Sfantul Grigorie de Nazianz - 25 ianuarie
Un crestin este avertizat ca dorinta de falsa egalitate l-a nimicit pe Lucifer in spasme. In aceasta zi a heraldului din Nazianz, un crestin primeste darurile ceresti cu bucurie. Cerul le trimite cu o bucurie infinit mai mare. Un om care nu iubeste adevarul nu poate fi crestin; inseamna ca inca nu a cunoscut Adevarul.
Sunt cuvinte soptite cu duiosie de Sfantul Grigore. Daca iubeste cu adevarat, intreaga viata i se pare unui crestin ca o singura zi. Sigur, in aceasta zi vor fi si ploi, dar cu siguranta va fi si bucuria regasirii Curcubeului. Vor fi datorii de achitat, facturi restante, examene picate, dar vor fi si reconcilieri, amnistii si promovari.
Va mai amintiti de Dan, prietenul meu? El imi aminteste des un cuvant al sfantului din Nazianz: "Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci cand ne aplecam, decat atunci cand ne indreptam in sus."
O zi cat o viata intreaga. O zi in smerenie. O zi in inocenta pruncilor. O zi fara grija argintilor. O zi in psalmi. Nimic nu mi se pare mai atragator decat dialogul secret al sufletului cu el insusi si cu divinitatea. Tot Grigorie, sfantul, mi-a spus asta. Un crestin care isi merita numele si demnitatea va deveni dumnezeu. Sigur, pentru ca Dumnezeu a devenit om.
Nu incurajeaza cersetoria un crestin. Dar nici nu omite milostenia. Mai ales in aceasta zi cat o viata. Si e greu unui crestin sa pune etichete: tu meriti sa primesti, nu tu. Cui dam? Este greu sa-i deosebesti pe cei cu adevarat saraci de cei prefacuti? Ganditi-va ca este mai bine sa dam ajutor celor ce nu-l merita, decat sa nu-l dam celor ce-l merita si care au nevoie de el.
Cel ce merita, nu numara banii cand ii primeste, ci plange (de la avva Chirila citire).
Cand aurul vorbeste, sufletul tace. Un crestin nu fura aurul magilor (idee reluata). Saracia, ascultarea, fecioria sunt trei voturi pentru un crestin, nu doar pentru monahi. Mai ales ascultarea: sa fii la vaci, chiar daca ai vrea sa fii la strana.
Un crestin nu poate dobandi intelepciunea decat daca se straduieste sa traiasca intr-un mod intelept. Un lucru mic este un lucru mic. Dar credinta din lucrurile mici este un lucru mare (cuvinte nazianziene). Un crestin nu doar vorbeste despre Neatins, ci se curata pentru Neatins. Un crestin este lacas al dumnezeirii.
Nu poate trece aceasta zi fara a reciti "Oratio":
"Vechiul Testament proclama limpede pe Tatal, mai nedeslusit pe Fiul. Cel Nou l-a aratat pe Fiul, a facut sa se intrezareasca dumnezeirea Fiului. Acum Duhul are drept de cetatenie printre noi si ne da o viziune mai clara despre sine. Intr-adevar, nu era prudenta proclamarea pe fata a Fiului, pe cand nu se marturisea inca dumnezeirea Tatalui, nici adaugarea Duhului Sfant ca o povara in plus, ca sa folosesc o expresie cam indrazneata, pe cand nu era inca recunoscuta dumnezeirea Fiului. Numai prin inaintari si progresari din slava in slava lumina Treimii va lumina in cea mai limpede stralucire.
Botezul este cel mai frumos si cel mai minunat dintre darurile lui Dumnezeu. Il numim dar, har, ungere, luminare, haina de nestricaciune, baie a renasterii, pecete si tot ce poate fi mai scump. Este dar, pentru ca este oferit celor care nu aduc nimic, este har, fiindca este daruit chiar si celor pacatosi; botez, pentru ca pacatul este ingropat in apa; ungere, pentru ca este sfant si regesc (asa sunt cei care sunt unsi); luminare, fiindca este lumina stralucitoare; haina, fiindca acopera ocara noastra; baie, pentru ca spala; pecete, fiindca ne ocroteste si fiindca este semnul puterii lui Dumnezeu.
Inainte de a-i purifica pe altii, trebuie sa incepi prin a te purifica pe tine insuti; ca sa poti invata, trebuie sa fii tu insuti invatat; sa devii lumina, ca sa luminezi, sa te apropii de Dumnezeu, ca sa-i poti apropia de El pe ceilalti, sa fii sfintit, ca sa sfintesti, sa duci de mana si sa sfatuiesti cu intelepciune. Stiu ai cui slujitori suntem, la ce inaltime ne aflam si cum este Acela spre care ne indreptam. Cunosc maretia lui Dumnezeu si slabiciunea omului, dar si puterea lui. Asadar, cine este preotul? Este aparatorul adevarului, se inalta impreuna cu ingerii, preamareste laolalta cu arhanghelii, ridica pe altarul din ceruri jertfele, este partas la preotia lui Hristos, plamadeste din nou faptura, reface in ea chipul lui Dumnezeu, o zideste din nou pentru lumea de sus si, lucrul cel mai insemnat, este indumnezeit si indumnezeieste."
Stelianos Papadopoulos, in cartea "Vulturul ranit", vorbeste despre Telog, zicand: "Omuletul cel garbov raspandea lumina dumnezeiasca si maretie. Vorbise, iar cuvintele ii fusesera arzatoare. Adevar, poezie, strapungerea inimii, toate dimpreuna. Isi calauzise credinciosii spre Inviere; o simteau cu totii ! O gustasera cu totii si, de aceea, n-o vor mai uita nicicand.
Mort lumii, tuturor placerilor vietii, nu mai iubea decat cele dumnezeiesti. Manca paine cu sare si bea apa. Hainele sale erau groase si pamantul ii servea drept pat. Ziua muncea din greu, iar noaptea se ruga, priveghea si scria. Elocventa profana, pe care o studiase asa de mult, o considera netrebnica, ca si averile. Cartile clasice le lasa sa le manance moliile si praful. Onorurile erau numai niste visuri desarte a caror iluzie amageste pe oameni. Nimic nu era in stare sa-l lipeasca de lumea aceasta, dar aceasta nu-l oprea a chivernisi casa parintelui sau. Rabdarea sa fusese incercata prin diferite boli. Era plesuv si slab de post si cu cearcane la ochi din cauza lacrimilor. Plangea foarte mult pentru pacatele lui si ale altora.”
Imi plac si cuvintele adresate Olimpiadei: “Dumnezeu primeste si rasplateste faptele noastre, oricat de mici ar fi ele, numai sa porneasca din inima curata. Nu respinge o inima care in saracia ei da tot ce are, rascumparand de aceea stapanirea Domnului Sau.”
La fel, imnul iubirii:
"Eu singur voi fi cantat de toti nu pentru arta vorbirii,
Nici pentru puterea bratului cu care as fi intrecut pe altii,
Ci, inconjurat de dureri si suspine, ca pe un leu
Cainii cei rai ma latra de pretutindeni - poem de jale
Pentru Rasarit si pentru Apus. De s-ar intampla vreodata
Ca vreun barbat la ospete inima sa sa-si dezlege, sau vreun drumet
Sau un cantaret sa atinga cu degetele-i chitara armonioasa
Si prin sunete inganate sa povesteasca durerile mele,
Sa-si aduca aminte de Grigorie pe care l-a crescut in Capadocia
Mica cetate a Diocesareei. Pe cand unora le-ai acordat
Grele si nesfarsite bogaţii, unora fii de mare distinctie;
Altu-i frumos, altu-i puternic si altul bun orator
Eu is celebru prin durerile mele; in mine ai slobozit
Toate sagetile amare ale dulcii Tale maini.
Sunt un al doilea Iov, dar nu pentru aceleasi motive."
Un crestin se roaga asemeni sfantului: “Intareste-ma, o, Hristoase! Slujitorul tau este istovit de moarte. Vocea mea, care ti-a cantat, acum tace. Cum poti sa suporti asta? Da-mi tarie, nu-l abandona pe robul tau. As vrea sa fiu din nou sanatos, sa cant laudele tale si sa purific poporul tau. Te rog, tu, taria mea, nu ma lasa. Daca in furtuna te-am tradat, vreau acum sa ma intorc la Tine.”
Intentionat am pus mai mult aceste citate ziditoare si am sters opiniile mele. Mai ales pentru ca inca nu ma regasesc deplin in sintagma "un crestin".
Hristos Domnul, Om si Dumnezeu fiind a flamanzit, dar a saturat mii de oameni.
Marius Matei
Marius Matei
-
Smerenia
Publicat in : Duminica Vamesului si a Fariseului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.