Din punct de vedere etimologic, provenienta cuvantului “apocrife" este foarte simpla, avand la baza cuvantul grecesc apokryphos, ascuns. Folosirea formei la singular, "apocryphon" – apocrifa, este intemeiata atunci cand facem referire la o singura opera.
Sensul cuvantului a variat insa la primii scriitori bisericesti. Unii dintre ei folosesc acest termen pentru a desemna cartile "necanonice". Fericitul Ieronim a aplicat aceasta denumire tuturor cartilor quasi-scripturale care, potrivit opiniei sale, s-ar afla in afara canonului biblic, in timp ce reformatorii protestanti, urmand catalogului Vechiului Testament al lui Ieronim, au aplicat titlul "apocrife" cartilor din canonul crestin, care depaseaseau numarul celor din canonul iudaic.
Crestinii au refuzat sa intrebuinteze aceasta denumire, folosind termenul "deuterocanonica" pentru a adesemna aceasta literatura, pe care ne-crestinii in mod conventional o cunosc ca si "apocrifa".
Literatura apocrifa de origine crestina cuprinde lucrari produse atat de crestini, cat si de eretici. Cei din urma apartin numeroaseleor curente sau scoli gnostice, care au inflorit in secolele II-III. Scrierile apocrife crestine imita in general cartile Noului Testament. Acestea au caracter popular si incearca sa completeze unele date absente din cartile canonice ale Noului Testament. Aceste scrieri sunt carti necanonice, de origine si de autori necunoscuti.
Protoevanghelia lui Iacob, sau Evanghelia Copilariei lui Iacob
Se presupune ca ar fi fost scrisa de catre "Iacob fratele Domnului". Este bazata pe Evangheliile canonice pe care le extinde prin elemente legendare si imaginative, care sunt uneori puerile sau fantastice. Nasterea, educatia, si logodna Fecioarei Maria sunt descrise in primele unsprezece capitole acestea fiind sursa a numeroase traditii. Protoevanghelia lui Iacob ofera numaroase marturii despre copilaria Maicii Domnului. Aceasta este prima scriere din care aflam minunea prin care dreptii Ioachim si Ana au dobandit darul nasterii de prunci; faptul ca la varsta de trei ani Feciara Maria a fost dusa la Templu. Canta Fecioara Maria avea dousprezece ani, dreptul Iosif a fost ales de catre arhiereu ca logodnic al ei urmand unui semn miraculos – un porumbel s-ar fi asezat pe capul sau.
Nasterea este impodobita intr-o maniera spontana. Criticii gasesc ca "Protoevanghelia" reprezinta suma a doua sau trei documente. Este cunoscuta lui Origen sub numele de "cartea lui Iacob". Sunt mentiuni in opera Sfantului Iustin Martirul si Filosoful potrivit carora ar fi avut cunostinta de aceasta scriere, sau cel putin de o traditie paralela. Lucrarea, de altfel, se considera ca ar fi fost scrisa in secolul al II-lea. Anumita parti ale ei arata familiaritatea cu traditiile iudaice, ceea ce a condus ca criticii sa afirme ca fondul a fost compus de catre un iudeo-crestin. Potoevanghelia esxista in vechi scrieri revizuite de origine greaca si siriaca. Se afla de asemenea in traduceri armene si latine.
Evanghelia lui Matei sau Pseudo-Matei
Aceasta reprezinta o compozitie de origine latina ce dateaza din secolele IV-V. Se pretinde faptul ca ar fi scrisa de catre Sfantul Evanghelist Matei fiind tradusa de catre Fericitul Ieronim. Pseudo-Matei este in mare parte paralela cu "Protoevanghelia lui Iacob", fiind bazata pe surse mai tarzii sau chiar pe aceleasi surse. Difera de aceasta in cateva directii. Unele informatii au fost inlocuite cu altele provenind din credinte paralele. Un exemplu il reprezinta varsta de paisprezece ani la care Fecioara Maria ar fi fost incredintata Dreptului Iosif. Descrierea fugii in Egipt este impodobita cu numeroase minuni. Dragonii, leii si celelalte animale ale desertului se inchina pruncului Iisus. La cuvintele Sale, palmierii isi pleaca coroana pentru ca Sfanta Familie sa poata culege roadele. Idolii egipteni sunt zdruncinati cand Pruncul patrunde in acest tinut. "Evanghelia Nasterii Mariei" este o reconstituire dupa Pseudo-Matei, mergand insa numai pana la Nasterea lui Hristos. Se pastreaza intr-un manuscris latin din sec. al X-lea.
Evanghelia araba a copilariei
Evanghelia araba reprezinta o traducere dupa un original siriac astazi pierdut. Lucrarea este o compilatie facand referire in mod expres la "cartea lui Iosif Caiafa, Marele Arhiereu", la "Evaghelia copilariei" si la "Evanghelia perfecta". Unele din povestiri deriva din "Evanghelia lui Toma", iar altele dintr-un text revizuit al lui Pseudo-Matei. In aceasta scriere sunt mentionate minuni, care ar fi avut loc in Egipt, ce nu mai apar in nicio alta scriere. Dintre acestea amintim vindecarea unor leprosi datorita apei in care Hristos a fost imbaiat. Multe din acestea au devenit familiare in legendele pioase. Tot aici este amintit episodul potrivit caruia Sfanta Familie ar fi cazut in mainile a doi talhari, Titus si Dumachus. Titus i-ar fi spus lui Dumachus sa nu le faca rau. Atunci Pruncul Iisus prezice faptul ca peste treizeci de ani amandoi vor fi crucificati alaturi de El, Titus de-a dreapta si Dumachus de-a stanga, si de asemenea care dintre talhari il va insosti in Rai. Aceatsa scriere apocrfa abunda in aluzii la personaje di Evangheliile canonice. Unii cercetatori sunt de parere ca lucrarea, asa cum ni s-a patrat, este o retusare crestina a unei compilatii gnostice. Este imposibil de datat, insa este foarte probabil sa fi fost compusa inaintea erei Mahomedane.
Evanghelia lui Gamaliel
Dr. A. Baumstark a dat acest nume unei colectii de fragmente in limba copta avand un caracter omogen, care, potrivit unui alt cercetator, Reveillout, ar forma o parte din "Evanghelia celor Doisprezece Apostoli. Aceste fragmente ar aprtine unei singure evanghelii, potrivit lui Lacau (in "Fragments d'apocryphes coptes de la bibliothèque nationale" - Cairo, 1904). Textul se afla intr-o apropiere vadita de Evanghelia Sfantului Ioan. Autorul nu scrie la modul serios din postura unui evanghelist, atat timp cat citeaza din cea de-a patra Evanghelie canonica. El relateaza in numele lui Gamaliel din Fapte 5:34. Baumstark considera ca scrierea ar data din secolul al V-lea. Sciitorul a fost influnetat in mod evident de catre "Acta Pilati."
Transitus Mariæ sau Evanghelia lui Ioan
Transitus Mariæ sau Evanghelia lui Ioan, a fost scrisa in numele Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, descriind moartea Maicii Domnului. Scrierea se bucura de o mare popularitate fiind atestata in numeroase texte in diferite limbi. Varianta greaca are suprascrierea: "Istorisirea Sfantului Ioan Teologul despre Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu". Una din variantele in latina este prefatata de catre o falsa scrisoare a lui Meliton de Sardes, explicand ca scopul lucrarii este de a contracara o compozitie eretica avand acelasi titlu si subiect. Criticii sustin ca aceasta scriere ar data de la sfarsitul secolului al IV-lea sau inceputului sec. al V-lea. Relatia dintre aceasta scriere si traditia legata de Adormirea Maicii Domnului nu a fost inca cercetata pe deplin.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.