Randuiala impartasirii credinciosilor

Randuiala impartasirii credinciosilor Mareste imaginea.

Randuiala Impartasirii credinciosilor

Randuiala Cuminecarii credinciosilor din acelasi potir evoca sensul de simbol de cuprindere tainica a impreuna-madularelor, Trupului lui Hristos: Trupul si Sangele ce se afla in potir, se dau membrilor comunitatii ecleziale, care reprezinta Biserica - Trup al Domnului. Caci toti cei prezenti, preotul savarsitor si cei ce se cumineca, intra in legatura cu totul deosebita pe care o realizeaza "gustarea" din acelasi dar. Caci toti sunt astfel "nu numai inruditi ci si contrupesti (Ef 3, 6) cu Hristos si intreolalta.. in sentimentul lor de topire in Dumnezeu, ca moarte tainica cu Hristos si in pregustarea starii de inviere, nici unul nu se mai distinge de ceilalti". Impartasirea din acelasi potir da fiecaruia pe Hristos intreg, acelasi trup hristic prelungit in fiecare credincios.

Fiecare crestin este in principiu primitorul acestei Taine, laic sau cleric, daca el este membru al Bisericii, adica daca a fost botezat valid si a primit si Taina Mirungerii. Orice "credincios" se poate cumineca in biserica traditiei sale, exceptie facand problema formal-canonica a celor ce nu apartin aceleiasi comunitati de credinta. Si cu aceasta intram in domeniul conditiilor prealabile de pregatire, pentru Cuminecare. Totusi, la o mai mare insistenta asupra problemelor canonice, surprindem fondul dogmatic latent in orice canon, ca si in orice act liturgic.

Astfel, conditiile ce se cer in prealabil credinciosului in vederea impartasirii privesc curatirea lui interioara, a sufletului prin Marturisire si a trupului prin postire. Fireste, primele Taine ale initierii insemnand nasterea in Hristos a insului reprezinta aderarea lui la Trupul eclezial al lui Hristos, Cel in care se presupune ca fiecare se sfinteste dupa puteri, dupa ce a primit "arvuna" Duhului. Si aceste Taine sunt indispensabile accesului la orice alt Sacrament pe care-l cunoaste Biserica. Dar pentru primirea Sfintei Euharistii mai este nevoie de dorinta personala de curatire, care se realizeaza in Taina Spovedaniei. Rugaciunile pe care le contin, cartile de cult cuprind nenumarate referinte la pregatirea duhovniceasca pentru intrarea in contact direct cu Trupul Domnului.

Dar, pe langa aceste trei conditii care corespund cu insesi cele trei sacramente amintite, Biserica o mai cere si pe cea a credintei, a dreptei credinte. Adica a angajarii atat personale a postulantului in actul credintei, cat si a continutului credintei comunitare - a ortodoxiei credintei lui, adica a acceptarii adevarului de credinta transmis de Traditia Bisericii. Ideea de unitate in Hristos presupune pe cea de unitate in credinta si aderarea fara rezerve a credinciosului la datele primite prin izvoarele de credinta.
Numai pe cei ce cred deplin in adevarul marturisit, ii aduna Hristos in Euharistie: "Cine nu admite prin credinta pe Logosul divin intrupat, intreg, nu poate ajunge la unirea deplina cu El... caci nu se daruieste deplin lui Dumnezeu." De aceea, Biserica Ortodoxa nu admite impartasirea credinciosilor ei chiar in Bisericile cu Taine recunoscute de ea - daca adevarul de credinta difera, daca nu putem pronunta o marturisire comuna.

Continutul dogmei crestine este Cuvantul Insusi. Daca apar variatii de credinta asupra aceluiasi continut, ele sunt de natura sa inhibe convergenta acelei aderari la un singur Trup. Divergenta opiniilor asupra adevarului revelat conduce la separarea inimilor credinciosilor. Invitatia pe care o auzim la Liturghie inainte de pregatirea Epiclezei, ca sa slavim Treimea "cu o gura si cu o inima" reda clar conditia unitatii de credinta a celor ce au primit Sfanta Impartasanie. In acelasi scop in randuiala Liturghiei se insereaza rostirea "crezului", pe care toti cei prezenti trebuie sa-l pronunte macar in gand, pentru verificarea intima a credintei fiecaruia, urmata mai tarziu de rugaciunea marturisitoare din usa altarului, cand fiecare rosteste in fata Sfantului Potir ceea ce crede despre prezenta reala a Fiului lui Dumnezeu, cu Trupul si cu Sangele Lui, cerand vrednicia de a se impartasi din Ele.

Lipsa unei atare marturisiri personale, in cazul absentei discerna­mantului sau a incompletei sale functionari, nu infirma datele de mai sus. in situatia impartasirii copiilor foarte mici, - a celor sub 7 ani, pentru care canoanele nici nu impun o spovedanie - sau a muribunzilor, randuiala Tainei indica mai mult decat oricand valoarea rugaciunii comunitare. Caci in situatia celor incapabili de a fi prezenti la savarsirea sfintei Jertfe euharistice, rugaciunea celor multi, a comunitatii din care el face parte, i-a inglobat in actul sacrificial. Iar faptul ca se pastreaza sfantul Trup al Domnului, in mod special, pentru bolnavi sau agonizanti, arata legatura stransa intre membrii comunitatii si efortul comunitatii de a face partas pe fiecare la darul lui Dumnezeu si al ei insasi, de a asigura participarea si atunci - sau tocmai atunci - cand puterile unuia din membri sunt reduse.

Participarea la Jertfa euharistica este un act al libertatii si al vointei persoanei. Lipsa prezentei fizice nu infirma participarea prin rugaciune a celor in neputinta de a se afla in localul bisericii. Biserica ii cuprinde pe toti membrii sai, ca trup extins al Mantuitorului in toti cei ce au primit botezul si puterea darului Sfantului Duh, si destinatari ai jertfei sunt toti cei cuprinsi in trupul eclezial; iar preotul liturghisitor care aduce Sfantul Trup la capataiul bolnavului, indeplineste porunca Domnului "Luati mancati.." si "beti dintru acesta toti.."

Caracterul universal al Rascumpararii aduse de Mantuitorul prin Cruce se refera la intreaga suflare rationala, ingeri, oameni vii si morti, dar si la intreg cosmosul participant la destinul uman. Toata creatia este chemata la transfigurare si pentru aceasta este preluata in intreg procesul de transformare pana la desavarsire. Epicleza euharistica este desemnata de ganditorii crestini ca fiind centrul de atractie al universului, ca forta vitala ce reda influxul energiilor divine intregii fapturi, dar prin centrul creatiei care este omul.
Coborarea Sfantului Duh la invocarea rugaciunilor comunitatii bisericesti -acest moment de repetare a Cincizecimii Bisericii - aduce, odata cu prefacerea Sfintelor Daruri in Trupul si Sangele lui Hristos, si prefacerea noastra, prin participarea naturii noastre in Hristos. "La punctul de intalnire a Lui cu noi prin coborarea Duhului Sau peste comunitati, se produce prefacerea noastra in Hristos, dar si a "ratiunilor lumii, pe care I le oferim si de care ne vom impartasi, pentru ca impartasindu-ne de ele sa fim nu numai uniti cu El, ci sa avem in comun si ratiunile transfigurate ale tuturor."

Specificul liturghiei rasaritene este ideea de inglobare a intregii creatii in opera de desavarsire a ei prin intruparea Logosului. Viziunea unei, "Liturghii cosmice", adusa in teologia ortodoxa de Sfantul Maxim Marturisitorul si prelucrata de teologii contemporani este ceea ce aduce in cel mai inalt grad nadejdea unei vietuiri fericite in lumea transfigurata de inviere.

In perspectiva aceasta, efectele Tainei Euharistiei au si un aspect eshatologic, nu numai unul imediat si personal. Fiindca, pe de o parte, ea implanteaza in primitorul Tainei Trupul slavit al Domnului - cu toate valorile Sale infinite - schimband spre dumnezeire faptura lui; dar, pe de alta parte, castigarea terenului uman din fiecare persoana impartasita largeste activitatea lucrarii imanente a harului, se intretese cu natura insasi, prin activitatea proprie a celor cuprinsi in Hristos, inlauntrul acestei naturi . create. Pe langa sfintirea personala a primitorului Tainei, pe langa insanatosirea lui fizica si sufleteasca, se produce insanatosirea spirituala, care il face apt a interveni salutar inlauntrul naturii care "bolea de nedumnezeire".

Trebuie sa mai adaugam, cu speciala insistenta ca intreaga opera de indumnezeire a creatiei se savarseste numai prin prezenta reala a Domnului, in painea Euharistica. O cat de mica deviere a acestei "realitati", spre simbolismul pe care unele doctrine il atribuie prezentei reale a Trupului Euharistie - reduce credinta noastra in mantuire. Hristos ni se da, asa cum s-a intrupat: preluand natura noastra, in realitatea ei integrala (afara de pacat).

Daca despre Intrupare Sfantul Atanasie spunea - pregatind dogma "enipostasei" - ca numai ceea ce a preluat Hristos din firea omeneasca, aceea a si mantuit, putem gandi paralel cu aceasta formulare riguroasa, ca numai prin unirea Sa fiintiala cu noi in Euharistie, Hristos ne mantuieste.

Prezenta reala - si nu simbolica - a Trupului Domnului in Euharistie este garantia mantuirii noastre, mantuire care incepe aici si acum prin cuminecarea noastra. "Printr-o negraita oranduire, departe de a lua sfarsit la Cina sau pe Cruce, dimpotriva, junghierea Mielului lui Dumnezeu dainuieste aievea, de-a pururea contemporana cu noi, in dumnezeiasca Taina a Sfintei Euharistii."

In incheierea ciclului Tainelor "initierii", dumnezeiesca Euharistie culmineaza ca inceput, mijloc si scop al tuturor Tainelor, care - toate - au acelasi rol: reintoarcerea in casa parinteasca a fiului cel ratacitor, pe care Tatal il asteapta cu marea "slabiciune" a marii Sale filantropii.

Anca Manolache

27 Ianuarie 2015

Vizualizari: 2697

Voteaza:

Randuiala impartasirii credinciosilor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE