Franturi de ganduri si sentimente la momentul marii sale treceri…

Franturi de ganduri si sentimente la momentul marii sale treceri… Mareste imaginea.

In Memoriam: Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit Teofil Paraian - duhovnicul Manastirii Sfantul Constantin Brancoveanu - Sambata de Sus

Iata ca de doua milenii incoace, adica de la intemeierea credintei crestine, ne straduim sa ne cinstim si sa ne omagiem eroii istoriei sau martirii credintei precum si personalitatile marcante, universale si nationale, care au amprentat istoria, veacurile si locurile cu activitatea, cu viata si cu invataturile ori scrierile lor mult folositoare!

Drept urmare, mi-am adus aminte pentru cateva momente, cuprins fiind de emotie, respect si veneratie, de Parintele Arhimandrit Teofil Paraian - duhovnic in Manastirea Sfantul Constantin Brancoveanu - Sambata de Sus, judetul Brasov, acum, la momentul nasterii sale in viata cea cereasca, eveniment ce s-a savarsit in ziua de joi -29 octombrie, la Spitalul Militar din Cluj-Napoca. Dupa o suferinta de cateva luni, timp in care a fost internat la mai multe spitale din Bucuresti, Deva, Brasov si Cluj-Napoca, Parintele Teofil Paraian s-a mutat din aceasta viata la venerabila varsta de 80 de ani, pe care i-a implinit anul acesta la data de 3 martie. Totodata si in timpul slujbei prohodirii si inmormantarii sale, care s-a desfasurat in ziua de sambata - 31 octombrie 2009, la manastirea sa de metanie, mai sus mentionata, unde se nevoia si ostenea in cele duhovnicesti din anul 1953, sfanta slujba la care am reusit sa particip si eu alaturi de foarte multi slujitori ai altarului bisericesc strabun si ai cinulului calugaresc, precum si de multi fii duhovnicesti si ucenici, cunoscuti ori apropiati!

Pentru a fi sincer, doresc sa recunosc ca, in iuresul acestor zile dintre moartea si inmormantarea sa, am constatat cu oarecare srangere de inima, ca nu este usor sa vorbesti ori sa scrii despre Parintele Teofil, mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de relativ putina vreme, adica de numai 17 ani!.

De ce? Pentru ca Parintele Arhimandrit Teofil s-a conturat si s-a identificat in mintea si in inima mea, prin cateva trasaturi si calitati distincte: - in primul rand caracterul, onoarea si demnitatea parintelui; dupa aceea cultura teologic – duhovniceasca si nu numai, cu care a fost inzestrat datorita muncii si tenacitatii prea cuviosiei sale; luciditatea si spiritul sau critic insotit de foarte multa intelegere si condescendenta; pe urma spiritul de disciplina, in primul rand cu el insusi, de rigoare academica, doctrinara, liturgica si canonica revelata cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predica sau cuvantare, sustinute intr-un mod foarte coerent si elevat in diferite imprejurari si cu diferite ocazii; comportamentul, felul sau de a fi si de a se raporta la semenii sai, la fiecare in parte intr-un mod deosebit si unic, fiind foarte respectuos, accesibil si deschis, chiar natura, spiritual si, de ce nu, si cu acut simt al umorului, sanatos si autentic, toate acestea ducand la descoperirea in persoana sa a eticii bunului simt, pe care a cultivat-o de-a lungul intregii sale vieti si care astazi o intalnesti tot mai rar!. Parintele Teofil Paraian a mai avut si calitatea de a fi un om de o sinceritate, discretie si modestie iesite din comun, care mi-au inspirat foarte multa incredere, confort sufletesc si dragoste fata de valorile perene ale spiritualitatii si culturii noastre autentice!. Totodata, sfintia sa a fost unul dintre cei mai luminosi si mai invatati calugari ai nostri, duhovnic aspru cu pacatul dar mereu blind cu pacatosul, plin de harul pacii si al bucuriei. Chiar daca avea si unele pareri pe care nu i le puteam impartasi, l-am apreciat mereu pentru felul in care stia sa-si argumenteze opiniile si sa si le spuna simplu si invaluindu-le in bunatate, spre a nu rani.

Citindu-i datele sale biografice ma uit, cu multa admiratie, la faptul ca Parintele Teofil s-a nascut la 3 martie anul 1929, intr-o familie de plugari din satul Toparcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan si fiind primul dintre cei patru frati. S-a nascut fara vedere, motiv pentru care urmeaza cursurile unei scoli primare pentru nevazatori la Cluj-Napoca, intre anii 1935 – 1940. Isi continua cursurile la o scoala de nevazatori la Timisoara, intre anii 1942 – 1943, iar pana in anul 1948 urmeaza tot la Timisoara cursurile liceale intr-un liceu teoretic pentru vazatori. In aceasta perioada il cunoaste pe parintele Arsenie Boca de la care deprinde rugaciunea mintii: „Doamne Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”, rugaciune pe care continua sa o exerseze inca inainte de intra in monahism. Preocuparea pentru viata religioasa si pentru aprofundarea cunostintelor teologice il determina sa urmeze cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu, intre anii 1948 – 1952, iar la 1 aprilie anul 1953 ia hotararea de a intra in obstea Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, judetul Brasov. Dupa patru luni este calugarit in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului si primeste numele de Teofil, cuvant provenit din limba greaca ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”. La sapte ani de la calugarie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, parintele Teofil este hirotonit diacon de catre Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai anul 1983, dupa 23 de ani de diaconie este hirotonit preot de catre Mitropolitul Antonie Plamadeala. Tot atunci primeste si hirotesirea intru duhovnic. In anul 1986 Parintele Teofil este hirotesit protesinghel, iar in anul 1988 arhimandrit. Din anul 1992 parintele a inceput sa raspunda invitatilor din tara si participe in aproape toate orasele importante din Romania la conferinte duhovnicesti, de obicei in perioada Postului Mare sau in perioada Postului Craciunului.

Preacuviosul Parintele Aehimandrit Teofil Paraian a fost un om al bucuriei, un om care si-a propus sa inmulteasca bucuria si credem ca a reusit cu prisosinta. Darul deosebit al parintelui Teofil de a vorbi si mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii si in special ale Noului Testament, preocuparea pentru cartile fundamentale ale spiritualitatii ortodoxe, cum ar fi Patericul si Filocalia, dar si pentru textele liturgice cuprinse in cartile de slujba, l-au facut sa fie iubit si in acelasi timp sa fie un parinte duhovnicesc cu autoritate si discernamant.

Stiind, din propria-mi experienta, ca fiecare intalnire cu Parintele Teofil a fost un prilej de mare inaltare sufleteasca si de sarbatoare, asemeni intalnirilor invataceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pilda demna de urmat, de intelepciune, abnegatie si daruiere, ma (mai) gandesc ca avem tendinta, capcana ori ispita de a-i uita foarte repede pe acesti oameni, sporiti duhovniceste si imbunatatiti din punct de vedere moral, pe aceste personalitati ale culturii si spiritualitatii noastre, fiindu-le prea putin recunoscatori pentru toate cate ne-au facut si ne-au daruit ei noua, cu toate ca ar trebui sa ne aducem aminte „de mai marii nostri”!.

Alaturi de mentorii sai duhovnicesti: Arsenie Boca, Serafim Popescu, Veniamin Tohaneanu ori mitropolitii: Nicolae Balan, Nicolae Colan, Nicolae Mladin si Antonie Plamadeala, Avva Teofil a fost darul lui Dumnezeu, om al bucuriei, batran frumos, duhovnic odihnitor de oameni, echilibrat, realist, cu zambetul mereu pe chip, Parintele Teofil Paraian a fost un om implinit, un om fericit. Nevazator, dar luminat, om al rugaciunii, Parintele Teofil si-a intemeiat viata pe credinta si cultura. Parintele Teofil a fost si ramane un reper luminos si sigur, o persoana care a intrupat concret bucuria si certitudinea credintei, un propovaduitor al credintei lucratoare prin iubire. A fost un ziditor de suflete si a renascut pe multi la viata duhovniceasca in Hristos si in Biserica prin predicile, conferintele sau indrumarile sfintiei sale. A plecat din aceasta viata cu nadejdea ca Domnul Hristos il va primii in Imparatia Sa alaturi de Maica Domnului si de toti sfintii, pentru ca toata viata si-a inchinat-o slujirii lui Dumnezeu si a oamenilor. Prin mutarea la cele vesnice, Parintele Teofil ne lasa aici o mostenire impresionanta intrupata in viata sa, in cuvintele sfintiei sale, in cartile, in inregistrarile cu predicile, conferintele sau interviurile realizate in ultimii 20 de ani in toata tara.

Am vorbit, acum si aici, de acesti parinti mari ai Ortodoxiei noastre, pe care noi nu-i numim sfinti, caci ne temem de asta. Dar pentru noi au fost ca niste sfinti. Asa i-am simtit, asa i-am perceput. Fiindca i-am vazut implinind sub ochii nostri Evanghelia, pentru ca ne-au invatat crestinismul practic prin exemplul personal: au flamanzit ei ca sa sature pe cei flamanzi, au privegheat ei ca sa se odihneasca cei osteniti, au patimit ei ca sa ia mangaiere cei intristati, s-au sacrificat ei ca sa traiasca ceilalti. Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii pe Parintele Teofil Paraian - cel care a ajuns acum alaturi de marii sai indrumatori, slujitori si inaintasi, iar pentru rugaciunile lui sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca si pe noi toti. Amin

Eu personal, ma simt foarte implinit si onorat pentru faptul ca am avut fericitul prilej si marea sansa de a-l intalni si (de) a-l cunoaste pe Parintele Teofil Paraian – mare personalitate a culturii si spiritualitatii noastre monahale romanesti, autentice si marturisitoare din aceste razvratite vremuri, avand convingerea si nadejdea ca vom sti cu totii pe mai departe, sa ne cinstim inaintasii, potrivit meritelor si vredniciilor fiecaruia, cu toate ca in aceste vremuri, pretuim mai mult pe altii de oriunde si de aiurea, caci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculosi, mai senzationali!. Insa, ramanem convinsi de faptul ca ce este nobil ramane iar ce este ieftin, apune!.

Asadar, cei alungati din turnurile babilonice pot bate la portile cetatii noului Ierusalim – cel bisericesc si ceresc ce „nu are trebuinta de soare, nici de luna, ca sa o lumineze, caci slava lui Dumnezeu a luminat-o, faclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Aceasta personalitate duhovniceasca si benucuvantata, cu alte cuvinte, este una de referinta in cadrul Bisericii si spiritualitatii noastre autentice, care ar trebui sa fie cunoscuta, recunoscuta si apreciata pentru totdeauna, de catre toti cei ce cred ca „Biserica este cetatea pe care nici portile iadului nu o vor birui”!.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
Vesnica sa-i fie pomenirea! Amin!

Cu aleasa pretuire si multa recunostinta,
Drd. Stelian Gombos – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Ministerului Culturii,
Cultelor si Patrimoiniului National.

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

03 Martie 2010

Vizualizari: 2535

Voteaza:

Franturi de ganduri si sentimente la momentul marii sale treceri… 5.00 / 5 din 1 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • ioan zamfir CPostat la 2015-02-11 04:36

    Parintele Teofil a fost om ca şi noi, numai că el a pus iubirea de Dumnezeu mai presus decât iubirea de tată, de mamă, de fiu, decât iubirea de pământ, decât iubirea de lumea aceasta. Cu siguranta a fost un sfint care l a urmat intocmai pe Iisus , iubindu-L pe El mai presus decât acestea din viaţa asta.L am cunoscut personal pe Printele Teofil ,ca un chip blând, o minte strălucită, un om bun şi iubitor de oameni, iubitor de ţară. Păstra în adâncul inimii sale o dragoste arzătoare pentru liniştea şi pacea vieţii din mănăstiri Sfinţii sunt "cetăţeni şi casnici ai lui Dumnezeu". Sfinţii aud rugăciunile noastre şi le poartă către Dumnezeu, fiind mijlocitori pentru noi înaintea Tronului Ceresc. Crestinii sunt „concetateni ai sfintilor si casnici ai lui Dumnezeu”(Efees.2,19),apartin aceleiasi familii.” In ziua aceea,Domnul va veni sa se preamareasca intru Sfintii Sai”( I Tes.1,10). „Sfintii vor judeca lumea”(I Cor.6,2) .In Noul Testament ,toti cei botezati sunt numiti ,in sens larg,sfinti ;”Suntem impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu”(Efes.2,19).In sens restrins,sfintii sunt prieteni apropiati ai lui Dumnezeu(In .4,14). De la inceput,Biserica a adus „euharistie” –jertfa de multumire-in ziua mortii martirilor si a sfintilor,chiar pe mormintele lor.Altare liturgice s au ridicat pe mormintele lor,trupurile martirilor si ale sfintilor fiind recunoscute ca „temple ale Duhului Sfint”.Intemeierea multor bisericii ,in primele secole ale crestinismului,s a facut in legatura cu moartea martirica sau cu caracterul exemplar al vietii unui sfint.Antimisul nu este altceva decit o amintire a practicii de a celebra Liturgia pe mormintele martirilor si a sfintilor.Trupul este templul Duhului Sfint (I Cor.3,16-17).Biserica a venerat trupurile sfintilor care se pastreaza intacte dupa moarte-moastele ,ca fiind patrunse de energiile Sfintului Duh. Cultul Bisericii noastre aşază într-o structură ierarhică bine determinată, adorarea pentru Preasfânta Treime, supravenerarea (supracinstirea) pentru Maica Domnului şi venerarea sau cinstirea sfinţilor, a Sfintei Cruci, a sfinţilor îngeri şi a sfintelor moaşte. Doar urmând exemplul sfinţilor, fiecare creştin va putea ajunge în comuniunea de iubire a Împărăţiei lui Dumnezeu. Să păstram în minte exemplul Parintelui Teofil.Cred că bunul Dumnezeu l-a binecuvântat şi a rânduit ca sufletul lui să petreacă în veşnica bucurie din ceruri, iar trupul lui să păstreze pe pământ semnele şi puterea vieţii lui binecuvântate. Vesnica lui pomenire.Amin

  • Irina GeorgetaPostat la 2010-03-03 14:52

    minunat

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE