce in ce mai mult sa vad cat de putin intra ca (si) component al gandirii omului in general, sensul insusi al vietii - pentru ce m-am nascut, de unde vin si unde mergem cu totii? Las linia asta, v-o las gandirii fratiilor voastre.

 

As vrea sa iau o alta linie.

Ma iertati, propriu-zis nu ma gandesc sa prezint cartea. Poate ca ea se va prezenta singura. Dar va prezint oarecum fundalul ei. Deci a doua tema pe care vreau sa o abordez, este aceasta: ca mult ma bucura sa vad dorinta de a apara Ortodoxia, insa ma intreb cati inteleg ce este Ortodoxia.

 

Prima mea mahnire in legatura cu tema asta este ca nu ne-am invrednicit sa traducem acest titlu in graiul nostru. Este cuvant grec, Ortodoxia, si, ca (si) cuvant strain limbii noastre, noi nu il simtim ca altceva decat un titlu. Un titlu oarecum abstract. Ce este Ortodoxia? Pentru multi, Ortodoxia este a nu fi budist, a nu fi evreu de religie, a nu fi catolic, a nu fi protestant! Or, nu asa trebuie inteleasa Ortodoxia! Iata ca slavii au tradus in limba lor: pravoslovie -dreapta slavire. Ce inseamna dreapta slavire?

 

Revin la tema, adica revin la tema: pentru ce ne-am nascut in lumea asta? Intr-una din conferintele inregistrate si care fac parte din cartea care se lanseaza astazi, explic mai in amanunt. Esential, eu nu stiu cum sa zic si de unde sa iau problema, - da' omule, crezi sau nu crezi, vrei sau nu vrei, este un fapt duhovnicesc si istoric ca Dumnezeu a facut pe om! Noi nu venim, asa cum pretinde stiinta, de nicaieri si mergem incontinuu nu stim unde, nicaieri.

 

Venirea noastra in lume are un sens! Dumnezeu a facut pe om in istorie si l-a impodobit cu chipul si potentiala asemanare cu Insusi Facatorul. Omul, cazand de la menirea lui - precum cei care cunoasteti Scriptura si religia noastra, stiti - deci cazand de la Dumnezeu si de la menirea lui, de-a lungul istoriei, omul vrand-nevrand cauta pe Dumnezeu, isi cauta identitatea lui. Si aceasta cautare s-a tradus intr-o sumedenie de religii - niciuna din carele n-au gasit pe adevaratul Dumnezeu. Sunt multe - daca va uitati fara prejudecata in orice religie - o sa vedeti multe aspecte ale intelepciunii omului, ba chiar ale chipului dumnezeiesc pe care il poarta neaparat omul. Dar nici una n-a ajuns la a arata omului adevarata sa provenienta si adevaratul sau sens!

 

Intre toate religiile astea, Dumnezeu Insusi a nascut - sa zicem asa, in istorie incepand cu Avraam si poporul evreu - Dumnezeu Insusi a inceput sa ia contact cu omul si sa insufle prin Proroci ceva mai adevarat decat ce se credea in lumea intreaga. Dar pana cand Insusi Dumnezeu nu a putut sa vina in conditiile noastre, luand asupra-Si forma pe care El Insusi a facut-o dintru-nceput, forma adamica, trupul nostru si conditiile noastre istorice, pana cand nu a putut sa vorbeasca cu gura trupeasca si in conditiile noastre cu omul, Dumnezeu nu a putut deplin sa impartaseasca ce este El, ca sa arate omului de unde vine si unde este menit sa mearga! Pana cand nu a vorbit Dumnezeu Insusi cu omul, nu putem vorbi in deplin sens de dreapta slavire ca nume de religie.

 

Dreapta slavire este - iata cuvantul grec, doxa, inseamna nu numai slava, dar vine din cuvantul opinie - dreapta opinie; l-as traduce si ca dreapta intelegere, si ca dreapta cugetare - daca vreti - ca extensiuni ale radacinii originale. Drept a intelege gandul lui Dumnezeu. Neaparat este drept a slavi pe adevaratul Dumnezeu. Si fara dreapta intelegere, nici dreapta slavire, nici dreapta viata, nici dreapta cugetare nu poate fi - si va spun: nici un sens al istoriei omului. Cand zic istorie, nu vorbesc de istorie, vorbesc de suflete: de tine, si de tine, si de tine, si de cei dinaintea noastra, si de cei care vin, care ca mine nastem in lumea asta si, constient sau neconstientizat de noi, totusi pe Dumnezeu cel adevarat Il cautam. Si ca sa stim de unde venim si unde mergem, este lucrul cel mai important.

 

Am aratat intr-unele din cuvantari, am incercat sa arat si lucrul asta: ca pana si in starea lui pacatoasa, omul tot cele drepte tradeaza, cautari drepte tradeaza. Omul neaparat vrea ce este drept. Ce cauta omul? Viata! Implinire! Pacatul este numai o ratacire a caii. Pacatul, patimile si toate lucrurile impotriva carora ne luptam in Biserica, nu sunt altceva decat un cancer pe trupul sanatos. O patima nu este un fel de a fi - este un fel scalciat de a fi! Patima isi are nu numai virtutea opusa, isi are si virtutea asemanatoare! Nu exista patima care sa nu fie la origine, o energie de Dumnezeu facuta, prost intrebuintata, prost canalizata, scalciata pe undeva.

 

Deci ziceam ca omul, si in pacatul lui, daca il intelegem drept si esential, tot cele drepte cauta,  tot pe Dumnezeu Il cauta! Si ma gandesc, aicea poate sa fie parte din cele pe care nu le putem intelege ale lui Dumnezeu. Intr-un fel, Dumnezeu, candva in istorie sau dupa, va putea birui in sensul ca pana la urma, numai El este adevarat si numai El este ceea ce cauta tot omul!

 

Cand va vedea tot omul pe adevaratul Dumnezeu la Judecata de Apoi, cine stie cati vor spune: "O, dac-as fi stiut ca esti Acesta, decat sa fi stiut tot ce se propovaduieste stramb in istorie."

 

Dar pentru aceasta revin la tema pe care o lasasem: Ortodoxia ca dreapta slavire. Inainte de Hristos au fost multe religii, intre care una singura era mai adevarata, mai integral adevarata, dar inca incompleta - religia ale carei carti le avem pana astazi, a Vechiului Legamant, Vechiului Testament, religia evreilor - fiindca Dumnezeu a cultivat aceasta religie, incercand pe cat a putut, sa vorbeasca omului pe cat putea omul sa inteleaga in acele vremuri. Cu venirea lui Dumnezeu Insusi intrupat incepe o alta era si aceasta era este un crestinism. Dar ce s-a dovedit intre oameni - cum aveau sa spuna Apostolii - "Dupa noi vor veni lupi rapitori in turma lui Hristos". Omul, si dupa Hristos. aicea e o taina pe care Apostolul o numeste "taina nelegiuirii". E o taina cum omul, care cauta si in pacat pe Dumnezeu cel adevarat, totusi in istorie pe Dumnezeu cel adevarat nu L-a primit! "Intre ai Sai a venit, zice inceputul Evangheliei, a lui Ioan, si ai Sai nu L-au primit!". Si acest "ai Sai" poate sa insemneze multe lucruri: Toti suntem ai Sai si niciunul din noi nu-L primim intr-o masura deplina.

 

Si atunci ce se intampla? Ai dreapta intelegere si dreapta viziune care este cuvantul lui Hristos, fie inainte de Hristosul intrupat - zic intrupat, fiindca Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Dumnezeu Insusi, El este Cel care vorbea cu Adam in Rai, El e Cel prin care s-au facut cerurile si pamintul - deci cuvantul lui Hristos, fie inainte de intruparea lui Hristos, fie dupa, este Adevarul mai mult sau mai putin deplin inteles de oameni! Este putinta dupa Hristos sa-l intelegem. Nevointa, iertati-ma, nevointa noastra in Biserica trebuie sa se concentreze mai ales pe dreapta intelegere a acelui cuvant! Nevointa este mai ales efortul mintii de a intra in mintea lui Dumnezeu.

 

Deci dupa intruparea Cuvantului lui Dumnezeu, Hristos, acelasi Cuvant deplin dat in masura in care istoria poate purta deplinatatea Cuvantului dumnezeiesc, omul deplin informat fiind - si intrebuintez cuvantul "informatie" in sensul in care genetica il foloseste, informatie nu in sensul mass-media, ci in sensul geneticii - deci deplin informati fiind de Cuvantul lui Dumnezeu, putem prin pocainta ajunge la deplina asemanare cu Dumnezeu, precum o dovedesc 2000 de ani de istorie a crestinismului in nenumarate forme! Si nu exista conditie a omului, pe care Cuvantul lui Dumnezeu sa nu o poata vindeca, regenera, indumnezei!

 

Si ce se intampla dupa Hristos? Insusi omul se dezbina de Cuvantul lui Dumnezeu si apar ceea ce se numesc ereziile cu multe titluri, cu multe denumiri.

 

Eu zic asa: noi, daca vrem sa aparam Ortodoxia, sa stim ce aparam! Am zis de multe ori un lucru pe care l-am trait pe viu: Ortodoxia nu este altceva decat firea omului! Nu este o denominatie cum se zice in Apus, nu este o confesiune intre altele, nu este o filosofie intre altele. Ortodoxia nu se defineste prin separare de alte filosofii, Ortodoxia este insusi acel lucru pe care il cauta omul dintru inceput si-l va cauta pana in sfarsit. Asta este ce nu trebuie sa pierdem! Daca Cuvantul care s-a dat, Cuvantul mantuirii, a trebuit sa fie dat de Dumnezeu Insusi intrupat in conditiile noastre, prin jertfa pe care a suferit-o acest Cuvant al lui Dumnezeu, apai se cade, din nepasare sau din nestiinta, sa pierdem insusi intelesul acestui Cuvant, care este mantuirea?

 

Si mantuirea ce este? Mantuirea astazi, cat suntem noi in trupul asta, in sangele asta, e devenirea noastra adevarata. Daca devenirea noastra este adevarata, trebuie sa o simtim concret in trupul, in sangele, in oasele noastre, iar mantuirea la sfarsit este sa vedem, cum zice Sfantul Ioan in prima Epistola: Il vom vedea precum este, pentru ca vom fi asemenea Lui! Daca astazi vom deveni asemenea Lui, Il vom vedea cum este. Daca nu Il vom vedea, este vorba despre intunericul cel mai din afara. De asta este vorba, de vesnicie! Asta este ce aparam noi!

 

Mult am fost mahnit, de-a lungul vietii mele, sa aud lucruri dintr-astea, ca uite - in termenii nostri romani, dar am auzit si de la greci, si de la rusi -, ca noi sa fim buni romani, trebuie sa fim ortodocsi, ca asta e religie stramoseasca! Stiti unde este erezia? Intr-o expresie engleza: este coada care da din caine! Daca avem nevoie de identitatea nostra nationala pentru a pastra dreapta slavire, pentru asta ne-o pazim si identitate nationala. Sfantul Cosma al Etoliei a propovaduit in nordul Greciei (ucis de turci in 1733), in Epir, intr-un moment al istoriei in care toti deveneau turci! Grecii aproape ca nu mai stiau greaca, toti invatau numai turca, deveneau musulmani. El a propovaduit si elenismul! De ce? Pentru ca prin mijlocul elenismului aveau sa-si pastreze dreapta credinta, dreapta slavire. Dreapta si adevarata mantuire. Asta e lucrul cel important si sensul vietii noastre!

 

Ca om precum fiecare dintre noi si, ca sa zic asa, ca monah care m-am balacit in aceste ganduri toata viata mea, asta este ce-as vrea sa impartasesc dintru bun inceput poporului meu. Pe mine ma intereseaza toate. Ortodoxia nu ma interesa in nimic altceva decat in cele specific religioase. Toate sunt importante in istoria aceasta si m-au interesat putin, cat am auzit din simpozionul de astazi - ca am venit cu intarziere - ma intereseaza toate zbuciumurile prin care a trecut lumea asta. Si vad importanta, relativa, dar mare de cele mai multe ori a acestor zbuciumuri, cand zbuciumul duce in directia adevarata; importanta negativa a tot ce se face pentru a distruge aceasta cale a omului.

 

Pana la urma stiti ce se intampla in viziunea pe care va propun a ceea ce este dreapta slavire? Sa stiti ca este, istoria este impartita in doua: istoria este devenirea intru fiinta a omului sub indrumarea lui Dumnezeu, Care este Cel ce este. Dumnezeu este Fiinta si devenirea noastra este intru fiinta si Fiinta este a lui Dumnezeu. Asta este istoria. Dar in istorie s-a nascut si taina nelegiuirii, unde omul este in libertatea lui capabil si ingaduit de Dumnezeu sa-si faca libera alegere si lupta impotriva acestei faceri a lui Dumnezeu, nasterea si indumnezeirea omului scos din nefiinta.

 

Si istoria este impartita in doua din ziua in care Cain si-a omorat pe fratele sau Abel - si continua pana astazi si pana la clipa cea mai de pe urma a istoriei, asa cat o putem intelege din prorocíi. Asta este lupta si sensul luptei pe care o ducem si asta este ce as vrea nu numai sa nu pierdeti voi din vedere - o, cum as dori lumea intreaga sa inteleaga!

 

Ortodoxia nu este o eticheta. Ortodoxia nu este a fi vrajmas cuiva, fiindca legea lui Hristos este dragostea! Si infratirea. Legea lui Hristos ne porunceste a iubi si pe vrajmas. Un ortodox, in masura in care este ortodox, nu poate fi vrajmas nimanui. Insa in acelasi timp, daca. Ortodoxia este infratire cu tot omul, dar in acelasi timp - atentie! - constiinta dogmatica pe care trebuie sa o avem si trebuie sa o cultivam, este ca in afara a ceea ce se numeste cu adevarat Ortodoxie, nu este altceva decat ratacire de diferite feluri si, in urma urmelor, intunericul cel mai din afara!

 

Si atuncea: pe de o parte vrem sa ne infratim cu tot omul, pe de alta parte, daca omul nu vrea sa se infrateasca cu noi, caci omul este liber si libertatea trebuie respectata, uitati cum Dumnezeu o respecta: Dumnezeu nu numai n-a facut un pom interzis - pom oprit -, ca atunci cand Adam a vrut sa manance din el, a mancat din el; dar uitati-va in lumea in care suntem, lumea unui pacat crescand pana la dimensiuni de neinchipuit: unde e Dumnezeu in lumea asta? se intreaba multi. Este! Si cine vrea si cine Il cheama, Il va afla! Si am experiente concrete despre aceasta. Si totusi lumea merge hai-hui in prapastia pierzaniei fiindca omul este liber. Si trebuie! Istoria este acolo unde trebuie sa ne manifestam libertatea totala si a venit mmentul in istorie cand aceasta libertate sa se arate la nivel mondial!

 

Dar noi sa stim de unde venim si sa stim unde mergem si daca mai este cineva care doreste inca, care se trezeste inca la aceste realitati, cu acel cineva vom putea impartasi infratirea pe care o aflam din Hristos! Ecumenismul nu este a face o salata, un talmes-balmes din toate viziunile care au existat. Universalismul adevarat este Hristos, fiindca El este Dumnezeu. In tot restul se amesteca cate ceva strain si tot restul duce catre intunericul cel mai din afara!

 

Deci Inalt Preasfintite si Parinti si frati - si frati, am in gand si surori, ca pentru mine, cum zice, in Hristos nu mai este barbat si femeie, ci toti suntem una - asta este ceea ce as vrea sa impartasesc cu voi, asta este ce am vrut sa impartasesc prin cuvantarile care s-au strans in prima carte care imi poarta numele si carte pe care vreau s-o impartasesc cu voi astazi. Nadajduiesc ca, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sa intelegeti cat mai drept, cat mai adanc. Eu sunt in ultima faza a vietii acuma si imi e mai firesc sa vad importanta si desertaciunea vietii de pe pamant. Importanta alegerii fiindca este vesnica! Desertaciunea in masura in care ne lasam prinsi prea exclusiv in ale istoriei, in ale Martei: Marto, Marto, te grijesti si te tulburi pentru multe, dar una este de folos. Asta nu inseamna, Marto, sa nu mai invarti la mamaliga ta! Asta inseamna: Marto, nu uita pentru ce invarti la mamaliga! Si asa, fiecaruia as vrea sa zic: Sa nu uitam pentru ce suntem in viata asta.

Si cu asta as incheia.

.

28 Octombrie 2008

Vizualizari: 6875

Voteaza:

Parintele Rafail Noica - Cuvant la lansarea cartii Cultura Duhului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE