Sfanta Scriptura vorbeste de diavoli ca fiind ingerii cei rai care, razvratindu-se impotriva lui Dumnezeu, au fost alungati din cer si izgoniti pana in fundul Tartarului, adica al iadului celui intunecat. De infatisarea acestor ingeri rai sau draci nu se pomeneste insa nicaieri in Vechiul sau Noul Testament. Singurele pasaje din Sfanta Scriptura (Matei, IV, 1-11; Marcu, I, 12-13; Luca, IV, 1-13) unde se vorbeste de aparitia diavolului, cand vine sa-l ispiteasca pe Iisus, nu dau nici o indicatie asupra chipului si infatisarii lui. In credintele poporului, dracul are insa o infatisare bine stabilita, care nu prea variaza de la popor la popor si pe care o regasim in mai toate picturile religioase.

Inchipuirea pe care si-o face poporul nostru despre infatisarea si firea diavolului reiese in mare parte din nenumaratele locutiuni si proverbe pe care le intrebuinteaza.

In ce priveste chipul lui, se zice ca e:

Negru la fata ca un Arap (dracu rade de porumbe negre si pe el nu se vede). De aceea, aromanii ii dau si epitetul de Arap.  Urat de mama focului (e urat ca dracul; parca-i dracul pe uscat ; barbatul sa fie putintel mai frumos ca dracul). Cu ochii rosii si scanteietori, care ii joaca mereu in cap. Schiop, avand un picior mai scurt; de aci si unele din numele pe care le are la aromani : Sutlu (schiopul) din vale, Atei c'un cior (cel cu un picior). Cu coarne ca de tap ; de aici epitetele : Incornoratul, Cornea etc. Cu coada (dracul si-a varat coada intre ei; a trage pe dracu de coada ; dracul, cand n-are de lucru, isi cantareste coada). Cu aripi ca de inger sau ca de liliac. Cu copite de capra. Cu tichie rosie in cap ; de aci si epitetele : Tichiuta sau Chitiuta, Cel cu tichia. La bulgari se crede ca cel care izbuteste sa-i fure tichia si sa si-o puna in cap are darul de a se face nevazut.

Se infatiseaza cateodata oamenilor sub aspectul unui tap, unui lup, unui dine negru sau unei pisici negre. De aceea, cand fulgera, tuna si trasneste, sa alungi din casa cainele si pisica, deoarece in ele se ascunde dracul de frica lui Sf. Ilie, care umbla sa trasneasca dracii, dupa insarcinarea data de Dumnezeu. Celui ce nu-i alunga, ii trasneste casa. De asemenea, trebuie sa inchizi usile si ferestrele, sa astupi gaura cosului, ca sa nu se vare dracul in casa. In special firea lui reiese din numeroasele locutiuni si proverbe intrebuintate de popor.

E foarte rau ; de aceea, tot ce e rau, afurisit, e al dracului; omul dracului, lucrul dracului, o vreme a dracului; nepotul e salba dracului; baba sau femeia e calul dracului; un om rau e numit: drac impelitat, dracul gol. E neastamparat, zvapaiat; de aici: un drac de copil, un drac de femeie. E atotstiutor si are multe siretlicuri la indemana, ca sa-i atraga sau sa-i biruiasca pe oameni. Trebuie deci evitat, pe cat se poate: dracu stie ; mare e Dumnezeu, mester e dracul ; a-l vedea pe dracul; a da de (sau peste) dracul; a se juca cu dracul ; nu te pune cu dracul ; nu cauta pe dracul.

In basme apare insa ca natang, ridicol de prost si e pacalit adesea de eroul basmului. Toata lumea rade de pataniile bietului diavol din povestea Danila Prepeleac a lui Ion Creanga. In alte basme intalnim trei diavoli care se cearta pentru stapanirea a trei obiecte cu puteri miraculoase : o caciula sau palarie, cu insusirea de a-l face nevazut pe cel ce o poarta, o pereche de opinci sau de papuci, cu care se putea trece marea ca pe uscat, si un bici sau un toiag, care avea darul sa-i impietreasca pe cei loviti. Toate aceste obiecte izbuteste eroul basmului sa si le insuseasca, pacalindu-i pe diavoli si lasandu-i nemangaiati, cu buzele umflate si cu codita intre picioare. Dar, pe langa ca e prost, e si fricos din cale afara. Cea mai mica amenintare are efect asupra lui, asa ca te poti scapa de el cu cea mai mare usurinta. De pilda, cand ti se prapadeste ceva din casa, cand nu gasesti un lucru, nestiind unde l-ai pus, innozi un nod de la cingatoare si zici : Da inapoi, drace, ce-ai furat. Ca de nu, barba ti-oi innoda Si la fusul morii te-oi spanzura.

Daca nu gasesti lucrul indata, mai faci si al doilea nod si repeti amenintarea. Atunci neaparat gasesti lucrul, caci dracul se teme sa nu faci si al treilea nod. Dupa ce ai gasit lucrul, desfaci nodurile, caci dracul s-a cam dus. Se tine scai de oameni (mai ales de preoti si de calugari), ca sa-i atraga in cursa sau sa le castige sufletul (nu pot scapa de el ca de dracul; se tine de mine ca dracul dupa calugar sau dupa popa). Intra in corpul omului, ca sa-i faca rau, sa-l infurie etc. (e cu draci; e indracit; are pe dracu intr-insul ; e plin de draci; au intrat toti dracii intr-insul; a baga in draci sau in toti dracii) ; cu molifte sau cu exorcisme (descantece etc.) poti sa-l alungi din trupul omului.

Se teme insa de cruce si de tamaie, cu care-l poti alunga usor ; de aici numeroasele lui epitete : Uciga-l crucea, Bata-l crucea, Uciga-l tamaia etc, precum si zicatorile : nici pe dracul sa-l vezi, nici cruce sa-ti faci ; fa-ti crucea mare, ca e dracul batran ; a fugi (sau a se feri) ca dracul de tamaie. Numai femeile ii vin de hac, si-n special babele : femeia l-a imbatranit pe dracul; femeia-l judeca pe dracul si-l scoate si dator. Sade departe sau umbla pe locuri departate (unde si-a intarcat dracul copiii; la dracul in praznic ; pe unde si-a spart dracul opincile); se aciueaza adesea in case pustii, in mori parasite, pe langa punti, pe la hotare sau la rascrucile drumurilor, unde sta de la miezul noptii pana la cantatul cocosilor.

Locuieste adesea in halta (de aici epitetul Cel din halta si proverbul : dracul sade in halta si rade de altul) ; uneori in spini (sade ca dracul in spini sau pe maracini). Cati ingeri sunt in lume, atatia si diavoli. Cand Dumnezeu trimite cate un inger pazitor copiilor care s-au nascut, trimite si Satana cate un dracusor ca sa-i indemne la rele.

Numele diavolului nu e bine sa-l pomenesti, caci indata ti se arata, ca si cand l-ai fi chemat. De aceea, se intrebuinteaza pretutindeni cate un nume metaforic, spre a evita rostirea numelui lui adevarat. La noi, poporul se serveste mai adesea de urmatoarele numiri, cand e nevoit sa vorbeasca de el: Necuratul, Plrdalnicul, incornoratul (Cornoratul), Cel cu coarne, Carnea, Corneciu, Cornila, Spurcatul, Impelitatul, Tartorul, Sarsaila, Scaraoschi, Antihristul (Antihartul, Neteharsulf, Naiba, Nefartatul (Nefartache), Ucigasul, Uciganul, Uciga-l crucea, Bata-l crucea, Uciga-l tamaia, Uciga-l toaca, Uciga-l intunerecul, Uciga-l vederea, Uciga-l focul, Cruce de aur in casa, Cruce de aur cu noi', Duca-se pe pustii, Maie pe unide-a-nserat, Cel din balta, Al de pe scorbura, Aghiuta, Tichiuta (Chitiuta), Cel cu chitia, Michiduta, Mititelul, Neagra-rea, Han-Tatar, Crapatu, Loaza, Varlan, Codea, Nodea etc. La aromâni: Atei c'un-cior (cel cu un picior, cum il numesc si bulgarii: ednokrakijat), Sutlu (cel fara coarne, prin eufemism), Sutlu din vale, Aclo s-lahiba (acolo sa fie), Si li creapa numa (sa-i crape numele) etc.

I. Aurel Candrea

.